1,771 matches
-
acel moment a condus regatul neîntrerupt, însă domnia sa nu a fost una liniștită. În 703, ducele Faroald al II-lea de Spoleto, vasal al său, a atacat pe exarhul Teofilact de Ravenna, însă Aripert a refuzat să îi acorde sprijin vasalului său, dat fiind că intenționa să mențină bunele relații atât cu papalitatea cât și cu Imperiul Bizantin. În paralel, el căuta să își impună o mai mare autoritate asupra conducătorilor longobarzi din ducatele din Langobardia Minor (sudul Italiei): Spoleto și
Aripert al II-lea al longobarzilor () [Corola-website/Science/325046_a_326375]
-
organizare a Imperiului francilor. Potrivit acestui plan, cea mai mare parte a teritoriului franc revenea fiului cel mai mare al împăratului, Lothar, în vreme ce Bernard nu primea niciun teritoriu suplimentar și, deși i se confirma domnia sa în Italia, urma să devină vasal față de Lothar. Acest plan, dupăcum s-a stabilit ulterior, era rezultatul influenței împărătesei, Ermengarda, care dorea ca Bernard să fie înlăturat în favoarea propriilor ei fii. Luând ca pe o ofensă acțiunile lui Ludovic în acest sens, Bernard a început să
Bernard de Italia () [Corola-website/Science/325094_a_326423]
-
fi fost implicați în acest complot: nu există nicio evidență care să susțină sau să contrazică aceasta în cazul lui Theodulf, în vreme ce pentru Anselm situația este încă și mai neclară. Principala nemulțumire a lui Bernard era aceea de a deveni vasal al lui Lothar. În termeni practici însă, poziția sa din acel moment nu urma să fie afectată în niciun fel și el ar fi putut continua să își exercite puterea ca și până atunci. Ludovic I a reacționat rapid față de
Bernard de Italia () [Corola-website/Science/325094_a_326423]
-
Pepin, Grifo încercase să preia ducatul pentru sine. Pepin l-a înlăturat pe Grifo și l-a instalat pe tânărul Tassilo ca duce, dar sub suzeranitate francă. Mai tîrziu, în 757, potrivit "Annales regni Francorum", Tassilo a fost confirmat ca vasal al lui Pepin pentru pământurile sale în cadrul unei adunări ținute la Compiègne. Se menționează că el ar fi jurat cu acea ocazie fidelitate veșnică lui Pepin și fiilor acestuia, Carol și Carloman. Totuși, această descriere a evenimentului este considerată că
Tassilo al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325104_a_326433]
-
lui Tassilo, "Annales regni Francorum", atunci când descriu acel an, sunt extrem de răuvoitoare la adresa ducelui de Bavaria. Acest incident a revenit atunci când Carol cel Mare și papa Adrian I căutau să argumenteze că Tassilo nu era un principe independent, ci un vasal rebel care trebuie pedepsit. Această pedeapsă a fost dusă la îndeplinire după mai multe manevre politice în 788, când Tassilo a fost în cele din urmă depus și trimis la mănăstire. În 794, Tassilo a fost nevoit să renunțe încă
Tassilo al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325104_a_326433]
-
de Flandra, cu soția sa, Rozala de Lombardia, fiica fostului rege al Italiei Berengar al II-lea. Spre deosebire de predecesorii săi, Baldwin și-a îndreptat atenția către răsărit și către nord, lăsând partea de sud a stăpânirilor sale în mâinile unor vasali ai săi, precum conții de Guînes, Hesdin și Saint Pol. La nord de comitatul său, lui Baldwin i s-a conferit provincia Zeelanda ca fief din partea împăratului german Henric al II-lea, iar pe malul drept al râului Scheldt el
Balduin al IV-lea de Flandra () [Corola-website/Science/325113_a_326442]
-
european, a arhitecturii, legislației și organizațiilor și reformei agrare de inspirație occidentală. La un moment dat în timpul domniei lui Mahmud, sultanul a intrat în conflict cu Wăli al Egiptului și Sudanului, Muhammad Ali, care era din punct de vedere legal vasal al Imperiului Otoman. Sultanul i-a cerut lui Muhammad Ali să se alăture luptei pentru înfrângerea rebeliunii grecilor, dar nu a plătit prețul pe care îl ceruse egipteanul pentru intervenția trupelor sale. în 1831, Muhammad Ali a declarat război suzeranului
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
unii conducători ai adversarilor, astfel încât să poată să se retragă fără a fi molestat. În anul următor, Zwentibold și Berengar l-au înfrânt pe Guy la Bergamo și au cucerit Trento și Milano. Berengar a fost recunoscut ca rege și vasal al lui Arnulf, iar Zwentibold s-a întors în Germania, dat fiind că febra făcea deja ravagii în trupele sale. Guy a reușit să se retragă în bună ordine, regrupându-se într-un punct fortificat de pe valea râului Taro, însă
Guido al III-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/325194_a_326523]
-
s-a încheiat la scurtă vreme după aceasta, elenilor fiindu-le recunoscută independența prin semnarea tratatului de la Constantinopol din 1832. Chiar în perioada în care Războiul pentru Independența Greciei se apropia de sfârșit, a izbucnit un conflict între sultan și vasalul său, viceregele Egiptului, Muhammad Ali. Egiptenii își dezvoltaseră o armată modernă, care părea capabilă să pună în dificultate forțele armate otomane. Împăratul Rusiei, urmând politica subordonare a sultanului, i-a propus acestuia din urmă să semneze o alianță. Cei doi
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
mai multe sute de nave. În această perioadă Japonia a construit prima sa navă cu aburi, când daimyo-ul japonez Nobunaga Oda în anul 1576 avea șase Atakebune blindate cu fier [5] În 1588, Toyotomi Hideyoshi interzice pirateria wakō, pirații devenind vasalii lui Hideyoshi participând la Invazia japoneză a Coreei (1592-1598). Japonia și-a construit prima sa navă de luptă oceanică în secolul al 17-lea după contactul cu națiunile din Vest în perioada comerțului Nanban. În 1613 daimio-ul Sendai-ului în
Marina Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/325201_a_326530]
-
aproape de tabăra saxonilor. Cele două tabere s-au întâlnit pentru a da bătălia la Homburg în 9 iunie. Armata saxonă includea câteva mii de oameni, însă, în conformitate cu tradiția saxonă, cei mai mulți dintre aceștia erau infanteriști. Ca ranguri, ei erau nobili și vasali ai acestora, alături de oameni liberi și servitori. Mulți dintre erau slab pregătiți în arta militară.. Armata lui Henric a înaintat în cinci coloane, în pofida terenului deschis de la sud de râul Unstrut. Saxonii s-au grăbit să iasă din castelul din
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
clerului, însă regele german avea drept de "veto" în alegerile făcute de papă. Controlul imperial asupra Italiei a fost pierdut temporar, iar coroana imperială a devenit dependentă de sprijinul politic al facțiunilor aristocratice aflate în rivalitate. Lipsită de sprijinul foștilor vasali, deveniți tot mai independenți, și slăbită de ostilitatea crescândă a Bisericii, monarhia imperială germană și-a pierdut rolul central. Astfel, "lupta pentru învestitură" a dus la întărirea puterilor regionale în cadrul imperiului german, această evoluție fiind în contrast puternic cu tendința
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
față de care Filip va acționa ca asistent. După cum menționează cronicarul Guillaume de Tyr, "aceasta fiind situația, contele și-a dezvăluit gândul său secret și nu a mai căutat să ascundă scopul tuturor planurilor sale". El a făcut ca proprii săi vasali să fie căsătoriți cu verișoarele sale, sora lui Balduin prințesa Sibylla și sora vitregă prințesa Isabella. Soțul Sibyllei, Guglielmo de Montferrat tocmai murise, pe când ea era însărcinată cu viitorul Balduin al V-lea al Ierusalimului. Potrivit cronicii lui Ernoul, Filip
Filip I de Flandra () [Corola-website/Science/324543_a_325872]
-
veste cum că unchiul său și totodată vechiul său aliat Pandulf al IV-lea de Capua, încercase să o violeze pe nepoata sa, fiică a cumnatei lui Guaimar și a ducelui de Sorrento. Apoi, el a primit omagiu de la fostul vasal al lui Pandulf, normandul Rainulf Drengot. Astfel, Guaimar a obținut sprijinul normanzilor pentru acțiunile sale din Italia de sud. În 1037, Guaimar a făcut un apel la arbitrajul ambilor împărați, cel occidental și cel bizantin, pentru a se stabili dacă
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
au reușit să evadeze, drept pentru care Capua a fost imediat supusă asediului. Odată ce Conrad a preluat acest principat, el l-a pus la dispoziția lui Guaimar în luna mai, iar Guaimar a solicitat un titlu nobiliar pentru noul său vasal normand. Acesta i-a fost acordat, iar Rainulf Drangut a devenit astfel în mod oficial conte de Aversa, ca vasal al principatului de Salerno. Guaimar a pornit imediat să preia în posesie noul său principat de Capua. La 15 august
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
l-a pus la dispoziția lui Guaimar în luna mai, iar Guaimar a solicitat un titlu nobiliar pentru noul său vasal normand. Acesta i-a fost acordat, iar Rainulf Drangut a devenit astfel în mod oficial conte de Aversa, ca vasal al principatului de Salerno. Guaimar a pornit imediat să preia în posesie noul său principat de Capua. La 15 august, el a cucerit Rocca Vandra, pe care a oferit-o abației de Montecassino. Între timp, normanzii din Aversa pacificau valea
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
din care "patrikios" bizantin de Sicilia dirija campania împotriva invadatorilor sarazini din Campania. Primul "hypatos" (consul) bizantin de Gaeta, Constantin, care l-a asociat la guvernare pe fiul său Marin I, a fost de fapt un agent bizantin și totodată vasal al ducelui Andrei al II-lea de Neapole. Constantin a apărat orașul în fața ravagiilor piraților musulmani și l-a fortificat, construind și castele împrejurul acestuia. El a fost înlocuit în funcție, probabil în prin violență, de către Docibilis I, care a
Ducatul de Gaeta () [Corola-website/Science/324585_a_325914]
-
câțiva ani mai înainte și care, în fapt, era în mod înverșunat pro-german și anti-bizantin. Atunci când Gisulf a fost depus și înlocuit din funcție de către vărul lui Pandulf, Landulf de Conza în 973, Pandulf l-a restaurat pe Gisulf ca vasal al său. Cînd același Gisulf a murit fără a avea moștenitori în 977 sau 978, Pandulf a succedat în Salerno, potrivit unei înțelegeri anterioare dintre cei doi. Politica bizantinilor s-a dovedit un eșec, iar Pandulf (alături de aliații săi germani
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]
-
Lista include pe cei care au condus Principatul de Capua, formațiune statală a longobarzilor situată în sudul Italiei și axată în jurul orașului Capua. Gastalzii și conții de Capua erau vasali ai ducilor și principilor de Benevento până la începutul anilor '40 ai secolului al IX-lea, atunci când gastaldul Landulf I a început să manifeste semne de independență. Această tendință a provocat un război civil în Benevento care nu a încetat vreme
Lista principilor de Capua () [Corola-website/Science/324613_a_325942]
-
luat parte la bătălia de la Garigliano din 915. În 930, el a început să își adauge titulature de "dux", alături de cea de "ypatus". Aceasta avea o semnificație aparte asupra statutului său, deși Imperiul Bizantin, față de care el a fost mereu vasal din punct de vedere legal, i-a recunoscut mereu cel puțin titlul de "αρχον". Tatăl său a murit în 933 sau 934, astfel că Docibilis a devenit conducător unic al Gaetei. În această conjunctură, el a început să își manifeste
Docibilis al II-lea de Gaeta () [Corola-website/Science/324636_a_325965]
-
Salerno. Succesorii săi au avut și ei parte de domnii de lungă durată, astfel încât într-o scurtă perioadă Salerno a depăsit Benevento în măreție. Pe parcursul domniei sale, Principatul de Capua a devenit la rândul său independent. "De jure", Salerno încă era vasal al împăratului occidental, însă în practică se manifesta ca un stat independent. La un moment dat, principele său s-a aliat chiar cu sarazinii. În 880, Guaifer a fost înlocuit de către fiul său Guaimar I, care l-a forțat să
Principatul de Salerno () [Corola-website/Science/324626_a_325955]
-
și nu mai depindeau de otomani. Teritoriul otoman fusese devastat în timpul războiului, situația cea mai grea fiind în Anatolia. Mahomed a mutat capitala de la Bursa la Adrianople. El a trebuit să facă față unei situații politice foarte delicate în Balcani. Vasalii sârbi, bulgari, valahi și bizantini erau practic independenți. Triburile albaneze erau în plin proces de unificare într-un singur stat, iar Bosnia și Moldova erau complet independente. Ungaria continua să aibă mari ambiții în Balcani, iar Republica Veneția deținea numeroase
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Deși el a condus raiduri militare în regiunile învecinate, prin intermediul cărora Albania a trecut aproape în totalitate sub control otoman, iar banul Tvrtko al II-lea Kotromanici (1404-1409, 1421-1445) împreună cu nobilii locali bonsniaci au fost obligați să accepte să devină vasalii otomanilor, Mahomed nu a declanșat decât un singur război cu puterile europene - un conflict fără urmări teritoriale cu Veneția. Noul sultan a fost obligat să rezolve în principal problemele interne. Politica fratelui său, fostul sultan al Rumeliei, Musa Çelebi, sădise
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Austria a mobilizat în acest scop un corp de oaste. Războaiele din regiune au continuat cu atacul otomanilor împotriva Țării Românești, asupra cărei turcii își pierduseră înfluența în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân și a interregnului. Valahia devenise între timp vasal al Regatului Ungariei. Odată ce armata otomană a invadat Valahia, sârbii au început să atace Bulgaria și, concomitent, emiratul anatolian Karamanid a atacat din est Imperiul Otoman. Murad s-a văzut obligat să-și împartă forțele. Principala forță a trebuti să
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
o mare distanță de oraș i-au garantat siguranța și prosperitatea. Mahomed, care-și adăugase supranumele „Cuceritorul”, era hotărât să-și centralizeze imperiul. Pentru aceasta a decis să elimine ultimul vestigiu bizantin din Balcani - Despotatul Moreii - și să elimine ultimii vasali creștini care mai manifestau pretenții de independență. Începând cu 1454, el a declanșat o serie de campanii militare, care, la final, în 1463, a asigurat o linie defensivă putenică de-a lungul Dunării și Adriaticii împotriva atacurilor maghiare și venețiene
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]