1,900 matches
-
doi copii, vieții dinainte -aseptica, sterilă și goală de meniri și sentimente. - Poate e mai bine așa.... - Cum poți spune una că asta? Ce-i mai lipsea? - Poate exact ce a căutat pe mirc. - Romantism? Sarcasmul picura din cuvânt că veninul. Așa e, cine mai are nevoie de romantism în zilele noastre? Poate doar acei neadaptați care umplu mirc-ul zi și noapte. Și poate nici ei, ei se mint. Și mint. Ei intra acolo, poate, din calcule materiale mult mai meschine
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de Ziua Aviației, care Își pierde În vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În pat și ciocolata, după cum povestește chiar faimosul aviator, lăsându-i cu gura plină de bale de poftă și venin pe seminariștii cu uniformele impregnate de duhorile internatului! Ai accepta chiar și ghinionul lui Anton la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
clădisem În nopțile de nesomn, se destrăma asemenea unei pânze de păianjen bătută de vânt. Mi-am Înfipt unghiile În palme, plină de mânie și de dezgust față de gelozia ce-mi strecura În inimă, picătură cu picătură , din veninu-i dăunător venin care Îmi dădea o stare aproape halucinogenă. Umblam furioasă prin cameră și zâmbeam amar. Nu puteam să mă ascund la infinit sub o mască de sticlă... M-am privit În oglinda mică, așezată Într-un suport metalic, pe care o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ține-l flămând și se face mioară. Ia-i omului soarele minții, ce mai rămâne și cât?!. Smulge-i șarpelui dinții și fetele pot să-l poarte la gât. Toate aceste rele mă dor, și durerea ce-o spun un venin e; tendonul lui Ahile-n oricine e omoplatul lui Siegfried loc muritor. 1994 Între iubire și gelozie Voia bună aduce încrederea în vorbe, în gesturi, în fapte; ești mai senin, de viață mai plin și mult mai departe de noapte
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
luna Mai, ziua sfintei Învieri. 2013 Omul autonom 2 Dracii sunt în tine ghem că altfel nu mai încap să-și facă-n zig-zag de cap. Sunt creștin, nu te blestem, deși-ai meritra din plin, ești vânăt de cât venin te a îndepărtat de semeni, de nu știi cu cine semeni, nici care-i al tău destin. Ești negru în cerul gurii, soartă spartă-n ceartă și ești un frământat al urii cultivate zi de zi. Te dai lacăt și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
când ne-apropie de nemurire. Vecini cu cerul, mai aproape de astre simțim misterul salvării noastre. Trăim armonia, suntem împreună și ne cunună pe toți veșnicia. 1965 Vremuiri Pomeni de plastic, sărăcie, nevoi ce sunt și altele vin, îngrijorări și mult venin și inacces la veșnicie. Oftat cu probe, multe lacrimi mulți oameni nu mai sunt acasa, la poarta vieții doar o plasă ne apasă cu atâtea patimi. În școli se face-o altă carte, țarina noastră e îngustă, atâtea rele mă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ncepe cu ei cultura, de patimi și invidii roși, li-i plină de colți negri gura cum este-un spermatozoid, eșuat, de strâmb, în fața porții, că seamănă mai mult cu morții de agurid și de livid plin de al viperei venin, este în viață cum e pata prinsă la un sufix străin și-acest venin l-a dat și gata. A încercat să iasă-n lume strivind totul în jurul lui și a rămas așa precum e un pui de cuc al
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
negri gura cum este-un spermatozoid, eșuat, de strâmb, în fața porții, că seamănă mai mult cu morții de agurid și de livid plin de al viperei venin, este în viață cum e pata prinsă la un sufix străin și-acest venin l-a dat și gata. A încercat să iasă-n lume strivind totul în jurul lui și a rămas așa precum e un pui de cuc al nimănui... În preajma lui doar maidanezii, dacă-și mai alfă vreun loc; sărmani căței fără
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu „cocoșei” de aur cât să cumpere o Universitate cu tot cu profesori, dar bufonii timpului nostru ar vrea, ca în continuare să nu-i deplângem pe profesorii aceia care făceau zilnic foamea, ci pe ghiftuiții ce visau să verse în continuare veninul asupra țării noastre de pe meleaguri străine. De aici se vede clar, foarte clar, dacă mi se permite să zic așa, că în 1947 nu era libertate. Vorbesc de libertatea de a trage cu pușca, fiindcă rămășițele acelea politice strânse acolo
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
centrul Capitalei noastre, buboi care a purtat și poate va purta până la completa lui încriminare în fața istoriei numele de Piața Universității. În martie anul acela se ițise pentru prima dată și marele buboi, buboiul suprem, care pe lângă puroi emite și venin, buboi care se afla de data asta, nu în centrul capitalei, ci în centrul țării și purta numele de problema maghiarilor din România. În acel îndepărtat 15 martie, românul Mihăilă Cofariu a fost bătut nemilos pe caldarâmul de la Târgu Mureș
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
nu suntem lăsați nici măcar acum în pace de presă și ni se amintește cu dangăt de moarte de una din treptele urcate de noi spre Golgota de azi, scriind despre un individ fost boschetar și care după ce și-a scuipat veninul în piața cu pricina, s-a retras și a murit tot în boscheții publici așa cum de fapt s-ar fi cuvenit la mulți dintre detractorii acestui popor. Dumnezeu să-l ierte pe Cristian Pațurcă, însă eu nefiind Dumnezeu, nu-mi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care se detașează net aceea că a crescut la sânul său precum un părinte grijuliu și iubitor liota de spurcăciuni de azi care împroașcă zilnic și constant cu noroi și rahat această țară și așa destul de amărâtă, viperele care cu veninul lor au ucis orice urmă de demnitate națională în acest popor, care nu mai are mult până să ajungă în stadiul de vite numai bune de pus la jug, lipitorile și căpușele care sug la adăpostul legilor, sângele acestui popor
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
reușesc să-mi aduc aminte. No, și cum crezi tu că te-ar putea ajuta domnița? întrebă Calistrat cu limba împleticită. Tu ai văzut ceva și vrei ca ea să-ți spună ce? Ileana îi aruncă o privire plină de venin dar nu spuse nimic. N-avea rost să-l mai repeadă pe bătrân, acesta mai avea puțin și se îmbăta de tot, iar o discuție în contradictoriu cu el era inutilă. Vrei să te ajut? Atunci hai să mergem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la mine trebuia să se gândească acum ci la Petruș pe care sub niciun chip n-avea chef să-l împartă. Nu te cred fiindcă știu ce mult îți place ție să te lauzi. Și dacă e adevărat? îi strecură veninul în suflet Erjika. N-am cum să te cred... nu pe tine, fiindcă simt că mă urăști. Ba cred că am început să te îndrăgesc, altfel de ce ți-aș mai fi spus toate astea? Mă gândeam că ar fi interesant
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fază a legăturii, care dealtfel e primăvara dragostei. Acolo sălășluiește fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aștepți? Paradisul n-are numai un șarpe, ci mai mulți. Vrei să te muște șarpele geloziei, al infidelității sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te și caută altă femeie, mereu ia-o de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insațiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îți crește setea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încornorat de Cormmelink, care se juca la Teatrul Comedia. Râdeam cu poftă de ceea ce mi se întîmplase, dar în același timp eroarea mea simptomatică mă punea pe gînduri: de ce evitasem persistent să citesc corect? Ce mecanism subtil mă ferise de veninul acelui cuvânt modificîndu-mi datele percepției vizuale din pricina actualității mele sufletești căreia nu-i convenea să se vorbească de funie în casa spînzuratului? Am intrat cu Charlot la Continental. I-am destăinuit și lui, firește, că mă despart de contesă. (Mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
greutate ne putem deplasa atunci când suntem în pericol. -Aștept părerea voastră în legătură cu măsurile pe care ar trebui să le luăm pe viitor împotriva omului. Una din cele șapte șopârle a dorit: -Să fim și noi dotate cu glande care secretă venin ca șerpii pentru a ne apăra. O altă șopârlă a cerut: -Să putem să regenerăm coada de atâtea ori de câte ori este nevoie. -Să fie pedepsiți oamenii care distrug casele melcilor, a propus vecinul râmei. A venit la acea întâlnire șopârla cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înspre Dardailă a amenințare. Căiță a început seria de lovituri cu buzduganul în capul șarpelui, iar Trotinel lovea cât putea de tare cu ale lui copite în corpul șarpelui de-i tremurau până și dinții, în care nu mai avea venin. Mulțimea de șerpi chemată de Dardailă, a rupt-o la fugă din locul cu pricina, simțind mirosul de usturoi aruncat pe jos de Căiță. Dardailă a rămas din nou singur să se lupte cu așa forțe pe care nu le
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar și decât cel mai aprig burghiu, și în care am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale interioare, ce nu-i dădeau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
condeiul. Voi spune doar că, fără mare greutate, Silvestru, știind că ușa de la intrare nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe un pat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-l atinge, pentru că doar acesta îl ferește pe om de trândăvie și îi alimentează gândurile mari! Însă, nu după multă vreme, starea generală a colegilor mei de muncă a devenit pe nesimțite mai înăcrită, mai chinuitoare și mai plină de venin, stare care era, cu toată puterea ei de apăsare, îndreptată numai înspre mine, fiindcă, dacă nu reușisem eu să-i unesc prin gândul, vorbele și faptele mele bune, reușise să-i unească, cum nu se poate mai bine, invidia pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite absurdități, numite speranțe, pare bună la început, dar este otrăvitoare în esență. Iar veninul ei lucrează repede și puternic. De aceea, nu trebuie socotită niciodată de încredere. Haide, nu mai privi atâta pe pereți, cu acest aer al tău nevinovat, și uită-te la mine! Eu nu spun niciodată basme, iar vorbele mele nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
misogin explica pe larg bărbaților de ce trebuie să se ferească de "emisarele diavolului". În ea, femeia era ocărâtă în fel și chip, socotită o sămânță de nenorocire, rădăcină a tuturor pierzaniilor, principala greșeală a lui Dumnezeu, fagure de miere și venin, o nenorocire râvnită, rău dulce, spadă care străpunge și inima înțelepților, o ființă predestinată răului, în fața căreia nici o măsură de prevedere nu-i de prisos deoarece săgeata privirii ei îi doboară și pe cei mai viteji bărbați etc. "Vitejii" bărbați
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ceresc Să mă înveți pe mine cum să iubesc Să am sentimente,cum n-am mai avut Mă mistu-i de doru-ți,mă chinui mai mult. Te-aștept ziua-ntreagă de doru-ți suspin Iar sufletu-mi se umple de un amar venin, Căci fără de tine viața-mi pare pustie Cât te iubesc nimeni pe lume nu știe. Nu știu cât îmi e dat pe lume să trăiesc Știu doar atât...că te iubesc și te doresc O stea de sus,în lume a coborât
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93443]
-
îl nutrește pentru Irina, este de fapt amorul unui intelectual, unui cerebral, mai exact, ros de propriile-i incertitudini logice, pentru o făptură simplă, poate, dar total anticerebrală, într-un cuvânt femeie. Or, un astfel de amor, cu filtrarea tuturor veninurilor, numai cât cu o decantare mai sistematică ne-a dat dl Camil Petrescu, în amorul lui Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război. Romanul d-lui Anton Holban, cantonat, dealtminteri numai în regiunea aceasta de galerii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]