15,959 matches
-
pe care le suferă cuvintele din sfera culturală, împrumuturile din perioada modernă a evoluției limbii române (așa-zisele neologisme) atunci cînd sînt preluate de limbajul familiar și argotic prezintă adesea aspecte surprinzătoare. Introduse în contexte noi, în construcții expresive cu verbe populare sau pur și simplu în combinații atipice, cuvinte precum figuri, faze, talente, manevre, texte devin termeni generici pentru tot soiul de acțiuni și atitudini cotidiene ("face figuri", "are faze", "îi arde talente", "bagă texte..." etc.). O modificare semantică notabilă
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
mare circulație (engl. impression, span. impresión, germ. Impression etc.) fiind explicabile prin sursa latină comună - impressio ("întipărire"). Impresie are o frecvență mare în limba standard și a conversației curente, mai ales în construcția a avea impresia (că), sinonimă contextual cu verbele de opinie și atitudine a crede, a i se părea: "am impresia că o să plouă". Mai mult, sintagma a avea impresia tinde să fie folosită ca formulă de atenuare, politicoasă sau ironică, în actul de a adresa o observație, o
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
hrăni progenitura; pe lîngă conotația cristică, se poate vedea aici și sfîșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atît de aprofundate încît fac parte din ființa sa". Nu o dată o figură de stil, ba chiar un singur verb scapără în conștiința exegetului în așa chip încît dezvăluie o trăsătură a creației în speță, îi aproximează o dimensiune. Sub unghiul ritmului generic și al impresiei auditive, viziunea lui Nichita Stănescu îi apare statică, întrucît ,finalurile de versuri întăresc senzația
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
statică, întrucît ,finalurile de versuri întăresc senzația de încremenire prin căderea Ťcîte unulť, geometrică, a animalelor înghețate". Dimpotrivă, viziunea lui Ioan Alexandru ar fi dinamică, asemănătoare unui galop de cai care ,scapă" în spațiul liric, îndreptîndu-se, himeric avîntat, spre lună. Verbul ,a bubui", prezent sub pana ambilor barzi șaizeciști, ar funcționa așijderea ca un reactiv al diferențierii lor: ,caii lui Nichita Stănescu bubuie pe Ťtoba de piatrăť a cîmpului înghețat, apoi rămîn încremeniți geometric, cu picioarele paralele. La Ioan Alexandru, în
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
țață balcanică)". Neîndoios, balcanismul reprezintă genul proxim al poeticii lui Marian Drăghici: o simțire ageră și dezabuzată, convulsionată de trupească atracție, dedicată irezistibilului concret, desfătată de pitoresc și învederînd o remarcabilă artă regizorală, a montării unui spectacol în spectacol (spectacolul verbului în Theatrum Mundi). Aidoma unei păsări de curte ce-ar vrea să-și ia zborul, misticismul, atît cît e, se prăbușește în contingent... Să mai adăugăm că, pe această generoasă nervură, autorul Negresei e un poet de impunătoare dotare.
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
cu viță sălbatică e un muntean get-beget. Unul din sudicii de seamă ai literelor noastre, un soi de ,grec" valah, reflexiv, curios, penetrant, dar și senzual, iubitor de carnația epică a vieții, atent la spectacolul său versicolor, rafinat meșteșugar al verbului ca o sublimare a senzualității d-sale funciare. înaintașii lui C. }oiu sînt Caragiale, Arghezi, Camil Petrescu și, hélas, Eugen Barbu. Sentimentul, emoția nu reprezintă partea tare a ființei d-sale. C. }oiu urmează mai curînd o cale cerebrală decît
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
sumarele imagini cu sine din tinerețe pe care ni le-a lăsat, imagini și sunete ce păreau și atunci, alunecate dintr-un vis visat în alt vis: "Lumea înmulțindu-se, omu-i în scădere. Sufletul întrezărit e doar prinos de înviere. Verbul răsfrânt suferă-n unghere de spaimă sau, trădat, se răsfață într-o virtuală inter-față. Ruga mea e să nu-mi pierd cumpătul. Să pot respira încă vocalele uimirii princiare. Iertarea-i de la Fiul însingurării când te pierzi în mulțime, cum
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
prin vreo desimne li se trezea în minte cuvîntul din vechime iar cîte-o ramură bine-arcuită de cel din față lovindu-i fruntea celui din urmă adîncit în sine și fără apărare făcea să se trezească și duhul așezării în care Verbul întrupării va fi să locuiască. Sufletul omului Sufletul omului nu-i ceva de prisos nu poate fi întors ca pe o haină pe dos și nici să-i scrutezi crochiul irizat ca pe un text poetic sublimat. Sufletul e viul
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
suspendat între tărîmul imaginar al eului fugar și cel al numelui ascuns, de neatins, din prea înalt prag al luminii pîrguite-n amar. Iarna se arată ca un Dumnezeu rănit de moarte fulgii albi levitează-n amiaza firii și-a nemărginirii iar Verbul copleșit de precaritatea clipei e-mpresurat de-atîta infinire. Și din uitare se întrupează imaginea transparentă pe măsură ce chipul întrezărit e transfigurat prin figurile ascezei inspirate. Viața irumpe aprig iar ninsaorea e duhul neumbrit al lui Dumnezeu și-n care se-nfiripă ne-ntrerupt
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
identic, înrudit sau doar omonim cu termenul din care provin fr. lustre, it. lustro, preluate în epoca modernă și de românescul lustru "strălucire, aspect lucios"; de la acesta din urmă s-au format derivate cu aspect popular, bine instalate în limbă: verbul a lustrui, substantivele lustruială și lustragiu. În presă și în mesajele de pe Internet, atestările lui lustrație și ale familiei sale lexicale sînt numeroase. De la substantiv s-a refăcut ușor verbul a lustra (prin derivare regresivă convergentă cu împrumutul cult, rezultatul
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
au format derivate cu aspect popular, bine instalate în limbă: verbul a lustrui, substantivele lustruială și lustragiu. În presă și în mesajele de pe Internet, atestările lui lustrație și ale familiei sale lexicale sînt numeroase. De la substantiv s-a refăcut ușor verbul a lustra (prin derivare regresivă convergentă cu împrumutul cult, rezultatul corespunzînd verbului latinesc lustrare). De la verb, s-a format în contextul actualelor dezbateri politice derivatul lustrabil, cu sufixul -bil: adjectivul adesea substantivizat adaugă sensului tehnic o notă ironică, pentru a
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
lustrui, substantivele lustruială și lustragiu. În presă și în mesajele de pe Internet, atestările lui lustrație și ale familiei sale lexicale sînt numeroase. De la substantiv s-a refăcut ușor verbul a lustra (prin derivare regresivă convergentă cu împrumutul cult, rezultatul corespunzînd verbului latinesc lustrare). De la verb, s-a format în contextul actualelor dezbateri politice derivatul lustrabil, cu sufixul -bil: adjectivul adesea substantivizat adaugă sensului tehnic o notă ironică, pentru a caracteriza pe insul pasibil de lustrare (acțiunea defavorabilă celui vizat este văzută
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
lustragiu. În presă și în mesajele de pe Internet, atestările lui lustrație și ale familiei sale lexicale sînt numeroase. De la substantiv s-a refăcut ușor verbul a lustra (prin derivare regresivă convergentă cu împrumutul cult, rezultatul corespunzînd verbului latinesc lustrare). De la verb, s-a format în contextul actualelor dezbateri politice derivatul lustrabil, cu sufixul -bil: adjectivul adesea substantivizat adaugă sensului tehnic o notă ironică, pentru a caracteriza pe insul pasibil de lustrare (acțiunea defavorabilă celui vizat este văzută și ca o aptitudine
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
04.2006); "lustrabilul Ion Iliescu avea la vremea respectivă, în rândul majorității populației, un statut semi-divin" (blog.hotnews.ro). Ghilimelele semnalează uneori noutatea termenului, alteori chiar distanța ironică. Accidental, s-a produs și un derivat anormal în -bil, nu de la verb, ci de la substantivul lustrație: "dacă numărăm lustrațiabilii din viața politică și economică românească, găsim duium, bre" (forum Adevărul, 19.04.2006). Verbul a lustra a fost folosit inițial mai ales în construcții pasive - "ar putea fi lustrați, dacă legea este
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
noutatea termenului, alteori chiar distanța ironică. Accidental, s-a produs și un derivat anormal în -bil, nu de la verb, ci de la substantivul lustrație: "dacă numărăm lustrațiabilii din viața politică și economică românească, găsim duium, bre" (forum Adevărul, 19.04.2006). Verbul a lustra a fost folosit inițial mai ales în construcții pasive - "ar putea fi lustrați, dacă legea este votată de Parlament" (Cotidianul, 11.04.2006); "cine și cum să fie lustrat" (ib. 12.04.2006). Mai spectaculoase sînt însă utilizările
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
Vom lustra bine?" (ib., aluzie la sloganul electoral al președintelui) - și chiar reflexive: "o voce anonimă de pe Internet ne invită să ne lustrăm"; "înainte de a ne lustra, să vedem dacă avem de ce" (Evenimentul, 13.04.2006). Evident, folosirile actuale ale verbului corespund unei schimbări semantice: lustrarea ca act global de purificare se concretizează, proiectîndu-se asupra fiecărui individ; prin particularizare, lustrat înseamnă astfel "eliminat din viața politică, prin legea lustrației". Mi se pare că în uzul actual a lustra tinde să se
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
uzul actual a lustra tinde să se confunde cu familiarele a lucra și chiar a luxa, asemănătoare ca formă și sens: "senatorii îl Ťlustreazăť pe Traian Băsescu" (Realitatea românească, 30.03.2006); "alianța se lustrează singură" (Cotidianul, 3.04.2006). Verbul este deja folosit și în contexte alegorice - "Legea lustrației va tăia poate capetele balaurului, dar corpul acestuia va găsi resurse pentru a genera alte capete, care nu vor putea fi lustrate" (EZ, 15.04.2006) - și mai ales absurd-glumețe: "La
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
alte capete, care nu vor putea fi lustrate" (EZ, 15.04.2006) - și mai ales absurd-glumețe: "La sindrofia cu pricina doar babele din Someșeni au rămas lustrate și cu buzele umflate" (Bună ziua, Ardeal, 21.04.2006). În limbajul familiar, sensul verbelor este adesea instabil și atribuit mai mult de context. Constatăm că a lustra (cu toată încărcătura sa de tensiune politică) intră ușor în tipar de imprecație - "Lustra-mi-aș picioarele!" (Evenimentul, 12.04.2006); "Băsescu, lustra-te-am!" (de Incognito
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
lumineze chipul de fericire?; Bucuria Crăciunului să sălășluiască veșnic în inima ta luminându- ți sufletul? etc. Le sînt specifice un vocabular și o sintaxa arhaizante, prețioase, diferite de cele ale vietii cotidiene (în care nimeni nu mai folosește, de exemplu, verbele a călăuzi și a sălășlui); conjunctivul urării ia forma explicită a formulei de binecuvîntare. (Stereotipia e resimțită ca atare: pe un forum, cineva protesta: ? cum putem scăpa de urări de genul Ťfie că...ť??). Cuvintele-cheie ? farmec, suflet, lumină, sfînt, a
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
se vadă elementele ce au intrat în compoziția ei." (p. 141). Forma spiritului arghezian, falia ce-i desparte plăcile tectonice, reverberează în profunzimea textelor și în extensia lor, acoperind diversele fațete ale unei activități laborioase și atingând, parcă, însăși fibra verbului. Structura ,spartă", disonantă, dramatică a unei opere atât de moderne în crizele și convulsiile subiectului (ne)cunoscător - cu toate că Alexandru George îl vede pe Arghezi ca pe un medieval întârziat, nescolastic, refăcând experiența spirituală dintr-o altă eră a sufletului omenesc
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
acoperi privirea cu viitorul ce-ți va aduce moartea ci vezi trecutul ce-ți uită viața. 1014. Care până nu-și are aripa ei spre a zbura dincolo de orice gând amar al acestei lumi? 1015. Ce ne-am face fără verbul a vrea în această lume cu voință iluzorie? 1016. Cel ce-și pierde amintirea uitării se pierde pe șine. 1017. De ce pașii norilor devin ploaia de vise ce ne spală orizontul acestei lumi? 1018. Câtă nevoie am de petala trandafirului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-un gol din univers între cer și cuvânt melodia ruptă vioarei se înalță în zborul cioplit coloană-fără-de-sfârșit urcând așezarea în val răsturnat între cer și cuvânt verbul se înviorează lângă o pădure de fluturi arde în cântec parfum fonturi pe apă fonturi în vânt dacă le citim e superlativ arde în cântec parfum oval aflai și golul este o formă cineva în locul tău ar dormi semnul de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
poem citabil, indiferent de tectonica din pagina, este numai acela care produce coerentă în viziune și propune o sintaxa multifuncționala”, cu exigenta: „Starea naturală a poemului de referință trebuie să izbucnească dintr-o idee, daca nu originală, obligatoriu, însă, autentică. Verbele la diatezele reflexiva și pasivă se cuvine să viziteze în nuce spiritul poetic”. „Eșantionul” Provizii de soare este format din 151 de poeme, așezate alfabetic după titlu, extrase, probabil, din toate cele nouă volume, dar cu siguranță după convingerea și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
un stei”, despărțindu-se de „Ceilalți care vorbesc în cuvinte lejere” și „Sunt precupeți de vorbe-n panere”, (Neobositul odor, p. 101), de „poezia leneșa”, cum a zis Ion Barbu. Din poezia barbiana, chiar dacă nu atât de evident în constituirea verbului secund, se aud sonuri și rezonări în câteva poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă a ideii / Fierbinte că un popas în somn / Se-aud retragerile-n vânt ale scânteii / Când aburesc în verticală unui dom
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
simbolurile două puncte urmate de paranteză închisă (ochi și colțurile gurii în sus, zîmbet) respectiv două puncte urmate de paranteză deschisă (ochi și colțurile gurii în jos, tristețe). Acțiunile principale în mesaje au luat forme românești abreviate, cele mai frecvente verbe fiind, foarte curios și încă inexplicabil mie, ,a trebui" și ,a vorbi" înlocuite cu ,tr" și ,vb". Mai rar sînt invocate a se duce în forma ,dc" sau ,pleca" (plc) utilizat și la deconectarea din mediul virtual. Formulele de rămas
În țara lui copy-paste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10774_a_12099]