2,333 matches
-
de ei. Pe cât era de frumoasă văduva, pe atât de lenesă, vicleană și hoață era. Nu avea copii, toată ziua stătea cu ochii În oglindă, nu avea niciodată de țesut ori glulit pânză. Dacă cerea ceva cu Împrumut de la vreo vecina, vreun lucru ori făină, nici nu se gândea să le mai Înapoieze. Și nici nu se rușina să prindă vreo puicuță rătăcită prin grădina ei și s-o zvârle În oală. Ce mai, era cea mai prefăcută, mai lingușitoare, mai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fost un accident groaznic, ceva de nedescris, cred că n-a supraviețuit nimeni!” „Ai văzut cum i-au mințit, cu locurile de muncă, până s-au văzut sus?” „Știai că pe vecinul de la etajul patru l-a părăsit soția? Iar vecina de la trei, știi, e grav bolnavă, nu cred că scapă.” „Astăzi, la semafor, era cât pe ce să mă iau cu unul de gât. Cică nu i-aș fi acordat prioritate!” „Am avut atâtea probleme în ultima perioadă, că nu știu cum
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
e o zi ca oricare alta, cu ritmul ei obișnuit: cafeaua savurată dimineața, drumul către serviciu, piață, magazine, nu neapărat în această ordine. La plecare, observi că în grădinița din fața blocului au înflorit ghioceii din bulbii plantați anul trecut de către vecina de la parter. Zâmbești pentru că e primul semn al primăverii. Brusc îți aduci aminte că ți-ai uitat portofelul acasă... Stânga împrejur și fără nicio spaimă, te întorci din drum și-l recuperezi. Mergi apoi în ritm alert, până în stația de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fost un accident groaznic, ceva de nedescris, cred că n-a supraviețuit nimeni!” „Ai văzut cum i-au mințit, cu locurile de muncă, până s-au văzut sus?” „Știai că pe vecinul de la etajul patru l-a părăsit soția? Iar vecina de la trei, știi, e grav bolnavă, nu cred că scapă.” „Astăzi, la semafor, era cât pe ce să mă iau cu unul de gât. Cică nu i-aș fi acordat prioritate!” „Am avut atâtea probleme în ultima perioadă, că nu știu cum
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
omenești. Și tot așa, nimănui nu îi dăduse prin cap să se întrebe de ce nu iese și ea, ca toată lumea normală trăitoare la bloc, în capot și papuci să ducă gunoiul, ca pretext să rămână de vorbă cu doamna Veronica, vecina de palier, care s-a hotărât într-o dimineață să pună perdeluță la ghenă, nu de alta, dar să-și poată exila acolo bărbatul după masa, să-și facă și Mitică-al ei, poftim, damblaua, adică mici la grătar, care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Covrig Roxana Medicii de pe ambulanță au declarat că femeia a murit arsă. Ea avea arsuri pe 70-80% din suprafața corpului. În casa femeii era și un nepot al acesteia, care a fost intoxicat cu fum, potrivit România TV. O vecină a femeii susține că nepotul femeii venise cu doar zece minute înainte, pentru a-i aduce mâncare. Femeia avea 79 de ani și era bolnavă. Apartamentul nu era racordat la gaze.
Sfârșitul tragic al unei femei. Salvarea era la câteva minute by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77668_a_78993]
-
nu s-a încheiat. Acum însă, lucrurile au luat din nou o turnură nefavorabilă în familia Antoniu. Se pare că soțul Ameliei, avocatul Niculae Gamenț Antoniu, s-ar fi mutat, sâmbătă, din casa în care locuia cu soprana, informează . O vecină a Ameliei a făcut această mărturisire și a adăugat că mama artistei nu se ocupă prea mult de creșterea nepotului ei și s-ar implica prea mult în viața fiicei sale. Cred că mama Ameliei este o persoană autoritară care
Soţul sopranei Amelia Antoniu s-a mutat de acasă () [Corola-journal/Journalistic/68849_a_70174]
-
autoritară care intră prea mult în intimitatea familiei fiicei ei. Tinerii ar trebui să-și vadă de viața lor. De sâmbătă, soțul Ameliei s-a mutat. Nu mai locuiește aici. Este păcat să se distrugă o familie frumoasă", a declarat vecina Ameliei Antoniu. O altă variantă vehiculată de apropiații cuplului Gamenț-Antoniu spun că este posibil ca cei doi să rămână împreună ca un cuplu, dar fără acte. Amelia Antoniu a fost la un pas de moarte anul trecut atunci când a fost
Soţul sopranei Amelia Antoniu s-a mutat de acasă () [Corola-journal/Journalistic/68849_a_70174]
-
să dobîndească prin uscare măreția și sonoritatea unor imense folii de tablă imaculată. Ca să nu mai vorbim de haremul privat al fiecărui puștan căruia i s-a revelat abrupt funcția prohabului, harem în care intră cel puțin două generații de vecine, cincizeci la sută din profesoare și învățătoare, soția inginerului agronom, a medicului de circă și, evident, sora medicală care folosește momentul vaccinului antitetanic doar pentru a evalua frăgezimea masei musculare a brațului în plină formare. Și exemplele ar putea continua
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
leu din casă pentru că nu știu ce amărât era la mare ananghie. „Voi măcar sunteți sănătoși", ne punea la punct mama, când ne plângeam cu egoismul copilăriei că în loc să ne cumpere, fratelui meu și mie, o nouă minge de fotbal, dădea bani vecinelor rămase fără lemne de foc ori bătute și abandonate de bărbații bețivi. Stiind că nu pot fi ca părinții mei, m-am ferit multă vreme de orice fel de responsabilitate publică, oricât de modestă. N-am „ieșit din front", cum
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
intim, este un tip normal care are „trei probleme” foarte mari. Într-un puseu de performanță erotică, dublat de o promiscuitate fără precedent (pentru el), Ty a reușit să lase însărcinate trei femei, în decurs de o săptămână: iubita „oficială”, vecina de alături - o femeie căsătorită, la patruzeci și ceva de ani - și studenta lui, de optsprezece ani. În textul de un comic tăioas al dramaturgului Rajiv Joseph, sunt aduse în lumină toate succesele și eșecurile din viața lui Ty; pe măsură ce
Cristian Juncu revine la „Nottara”, în piesa Un pic prea intim by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78314_a_79639]
-
zece ani, soacra, a cărei rezoluție fu de a se dibui ouă și brânză la câteva babe care se presupunea a mai fi având. Fetele primiră sarcina de a executa misiunile, și mama lor însăși, ieșind la pârleaz, strigă la vecinele ei. Întâi se ivi o bătrână, care adusese în mâna tremurătoare un singur ou. Intrarea în posesia lui nu fu ușoară, deoarece baba, care nu vânduse de mulți ani ouă, nu știa prețul și se temea să nu fie înșelată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
granițelor. Motivul a fost bineînțeles unul politic, izolând România comuniștii o puteau controla mai bine. Propaganda oficială nu mai putea fi contrată deoarece realitățile socialpolitice din țară ajungeau filtrate în mediile de informare din țările democratice. Nici în țările socialiste „vecine și prietene” nu se putea ajunge ușor. Excursiile sau vizitele în străinătate nu se puteau face decât în condiții bine stabilite și de către cetățeni loiali sistemului. Codul penal prevedea pedepse grave pentru cei care nu respectau regimul granițelor. Cu toate că se
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
simțeam bine cu ea, dar era prima femeie pe care o întîlneam și știam că pofta mi se trăgea de la singurătate. I-am mulțumit și i-am spus că eu căutam ceva permanent. — Oricum, a zis după cîteva clipe, o vecină de-a mea, doamna Fleck, tocmai a pierdut un chiriaș. Ai putea închiria o cameră la ea. E bătrînă, dar nu-i prea pretențioasă. Adică, e foarte respectabilă, însă de treabă. Mi s-a părut o idee bună, așa că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căci atunci cînd mă trezesc, pata aspră e întotdeauna mai lată. Așa că urmez sfatul doctorului și încerc să n-o bag în seamă. CAPITOLUL 4. O petrecere Lanark a fost trezit de cineva care îi sărea pe piept. Era fetița vecinei. Fratele și sora ei stăteau călare pe picioarele lui, cu haina agățată pe bățul unei perii de parchet pe care o legănau de zor, astfel încît cadrul șubred al patului scîrțîia. — Pe mare! Pe mare! cîntau ei. Navigăm pe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și spunea: „Nu vrei să mănînci nici măcar o bucățică? De dragul meu?“ Atunci, Thaw, simțindu-se crud striga: „Nu!“ și se ducea la fereastră să se uite la curtea înverzită. își vedea prietenii jucîndu-se acolo, sau pe căutătorii în gunoi, sau vecine care întindeau rufele, și se simțea atît de singur și de puternic încît se gîndea să deschidă fereastra și să sară afară. îl cuprindea o voioșie amară imaginîndu-și cum s-at prăbuși cadavrul lui la pămînt printre ei. în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lîngă pupitrul lui MacGregor Ross și stătu zece minute cu capul aplecat lîngă el, în timp ce el îi arăta cum să folosească șablonul. Doamna Thaw a părăsit infirmeria în primele zile ale noului an. Doamna Gilchrist de la parter și una-două dintre vecine veniră să pregătească apartamentul, să șteargă praful, să spele și să lustruiască în cele mai ascunse unghere ale fiecărei încăperi. — Va trebui să fiți deosebit de atenți cu mama voastră, să o ajutați cît puteți de mult acum, spuseră ele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de vizavi au stat în living, așteptînd, și nu s-au clintit cînd Thaw s-a dus la culcare. Domnul Thaw a rămas în dormitor, ținîndu-și nevasta de mînă. Cînd s-a trezit Thaw, lumina se filtra printre perdele și vecinele plecaseră; atunci a știut că mama lui a murit. S-a dat jos din pat, s-a îmbrăcat, a mîncat un castron de fulgi de porumb și a deschis radioul, alegînd o emisiune comică. Domnul Thaw intră și îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe măsură ce îmbătrînea, dar mama ajuta familia brodînd fețe de masă și șervețele. Ambiția ei era să strîngă o sută de lire. Era o cusătoreasă pricepută, dar n-a reușit să-și strîngă suta de lire. Se mai îmbolnăvea cîte o vecină și avea nevoie de-o vacanță, sau fiul vreunui prietene avea nevoie de un costum nou pentru a solicita o slujbă, iar ea le dădea banii fără să facă mare caz sau vreo observație, de parcă ar fi fost o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ale plantatorilor aflați pe solul subțire dintre deșert și junglă, căci sîntem prea puțini pentru a lua în posesie pămîntul bun al copacilor. Micile democrații tribale s-au răspîndit în toată lumea, dar avem mai mică influență asupra ei decît vecina noastră veverița, care joacă un rol atît de important în supraviețuirea anumitor copaci de esență tare. Trăim aici de o jumătate de milion de ani, și cu toate astea, istoria, cu ale sale încleștări și diviziuni zgomotoase de cod și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adevăr să urmărească, fără știrea noastră, realizarea făgăduințelor făcute în schimbul poreclei regatului. Iluzia serbărilor au trecut de-un an de zile ca efectele unei trecătoare amețeli; permanentă însă se arată în fundul scenei paguba, se arată cucerirea Dunării pe care puternica vecină o urmărește cu stăruință. [16 martie 1882] ["LA REFLECȚIUNILE NOASTRE"] La reflecțiunile noastre asupra cazului d-lui Filibiliu, profesorul permutat prin hotărâre a consiliului, la Focșani, pentru că într-un moment de nerăbdare a lovit - desigur nu ca pedeapsă corporală - pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ilustrațiuni, d. Clemenceau e fericitul care are a suporta această onoare. Nu știm în adevăr daca cestiunea dunăreană va câștiga mult prin sprijinul binevoitor al onor. d. Clemenceau; știm însă una: cuprinsul acelei adrese e îndreptat atât de mult în contra vecinei noastre imediate, Austro-Ungaria, și în contra atotputernicei Germanii de astăzi, și soarta Dunării atârnă atât de mult de aceste două și atât de puțin de onor d. Clemenceau încît adresa ni se pare și fără consecuențe practice și fără oportunitate. Recunoscători
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de aur, cobora lin din noapte, așezată grațios pe cornul unei lune galbene, cu ochi, gură și bărbie, zâmbind îndrăgostiților din tot universul. Luna clipea ușor, cu gene lungi și încurcate, iar feea, în care surorile o recunoscură târziu pe vecina lor, căci acum purta o perucă buclată, platinată, care-și trimitea șuvițele răsucite până mai jos de șale, începu un cântec despre Bucureștiul înnoptat, presărat cu stele, în care îndrăgostiții ascultă, mînă-n mână, tânguirile lăutarilor-țigani prin cârciumioare, iar apoi ies
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aia nu... Păi ce să-ți mai dau, mierte fierte, scoici prăjite?" Vorbele-astea mă umpleau de bucurie: Da, da, mierte fierte, scoici prăjite să-mi dai!" Tot pe-atunci am ieșit prima dată pe-afară, cu băiețelul doamnei Soare, vecina noastră, al cărei balcon era numai la jumătate de metru de-al nostru, așa încît mă pomeneam câteodată ridicat în brațe și transferat, peste un hău de patru etaje, în balconul vecin, în brațele grase ale doamnei Soare. Când ieșeam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-au ieșit o clipă din rutina lor plictisită și s-au uitat la covor multă vreme, din toate unghiurile, dîndu-și cu părerea, arătîndu-și vreun detaliu iluzoriu și ridicând din umeri. În cele din urmă au recurs iar la telefonul vecinei și, după o vreme, s-a-nfățișat un alt meseriaș, de data aceasta în halat alb și ducând cu sine o ciudată valijoară sidefie. Când a deschis-o, am zărit în scobiturile satinului cu care era căptușită instrumente ciudate, metalice, lucind mat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]