2,765 matches
-
avea să rămână neexplicată Încă șaisprezece ani), Desdemona alungă ideea cu un gest al mâinii: ― Mai mulți copii, mai multe probleme... Apoi venea doctorul Philobosian, bătrânul nostru medic nostru de familie. Cu diplome străvechi În spate, acesta și-a dat verdictul: ― Aiureli. Spermatozoizii masculi Înoată mai repede? Ascultați aici: prima persoană care a văzut spermatozoizi la microscop a fost Leeuwenhoek. Știți cum i s-a părut lui că arată? Ca niște viermi... Și apoi apărea iar Desdemona, de data asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâinii, Încât degetele i se albiseră. Monstru. Tot acolo era. Nu se mișcase. Și nu citea cuvântul de pe pereții vechii ei cabine de toaletă. Existau graffiti În Webster, dar sinonimul nu făcea parte din ele. Sinonimul era oficial, autoritar; era verdictul pe care Îl dădea cultura despre o persoană ca ea. Monstru. Asta era. Asta spuseseră doctorul Luce și colegii săi. Și explica atât de multe, de fapt. Explica plânsul mamei ei În camera de alături. Explica veselia falsă din glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi adormit în spatele sălii, și nu ea. Și? Ce e? Am adormit puțin. Care-i problema? I-am zâmbit și, fără nici un cuvânt, fără nici o șoaptă, am ieșit din încăperea unde stabilisem soarta colegilor mei, tribunalul unde s-a dat verdictul. Piesele erau mutate. Mișcarea Guvernului trebuia să urmeze. În colțuri, pe scări și pe holuri am întâlnit patrule de câte doi oameni care se mișcau alene. Nu cred că aveau chef să stea în seara aia de pază în colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dreptate. Societatea îi cere lui, ca împărat, întâi de toate protecție militară și victorii răsunătoare asupra dușmanilor. Dar când zăngănitul armelor se stinge și ajunge în plan secund, i se pretinde să devină judecător suprem. Urăște acest rol, căci orice verdict favorabil uneia dintre părți în seamnă inevitabil respingere sau penalități pentru cealaltă. Adică noi nemul țumiți și dușmani. N-are însă încotro. În mintea maselor, nimic nu se potrivește mai bine cu maiestatea unui conducător decât munca de justițiar. Consideră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cumva vorba de o reclamație? Nu, stăpâne, șoptește Trio pierit. Numai în aceste trei cazuri pot interveni ca judecător în primă instanță, rostește cu severitate principele. Trage de inelar: — Să înțeleg atunci că ai venit să faci apel la un verdict deja dat? Celălalt clatină din cap. Atunci ce vrei de la mine? exclamă principele. Zvârle brațele în lături. — Lasă-mă, omule, în pace și nu mă mai face să-mi irosesc timpul cu nimicuri! Pământiu la față, Fulcinius nu îndrăznește să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atât de neașteptată, încât împăratul cască ochii mari de uimire: — Cine? — Libo, preabunule... — Și ce-i cu asta? se încruntă Augustus ursuz. Trio Fulcinius se apără cu disperare. — Față de puterea și favoarea de care se bucură Scribonius Libo, numai un verdict din partea Măriei Tale ar putea fi ac ceptat de toți. Augustus nu răspunde. Își pungește în schimb buzele, perplex. Începe să înțeleagă planul Liviei. Vrea să-l silească, pentru a se arăta imparțial, să-și pedepsească într-un fel sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu vrea. I-a ajuns experiența nefericită a lui frate-său cu Iulia Minor. Își impune să se gândească la Libo, la riscurile care l-ar putea pândi. Calea apelului e clară. Dar, până să se ajungă la apel, un verdict de crimă împotriva statului ar echivala în primă instanță cu infamia. Nu este vorba numai de existența civică a lui Scribonius, fie și pentru o perioadă scurtă de timp, până ar fi declarat nevinovat. Oprobriul riscă să se răsfrângă asupra
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și ce anume îi reproșezi? După ton, se pare că independența de spirit a lui Asinius Pollio, destul de asemănătoare cu a sa, îi trezește mai degrabă admirația decât ranchiuna. Vipsania uită de spaimele ei și așteaptă cu sufletul la gură verdictul marelui istoric. Indiferent ce scrie Claudius, ideile vin de la Titus Livius. Iar Pollio nu i-a reproșat, lui personal, nimic. A semnalat doar accentul său provincial. Titus Livius se eschivează cu un gest către Claudius Nero. Nu puțini sunt cei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
talazurile mării îl întrerupe. — Ce-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict și să se fi încăierat între ei? Nu e convins. Îi transmite și germanului starea lui de neliniște: — Mă duc să văd, îl anunță. Rufus se repede spre el: — Stai că vin și eu! În ușă dau amândoi nas în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trecut deja peste sentimentul acesta. Oricum nu ajută la nimic. Nu mă uit la reportaje legate de secta asta. La ce bun? Știu totul fără să mă uit. Chiar dacă revăd faptele, asta nu rezolvă nimic. Nu mă interesează procesul sau verdictul. Asta va decide judecătorul. — Ce vreți să spuneți prin fraza „știu totul fără să mă uit“? Știam deja că societatea avea să formeze indivizi de genul celor din secta Aum. Pentru că vin în contact cu oamenii în fiecare zi, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
imagini. Când mă trezesc, sunt transpirat. Asahara ar trebui să primească pedeapsa capitală. Nu o spun ca pe o declarație publică, ci ca pe o părere personală. Ce atâta vorbărie. Pedeapsa cu moartea! De ce lungesc atâta procesul. Nu o să dea verdictul cât timp mai trăiesc. Eu îmbătrânesc și mor. Își bat joc. Asta cred despre proces. Asta-i tot.“ „«Nu contează! Fugiți! Fugiiți!» a repetat observatorul cu voce tare.“ Sugimoto Etsuko (61 de ani) Domana Sugimoto a fost ultima persoană intervievată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
răcorim puțin și să ne tragem răsuflarea. După ce primul șoc produs de invitație a trecut, doamna de onoare, locotenentul și doamna Silsburn au purces la o consultare, numai din ochi, dar nu a existat nici un semn vizibil care să anticipeze verdictul. Doamna de onoare a fost prima care a pornit la acțiune. După ce s-a uitat în zadar la ceilalți doi cerându-le din ochi o părere, s-a întors spre mine și m-a întrebat: — Spui că ai telefon? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de scurt posibil. Vederi succinte, pentru numele lui Dumnezeu! Deci: o specie nebună? Da, poate. Deși nebunia este și mascaradă, proiectul unei rațiuni mai adânci, rezultatul disperării ce o simțim În fața infinităților și a eternităților. Nebunia e un diagnostic sau verdict pus unora dintre cei mai mari doctori și cele mai mari genii și minților lor dezamăgite de om. O, omul buimăcit de revenirea puterilor omului. Și ce e de făcut? În chestiunea histrionicului, vezi, de exemplu, ce făcuse acel fierbător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
enorme. Walizada mi-a arătat ieri nota ei de plată către colegiu: 1.778 lire sterline. Era galbenă la față. Se gândea că acest preț e o avere în Afganistan. „They didn’t have any proper medical care”, a fost verdictul dentistului. Am avut iarăși o lungă discuție nocturnă la bucătărie. De bună seamă, Walizada are o anorexie nervoasă și este teribil de deprimată. O doare tot ce vede și nu se poate desprinde o clipă de „la noi acasă”. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
peste un 22 în care și-a făcut apariția, un editorialist empatic și omenos: Cristian Teodorescu. Românul cu chibrituri (trimitere la Fetița cu chibrituri cu referire la comportamentul de cumpărători de sărbători, o polemică cu tot soiul de maeștri ai verdictelor despre iraționalitea lui average Romanian) din ultimul număr mi-a adus un nod de plâns și un sentiment copleșitor de neputință și de vină. Cât de puțin a lipsit să nu mă număr printre Românii cu chibrituri! Prânz. Democrația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la asta). Regulile privind Mângâietorul Delicat presupuneau variațiuni complexe și apăreau tot timpul noi subsecțiuni. Odată Jacqui decretase că un tip - care până atunci fusese perfect acceptabil- era un Mângâietor Delicat pentru că folosise cuvintele „de-ale gurii“. Și unele din verdictele ei păreau cu totul absurde - bărbații care te ajutau să găsești obiecte pierdute erau Mângâietori Delicați, deși nimeni, în afară de un oponent fanatic, nu ar putea să nege că e o calitate de dorit la un bărbat. (În chip destul de curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
țipa grăsanul, agitând pumnii în aer, atât de furios, încât nici nu-l băgă în seamă pe Valerius, care îl prinsese de braț, neînțelegând de ce sentimentele mulțimii se schimbaseră iar. În arenă, Salix și Skorpius rămăseseră nemișcați, în așteptarea unui verdict mai important. Verdictul lui Vitellius... Cuprins de o bănuială cumplită, Valerius se uită spre pulvinar. Îl văzu pe Vitellius lângă balustradă. Din gestul lui înțelese, așa cum înțelesese și mulțimea, că Vitellius cerea moartea lui Salix. Vitellius voia ca Salix să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pumnii în aer, atât de furios, încât nici nu-l băgă în seamă pe Valerius, care îl prinsese de braț, neînțelegând de ce sentimentele mulțimii se schimbaseră iar. În arenă, Salix și Skorpius rămăseseră nemișcați, în așteptarea unui verdict mai important. Verdictul lui Vitellius... Cuprins de o bănuială cumplită, Valerius se uită spre pulvinar. Îl văzu pe Vitellius lângă balustradă. Din gestul lui înțelese, așa cum înțelesese și mulțimea, că Vitellius cerea moartea lui Salix. Vitellius voia ca Salix să fie sacrificat. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
banchet costă cel puțin patru sute de mii de sesterți? șopti primul ajutor al bucătarului-șef, pipăind un țipar ca să vadă dacă e proaspăt. Un soldat câștigă șase sute de sesterți pe an, adăugă, punând țiparul pe masă. Pește proaspăt, dădu el verdictul. — Toate astea costă mult mai mult... Ați mai văzut vreodată atâția țipari și atâția pești exotici? Ați mai văzut vreodată atâtea potârnichi și păsări flamingo, atâția fazani și păuni? Cu cât au fost plătiți pescarii și comandanții vapoarelor care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un ansamblu de cadavre experimentale, reci, invocate - în toată nuditatea realității lor mai mult sau mai puțin virtuale - din substanța celulozică a foii și din mintea care le-a generat, pentru a-și trăi disecțiile succesive într-o altă minte... verdictul disectologului este întotdeauna același: frumos sau urât, îmi place sau nu-mi place... și uite așa, încetul cu încetul, ansamblu de cadavre începe să descrie o traiectorie sinusoidală în frumos și urât și urât și frumos, glisând unul în altul
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
ți-a salvat viața sau poate că nu? — Chiar că te ții uimitor de bine, a zâmbit Deggle. Probabil că ai un înger păzitor. Vultur-în-Zbor s-a gândit: Sau un diavol. Testamentul îmi lăsa mie banii, iar lui Deggle iahtul. Verdictul oficial a fost sinucidere. Din moment ce Deggle nu voia iahtul, iar eu îmi doream cu disperare să plec, i-am acceptat oferta și am pornit-o pe mare, singur pentru prima dată într-un sfert de secol, îndreptându-mă spre porturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la Sebastian și Suki, cărora li se alăturaseră Belinda, cu o mână posesiv agățată de brațul lui Charles de Groot, și ceilalți doi bărbați în costum. Unul dintre ei se năpusti asupra mea și spuse, cu aerul cuiva care dă verdictul: Tu trebuie să fii frumoasa talentată, trebuia să-mi fi închipuit. Felicitări pentru, hmm, pentru sculptură! Cam avangardistă, nu? A stârnit multe controverse printre noi. —Mulțumesc, i-am răspuns. Cred. —Numele meu este James Rattray-Potter. Cred că nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sentimentele. Dar acum te-ai lămurit. — Absolut. Ochii noștri se întâlniră peste masă. Fiori plăcuți de anticipare îmi treceau pe șina spinării. — Parcă ești căpitanul echipei de cricket în puloverul ăla, am spus fără nici o legătură. — Apropo, care a fost verdictul privind băieții de la școala privată? —O adunătură de deștepți și de perverși, dacă mă iau după tine. — E un da? — E un sigur. Capitolul 7tc " Capitolul 7" A doua zi dimineață - în ciuda faptului că era sâmbătă - Sebastian, care probabil avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în plus“ cu fermierul? am sugerat eu. —O, ha, ha. A fost bună asta. Ochii lui James se îngustară puțin. Nu, cel legat de tine. Am pus pariu cu el că nu o să ți-o tragă. Și, deci, care-i verdictul? L-a câștigat deja? Mi-a atras atenția o mișcare bruscă în spatele lui James. M-am uitat și l-am văzut pe Sebastian înmărmurit, cu o expresie îngrozită pe față. — Bineînțeles că am aflat, am spus pe un ton calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
urmărea cu mîinile Împreunate sub bărbie, ca la rugăciune, și cu coatele pe birou, aproape fără să clipească, Încuviințînd În răstimpuri, ca și cum ar fi detectat indicii sau mici păcate În fluxul relatării mele și și-ar fi formulat propriul său verdict asupra faptelor, pe măsură ce eu i le serveam pe tavă. Ori de cîte ori mă opream, librarul Își ridica sprîncenele scrutător și făcea un gest cu mîna dreaptă spre a-mi indica să continuu a depăna firul istoriei, care părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]