2,332 matches
-
Andrea Mantegna (1431-1506). Aflat sub influența picturii flamande, Giovanni Bellini este printre primii pictori venețieni care aplică această tehnică. Lui i se datorează cca. o sută de versiuni ale "Madonnei", dintre care un mare număr se găsesc la muzeul Academiei Venețiene. Renumită este ""Madonna Bunei Vestiri"", printre primele tablouri pictate în ulei. Culoarea pe bază de ulei face posibilă dezvoltarea unui colorit splendid, aceasta fiind una dintre trăsăturile specifice picturii renascentiste venețiene. Tehnica pictării în ulei dă rezultate din ce în ce mai bune, deoarece
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
care un mare număr se găsesc la muzeul Academiei Venețiene. Renumită este ""Madonna Bunei Vestiri"", printre primele tablouri pictate în ulei. Culoarea pe bază de ulei face posibilă dezvoltarea unui colorit splendid, aceasta fiind una dintre trăsăturile specifice picturii renascentiste venețiene. Tehnica pictării în ulei dă rezultate din ce în ce mai bune, deoarece pictorii folosesc tot mai mult pânza, excluzând astfel treptat lemnul ca suport al picturii. Picturile pe pânză înlocuiesc și frescele în cazul decorațiilor clădirilor publice. Ucenicul lui Gentile Bellini, Vittore Carpaccio
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
mod remarcabil factura deosebită a pânzei și tehnica pictării în ulei. El folosește culori clare, aplicate prin trăsături de pensulă rapide, anticipând în acest fel stilul lui Giorgione și pe cel al lui Tițian. Începuturile perioadei de împlinire a Renașterii venețiene au adus cu ele apariția unei noi generații de artiști, printre care Giorgione (1477-1510), Sebastiano del Piombo (1485-1547) și Tițian (1488-1576). Acest proces a fost declanșat de vestitul tablou al lui Giorgione, "Furtuna". Artistul se îndepărtează de tematica religioasă a
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
a acestuia care prevestea deja barocul. El aducea cu sine o aglomerare confuză a formelor, o estetizare excesivă care conferea o doză de artificial lucrărilor. Aceste trăsături însă au caracterizat mai degrabă manierismul roman sau florentin, nu și pe cel venețian, care punea accentul mai ales pe culoare. Începând din anul 1530, cu ajutorul pictorului și gravorului Andrea Schiavone (1510-1563), în Veneția se răspândesc gravurile elaborate pe baza lucrărilor lui Parmigianino (1503-1540), opere manieriste caracterizate de un farmec și o finețe aparte
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
precizia tușelor și varietatea culorilor lui Veronese. Tițian însă nu se mai angajează la onorarea unor mari comenzi publice, care sunt preluate de Veronese și Tintoretto. Paleta neobișnuit de amplă a artistului face din Veronese un reprezentant remarcabil al școlii venețiene. Bogăția culorilor, a nuanțelor și a tonurilor folosite îi permite să realizeze spațiul prin diversitatea cromatică, care formează - prin contrast sau prin armonia culorilor complementare - nivele distincte în cadrul compoziției. Pasta de culoare reprezintă la Veronese o sinteză între culoare și
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
prin armonia culorilor complementare - nivele distincte în cadrul compoziției. Pasta de culoare reprezintă la Veronese o sinteză între culoare și lumină, care reflectă atât modificările intensității ei, cât și modul în care lumina inundă realitatea sau atmosfera întegii reprezentări. Dintre artiștii venețieni, Veronese este probabil cel care se străduiește cel mai mult să îmbine desenul cu culoarea, dar nu reușește să se evidențieze prin aceeași precizie ca cea impusă de artștii florentini. Prima etapă a activității lui Tintoretto este în strânsă legătură
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
se străduiește cel mai mult să îmbine desenul cu culoarea, dar nu reușește să se evidențieze prin aceeași precizie ca cea impusă de artștii florentini. Prima etapă a activității lui Tintoretto este în strânsă legătură cu acel curent al picturii venețiene reprezentat de Pordenone, de'Pitati și Bordone. Sub influența artei lui Schiavone - deci, indirect, și sub cea a lui Parmigianino -, respectiv sub cea a lui Salviati, stilul lui, apropiindu-se tot mai mult de manierism, capătă o forță extraordinară, inspirat
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
mult de manierism, capătă o forță extraordinară, inspirat, probabil, de artștii de la Roma. Într-adevăr, după anul 1550 există în lucrările artistului referiri la Michelangelo, prin dramatismul compoziției, contrastele cromatice și modul dinamic de a desena. Culoarea, dominantă în pictura venețiană, este prezentă și în arhitectură. Fațadele multor biserici și palate, dar și ale unor clădiri particulare, erau decorate cu fresce sau mozaicuri strălucitoare. Între bazilica "San Marco" și "Canal Grande" se ridica impunătorul Palat al Dogilor. În cursul anilor a
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
platonice. Pietro Bembo este autorul unui mare număr de elegii, idile, epitafuri și ode, unele dintre ele cu un îdrăzneț caracter laic ("Priapus"). Casa lui din Veneția era un loc de întâlnire al artiștilor, literaților și persoanelor cultivate din protipendada venețiană. Pietro Aretino (1492-1556), originar din Arezzo, prieten al lui Tițian, se remarcă în special ca autor satiric în pamflete ca "Pasquinate" sau comedii ca "La Cortigiana", "Il Marescalco", "L'Ipocrito". Singura lui piesă tragică este "L'Orazia" (1540), în care
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
este "L'Orazia" (1540), în care tratează conflictul dintre obligațiile de familie și dragostea de patrie. Schimbul de scrisori cu diverse personalități ale timpului ("Lettere", 1537-1556) redau amănunte ale unor evenimente politice și sociale ale epocii. În istoria muzicii, ""Școala venețiană"" este un termen folosit pentru descrierea muzicii compuse la Veneția în perioada cuprinsă aproximativ între anii 1550 și 1610. Compozițiile policorale de la sfârșitul secolului al XVI-lea reprezintă unul din cele mai importante evenimente muzicale din Europa acelor timpuri. Inovațiile
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
pentru descrierea muzicii compuse la Veneția în perioada cuprinsă aproximativ între anii 1550 și 1610. Compozițiile policorale de la sfârșitul secolului al XVI-lea reprezintă unul din cele mai importante evenimente muzicale din Europa acelor timpuri. Inovațiile antifonale introduse de școala venețiană în arta orchestrației, în care un grup de instrumente execută teme opuse alternând cu pasaje executate împreună (""tutti""), prevestesc deja stilul baroc. Primul compozitor care folosește aceste procedee este Adrian Willaert (1490-1562), care devine "maestro di capella" la bazilica "San
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
și la ocuparea postului de "maestro di capella" la "San Marco": în 1603 acest post îi revine lui Giovanni Croce, urmat în 1609 de către Giulio Cesare Martinengo (1561-1613) și, în 1613, de Claudio Monteverdi (1567-1643). Perioada de dezvoltare a "școlii venețiene de muzică" a culminat cu creațiile lui Andrea și Giovanni Gabriele, cuprinzând compoziții de muzică corală, gupuri de suflători și instrumente de coarde, și compoziții pentru orgă. Organiști renumiți în acest timp sunt Claudio Merulo și Girolamo Diruta (1544-1610), a
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
al mișcării în timpul domniei lui Ioan Alexandru a fost Teodosius de Târnovo. În această perioadă, Imperiul Bulgar avea relații comerciale cu puterile maritime mediteraneene Veneția, Genova și Ragusa. În 1353, Ioan Alexandru a emis o chartă prin care permitea negustorilor venețieni să vândă și să cumpere marfă în toată Bulgaria după ce Dogele Andrea Dandolo l-a asigurat că vor respecta tratatele dintre cele două țări. În epoca modernă, domnia lui Ioan Alexandru l-a inspirat pe scriitorul național bulgar Ivan Vazov
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
din anul 1840, se dedică tot mai mult studiilor sale de pictură. Se înscrie la cursul pictorului academic Charles Steuben, frecventează și câteva academii așa zise independente, pentru a putea lucra după model, studiază la Muzeul Louvre maeștrii picturii spaniole, venețiene și olandeze. Îi admiră în special pe olandezi - pe Rembrandt van Rijn și pe Frans Hals - iar în 1847 face chiar o călătorie în Olanda pentru a cunoaște mai bine pictura olandeză. În anul 1844, reușește să expună pentru prima
Gustave Courbet () [Corola-website/Science/306938_a_308267]
-
condamnat să primească două mii de lovituri, dar sentința nu s-a executat deoarece au intervenit mulți în sprijinul său. Ultima încercare de evadare s-a produs mulțumită unei sume importante de bani pe care i-a înmânat-o un negustor venețian prezent în Algeria. Cervantes a achiziționat o fregată capabilă să transporte șaizeci de deținuți. Când totul era deja aranjat, unul din cei care trebuiau să fie eliberați, fostul doctor dominican Juan Blanco de Paz, a dezvăluit planul guvernatorului turc. Drept
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
în Adorația Magilor a lui Brueghel, care amintește de Bosch și de Bătrână groteasca a lui Metsys. La trecerea din sec. al XV-lea în cel de-al XVI-lea, Rubens și elevul sau Van Dyck aduc din Italia culoarea venețienilor deodată cu interesul pentru mitologie și pentru portretristica mai puțin înțepătoare, așa cum se poate contemplă în prospețimea Pălăriei de paie. Pictură olandeză a fost întotdeauna apreciată de nobilii englezi, aceasta și datorită permanențelor raporturi comerciale dintre cele două țări. În
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
mărginit de 5 coloane dorice, deasupra cărora este plasată terasa. Din portic se intră în hol și încăperile parterului, iar o scară asigură accesul la etaj. La parter se mai găsește în hol mobilierul original de lemn, decorat cu oglinzi venețiene. Castelul se află pe un domeniu întins din care au mai rămas aleile principale mărginite de arbori. La sud-vest de castel se află un mic monument comemorativ dedicat lui Dániel Bánffy (14 mai 1812 - 29 aprilie 1888), ridicat de soția
Castelul Bánffy din Borșa () [Corola-website/Science/307412_a_308741]
-
primire sunt expuse un scrin german din sec. XVIII, o ladă florentină executată în Transilvania secolului XVI, 2 jilțuri îmbrăcate în piele de Cordoba datate secolul XVII, precum și fotoliile și sofalele Bidermayer. Pe pereți sunt expuse tablouri aparținând de școala venețiană de pictură sau lui Camil Ressu. Pe peretele din dreapta este un șemineu din marmură de Rușchița, ale cărui cahle sunt desenate de Nora Steriade. Salonul galben are în mijloc o masă Bidermayer cu patru scaune, în masă fiind expuse diverse
Conacul Octavian Goga din Ciucea () [Corola-website/Science/307449_a_308778]
-
apărare al regiunii în care se afla. La începuturile anului 1474 au survenit informații despre intențiile sultanului de a trimite în Baleci și Podgorica 5.000 de familii turce, pentru a întări capacitățile de comunicare dintre Principatul Zeta și Shkoderul Venețian. Orașul fortificat cu turnuri, ziduri înalte și arme de foc au permis otomanilor să-și mențină pe mult timp pozițiile militare în această regiune, și să intervină la oricare atac survenit din partea altor țări, de fiecare dată cu succes. În
Podgorica () [Corola-website/Science/303034_a_304363]
-
după ce au cucerit zona în 1067, au redenumit-o "azak" (șes), de unde a derivat numele modern al zonei. Hoarda de Aur a cucerit cea mai mare parte a coastei în secolele al XIII-lea și al XIV-lea, dar negustorii venețieni și genovezi au primit permisiunea de a se așeza în zona Azovului din zilele noastre, unde au fondat o colonie numită Tana. Turcii otomani au pus capăt prosperității coloniei în 1471, când au cucerit zona și au construit o fortăreață
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
mișcarea naționalistă a crescut în jurul conceptului irredenta Italia, care a pledat pentru includerea vorbitorilor de italiană în zonele aflate sub dominația străină în Italia. Nu a fost o dorință de a anexa teritoriile dalmate, care au fost anterior condus de către venețieni și care au avut, prin urmare, vorbitori de limbă italiană. Intenția regimului fascist italian a fost de a crea un "Nou Imperiu Roman", în care Italia va domina Marea Mediterană. În anii 1935-1936, Italia a invadat și anexat Etiopia și guvernul
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
primar al orașului Kaffa (Theodosia), apoi în orașul Sarukhan (Manisa). După moartea tatălui său, Selim I (1465-1520), Soliman a fost numit sultan. O descriere a lui Soliman, la câteva săptămâni în urma urcării sale la tron, a fost furnizată de trimisul venețian Bartolomeo Contarini: "El are douăzeci și cinci ani este înalt, cu părul sârmos și tenul delicat. Gâtul lui este un pic prea lung, fața lui este subțire, iar nasul lui e acvilin. Are mustață și o barbă mică. Cu toate acestea el
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
, alternativ "Urseolo", Petru I, (n. 1011, Veneția - d. 1046, Albă Regală) a fost al doilea rege al Regatului Ungariei, fiul dogelui venețian Pietro Ottone Orseolo al III-lea și al ficei marelui principe Géza pe care diverșii autori o pomenesc uneori cu numele Gizella, alteori Ileana sau Maria. Tatăl său a fugit în anul 1026 la Constantinopol din cauza unei rebeliuni care a
Petru Orseolo () [Corola-website/Science/302654_a_303983]
-
a două civilizații antice: civilizația minoică din Creta, și civilizația miceniană din Peloponez. Ulterior au înflorit orașele-state Atena și Sparta, care împreună cu altele au constituit civilizația greacă. Marea Egee a fost controlată apoi, de-a lungul timpului, de perși, romani, bizantini, venețieni, genovezi, turcii selgiucizi și de otomani. Egeea este locul de naștere al democrației și a permis contactul dintre diversele civilizații care s-au dezvoltat în Mediterana de Est. Insulele Egeene se împart în șapte grupuri: Marea Egee acoperă o suprafață de
Marea Egee () [Corola-website/Science/302748_a_304077]
-
numele de familie aparținea unei clase nobile, tatăl lui Giambattsta n-a pretins o descendentă nobilă. Viitorul artist a fost botezat în biserică din oraș (S. Pietro di Castello ) sub numele de Giovanni Battista, în onoarea nasului lui, un nobil venețian pe nume Giovanni Battista Dorià. Tatăl lui Giovanni Battista a murit la un an după nașterea lui, lăsând-o pe Orsetta într-o situație proastă din punct de vedere financiar. Giambattista a fost inițial elevul lui Greogorio Lazzarini dar în
Giovanni Battista Tiepolo () [Corola-website/Science/302757_a_304086]