1,741 matches
-
a condus în mod tradițional Omanul. Un liberal religios, el a finanțat construirea sau întreținerea unui număr de moschei, în special marea moscheea Sultanul Qaboos, precum și locurile sfinte ale altor religii. În 1976 Qaboos bin Said s-a căsătorit cu verișoara lui, Kamila, născută Sayyidah Nawwal bint Tariq (n. 1951), fiica prințului Sayyid Tariq ibn Taymur. Mariajul s-a terminat curând printr-un divorț iar el nu s-a recăsătorit niciodată și nu are copii. Qaboos bin Said este un fan
Qaboos bin Said Al Said () [Corola-website/Science/326443_a_327772]
-
puțin timp după, Philippe își trece examenele și pleacă într-o călătorie în Alpii austrieci împreună cu fratele său Auguste și cu preceptorul său. La Bruxelles la 4 februarie/4 mai 1875, Philipp s-a căsătorit cu Louise-Marie, prințesă a Belgiei, verișoară de gardul doi, fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei și nepoată a regelui Leopold I al Belgiei (fratele bunicului lui Philipp, Ferdinand). Căsătoria a sfârșit printr-un divorț la 15 ianuarie 1906 din cauza unei legături extraconjugale de mulți
Prințul Philipp de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/323562_a_324891]
-
să-și dea una din fiice pretendentului orléanist. Prințesa octogenară Clémentine, capul politic al familiei (ea a reușit să-l pună pe fiul ei pe tronul Bulgariei) și pețitoare neobosită, a propus o candidată: propria sa nepoată, arhiducesa Maria Dorothea, verișoara ducelui. Membră a unei ramuri mai mici a Casei Imperiale, o astfel de căsătorie nu putea submina relațiile austro-franceze în special că Austro-Ungaria era deja în mod oficial un aliat al Germaniei. Arhiducesa, în vârstă de aproape 30 de ani
Arhiducesa Maria Dorothea de Austria () [Corola-website/Science/323735_a_325064]
-
a construit pentru soția sa, Prințesa Henrietta de Weilburg. Albrecht și familia lui își petreceau de obicei verile aici și iernile la Viena. Familia era foarte apropiată de familia imperială iar împărăteasa Elisabeta se bucura când se afla în compania verișoarei sale, Arhiducesa Hildegard. În cercul de prieteni ai Matildei se afla și Maria Theresa de Austria-Este (1849-1919), care era fiica vitregă a Arhiducelui Karl Ferdinand (unchiul Matildei) și care mai târziu va deveni regină a Bavariei; Un verișor îndepărtat, Arhiducele
Arhiducesa Matilda de Austria () [Corola-website/Science/323739_a_325068]
-
fost abandonat. Un alt candidat a fost Prințul Arnulf de Bavaria însă Isabella nu a vrut să se recăsătorească iar fratele ei - de care ea era foarte atașată - i-a respectat dorința. Isabella a servit că gid pentru tânăra să verișoară, regina Mercedes, care s-a căsătorit cu fratele ei în 1880 și care a înlocuit-o că Prima Doamnă a regatului. După moartea timpurie a reginei Mercedes, Isabella a ales-o pe Arhiducesa Maria Christina de Austria că noua ei
Isabella, Prințesă de Asturia (1851–1931) () [Corola-website/Science/323836_a_325165]
-
ei era călugăriță. A fost notată de ducele de Beaufort, verișorul lui Ludovic al XIV-lea, care i-a promis că o va introduce la curte și va deveni domnișoară de companie a lui "Madame", Ducesă de Orléans, cumnata și verișoara regelui. Promisiunea ducelui de Beaufort va fi îndeplinită după moartea lui. Louise a sosit la Versailles în 1669 unde a devenit domnișoară de companie a lui Madame, cumnata regelui Franței și sora lui Carol al II-lea al Angliei. În
Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth () [Corola-website/Science/323846_a_325175]
-
Francisco de Paula al Spaniei, fratele mai mic al regelui Fernand al VII-lea al Spaniei. Mama ei a fost Prințesa Luisa Carlota de Bourbon-Două Sicilii. Botezată Amalia Filipina del Pilar Blasa Bonisa Vita, ea s-a născut în timpul domniei verișoarei ei primare regina Isabella a II-a a Spaniei, însă cum Isabella avea patru ani, țara era condusă de mătușa maternă a Amaliei, regina Maria Christina. Mama Amaliei s-a certat cu sora ei, regina regentă, și drept urmareei au
Infanta Amelia Filipina a Spaniei () [Corola-website/Science/323844_a_325173]
-
a Danemarcei (soția unchiului matern) Prințesa Augusta a avut un frate, Prințul George, care a devenit al 2-lea Duce de Cambridge, și o soră, Prințesa Mary Adelaide, care a devenit Ducesă de Teck. Prin urmare, Prințesa Augusta a fost verișoară primară cu regina Victoria și mătușa reginei Mary de Teck. Prințesa Augusta s-a căsătorit la 28 iunie 1843 la Palatul Buckingham cu verișorul ei primar, Frederic Wilhelm de Mecklenburg-Strelitz, fiul și moștenitorul Marelui Duce Georg de Mecklenburg-Strelitz și a
Prințesa Augusta de Cambridge () [Corola-website/Science/323840_a_325169]
-
York și Albany, al doilea fiu al regelui George al III-lea al Regatului Unit, care a călătorit la Berlin în 1786 pentru a participa la manevre militare; au existat zvonuri că el ar fi fost de fapt interesat de verișoara Louisei, Prințesa Frederica Wilhelmina. Mai târziu Frederic s-a căsătorit cu o altă rudă a Louisei, Prințesa Frederica Charlotte, care era fiica vărului ei Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei. În aprilie 1795, Prințul Michał Hieronim Radziwiłł și soția
Prințesa Louise a Prusiei (1770–1836) () [Corola-website/Science/323887_a_325216]
-
linie paternă a fost nepoata lui Frederic Francisc I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin și a Prințesei Louise de Saxa-Gotha-Altenburg.<br> De asemenea, ea a fost nepoata regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei. Tot pe linei paternă a fost verișoara Ducesei de Kent și a regelui Leopold I al Belgiei. Printre verișorii materni se includ regina Prusiei și regele Wilhelm I de Württemberg. Tatăl ei a fost fiul cel mare și moștenitor al lui Frederic Francisc I, Mare Duce de
Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/323030_a_324359]
-
căsătorit în cele din urmă pe 2 octombrie 1939. Fletcher a devenit o importanță scenarista de radio iar ea și Herrmann au colaborat frecvent pe parcursul carierei lor. Cuplul a divorțat în 1948. În anul următor el s-a căsătorit cu verișoară lui Lucille, Lucy (Kathy Lucille) Anderson. Căsătoria a durat 18 ani, până în 1964. Când era la CBS, Herrmann l-a cunoscut pe Orson Wells, si a compus sau a făcut aranjamente instrumentale pentru spectacolele Mercury Theater, care erau adaptări literare
Bernard Herrmann () [Corola-website/Science/323051_a_324380]
-
fost fiul cel mic al lui Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel și a Prințesei Mary a Marii Britanii. A fost ultimul nepot în viață a regelui George al II-lea al Marii Britanii; a murit cu o lună înainte ca verișoara sa Victoria a Regatului Unit să acceadă la tron. Tatăl său, atunci prinț ereditar (a domnit din 1760 și a murit în 1785) și-a părăsit familia în 1747 și s-a convertit la catolicism; în 1755 căsătoria s-a
Prințul Frederic de Hesse () [Corola-website/Science/323163_a_324492]
-
doi frați ai lui mai mari, au rămas cu mama lor și curând s-au mutat în Danemarca, la mătușa maternă Louise a Marii Britanii, care a murit în 1751. Cei doi frați ai lui s-au căsătorit cu prințese daneze, verișoarele lor primare, în 1763 și 1766. Numai fratele cel mare s-a întors în Kassel în 1785 când a devenit landgraf. S-a căsătorit cu Prințesa Caroline de Nassau-Usingen (1762-1823), moștenitoarea unei bogate familii căreia linia masculină s-a stins
Prințul Frederic de Hesse () [Corola-website/Science/323163_a_324492]
-
copiii surorii ei Louise, regină a Danemarcei și Norvegiei, care a murit în 1751. Ceo trei copii ai cuplului au plecat în Danemarca cu mama lor. Doi dintre ei, inclusiv moștenitorul lui Frederic, Wilhelm, s-au căsătorit cu prințese daneze, verișoare primare. Fiii mai mici au locuit permanent în Danemarca, la curtea vărului lor; numai Wilhelm s-a întors în Germania să ia în primire moștenirea principatului Hanau. Mai târziu el a devenit Landgraf de Hesse-Kassel. Mary a murit în 1772
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Cassel () [Corola-website/Science/323162_a_324491]
-
fost detronat în 1815 după Bătălia de la Waterloo, Casa de Bourbon a fost restaurată la tronul Franței. Napoléon Louis a fugit în exil însă familia Bonaparte nu a abandonat niciodată ideea restaurării imperiului napoleonian. Napoléon Louis s-a căsătorit cu verișoara sa primară, Charlotte, fiica lui Joseph Bonaparte, fratele mai mare al lui Napoléon I. În cele din urmă imperiul napoleonian a fost resturat de fratele mai mic al lui Napoléon Louis care a devenit Napoleon al III-lea în 1852
Napoleon Louis Bonaparte () [Corola-website/Science/323183_a_324512]
-
de umilința Syrei, de maturitatea și devotamentul acesteia față de stăpâna sa chiar și în această situație, și în sufletul ei se produce treptat o transformare, care culminează în cele din urmă cu convertirea sa la creștinism, adusă la credință de verișoara sa Agnes (Agnia) și de Syra. O altă acțiune a romanului îl are în centrul său pe tânărul Pancratius, un creștin pios și fiu al unui martir, care se pregătește el-însuși pentru martiriu. Dușmanul lui Pancratius este Corvinus, un coleg
Fabiola (roman) () [Corola-website/Science/323260_a_324589]
-
a întâlnit prima dată în august 1869 la un bal găzduit de împăratul și împărăteasa Franței. Căsătoria lor a fost aranjată de bunica lui Albert, Caroline. Caroline încercase fără succes o căsătorie între Albert și Prințesa Mary Adelaide de Cambridge, verișoara primară a reginei Victoria și viitoarea mamă a reginei Regatului Unit, Mary de Teck. Eșecul nu a descurajat-o pe Caroline de la scopul ei și a cerut ajutorul împăratului Napoleon al III-lea al Franței și a împărătesei Eugénie. Împăratul
Albert I, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/323280_a_324609]
-
împăratului Napoleon al III-lea al Franței și a împărătesei Eugénie. Împăratul a încercat s-o convingă că regina Victoria era împotriva vreunei alianțe dintre membrii familiei ei cu familia Grimaldi, și i-a sugerat ca alternativă pe Lady Mary, verișoară de gardul trei a împăratului și sora bunului său prieten, al 12-lea Duce de Hamilton. Ca fiică a unui duce scoțian, Mary nu era de rang regal însă familia ei era bogată, cu multe conexiuni și înrudită prin sânge
Albert I, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/323280_a_324609]
-
Ca fiică a unui duce scoțian, Mary nu era de rang regal însă familia ei era bogată, cu multe conexiuni și înrudită prin sânge cu familia imperială franceză, prin bunica maternă Stéphanie de Beauharnais, fiica adoptivă a împăratului Napoleon și verișoară de gradul doi cu mama împăratului Napoleon al III-lea. Cuplul s-a căsătorit la castelul Marchais la 21 septembrie 1869. În mai puțin de un an de la căsătorie, s-a născut singurul copil al cuplului, Louis. Tânărei scoțiene de
Albert I, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/323280_a_324609]
-
ramura lui Mihai de Mocioni. El a locuit inițial în Tokay, în Ungaria, unde avea case și pământuri. Fii săi au fost înnobilați de către Francisc I. În a treia generație a acestei ramuri, Mihai (1811-1890) se căsătorește, în 1836, cu verișoara sa, Ecaterina de Foeni, unificând cele două familii. Tatăl Ecaterinei, Ioan Mocioni de Foeni, cumpără în 1853 de la conții Zichy domeniul de 6000 iugăre de la Căpâlnaș cu suma de 260.000 florini. Acolo s-au stabilit cei doi, domeniul ajungând
Castelul Teleki din Căpâlnaș () [Corola-website/Science/323365_a_324694]
-
("Rainer Ferdinand Maria Johann Evangelist Franz Ignaz"; 11 ianuarie 1827 - 27 ianuarie 1913), a fost prim ministru austriac. A fost fiul Arhiducelui Rainer Joseph de Austria. În 1852, s-a căsătorit cu verișoara sa, Arhiducesa Maria Carolina de Austria (1825-1915), fiica Arhiducele Karl, Duce de Teschen. Mariajul a fost unul fericit, și cuplul a fost probabil cel mai popular din rândul familiei Habsburg. Mariajul a rămas fără copii. Rainer a fost, de asemenea
Arhiducele Rainer Ferdinand de Austria () [Corola-website/Science/324043_a_325372]
-
Palatină. Edward și Anna Gonzaga au avut trei fete: Edward a murit la Paris la vârsta de 37 de ani. Patruzeci de ani după moartea lui Edward, sora lui mai mică, Sofia de Hanovra, a fost declarată moștenitoare prezumptivă a verișoarei ei, regina Anna a Marii Britanii. Sofia nu a fost declarată niciodată moștenitoare prezumptivă a Scoției. Sofia de Hanovra a decedat cu câteva săptămâni înainte de regian Ana. După moartea Sofiei, fiul ei, George Louis, elector de Hanovra și Duce de Brunswick-Lüneburg
Eduard, Conte Palatin de Simmern () [Corola-website/Science/324076_a_325405]
-
publică articolul "Supremația puterii politice", pag.51-61 (ar trebui cercetată colecția revistei). 1937 - Apare lucrarea "Banatul", Tipografia Bucovina, 115 pag. Monografie foarte completă a acestui pământ românesc. 1937 - Apare volumul "La noi în Bucovina", Editura Bucovina, 350 pagini. Ilustrat de verișoara lui, desenatoarea și sculptorița Mariana Crețu- Medeleni, cartea este o minunată frescă a istoriei și sufletului acestui sfânt pământ românesc. 1937 - O.V. este trimis ca observator militar al războiului generalilor din Spania, apoi curând este acreditat atașat militar regal
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
fiică a Ducelui de Buccleuch. A fost botezat la Castelul Windsor la 22 februarie 1942 de Cosmo Gordon Lang, arhiepiscop de Canterbury. Nașii lui au fost: regele George al VI-lea (unchiul patern), regina Mary (bunica paternă), Prințesa Helena Victoria (verișoara sa), Lady Margaret Hawkins (mătușa maternă), Lordul William Montagu Douglas Scott (unchiul matern) și vicontele Gort. Din cauza războiului, ziarele nu au identificat locația exactă a botezului, și s-a scris că a avut loc "într-o capelă privată din țară
Prințul William de Gloucester () [Corola-website/Science/324278_a_325607]
-
Douglas Scott (unchiul matern) și vicontele Gort. Din cauza războiului, ziarele nu au identificat locația exactă a botezului, și s-a scris că a avut loc "într-o capelă privată din țară". În 1947, Prințul William a fost paj la nunta verișoarei sale, Prințesa Elisabeta cu Prințul Filip, Duce de Edinburgh. Celălalt paj a fost Prințul Michael de Kent. Prințul William și-a petrecut primii ani ai copilăriei la Barnwell Manor în Northamptonshire și mai târziu în Australia, unde tatăl său a
Prințul William de Gloucester () [Corola-website/Science/324278_a_325607]