1,765 matches
-
plină de amintirea anilor săi de copilărie, vegheați de grija și de dragostea mamei. La Vărăști, unde se duse singur, Virgil se reîntâlni cu rude pe care nu le mai văzuse de ani de zile: unchi și mătuși, veri și verișoare, dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în hainele-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
parte din mine. Nu puteam să cred. Mi-am ridicat privirea spre Alex. Ești bineee...? Rose, numele meu e Rose. Da, sunt bine! Întrebarea e dacă tu ești bine. Ce-ai pățit? Sunt... nu sunt bine. Azi am aflat că verișoara mea, Sami, a fost omorâtă pe plajă, la doar câțiva metri de celălalt accident. Nu pot să cred ce om fără suflet a putut face asta. Urăsc acești oameni! Dacă aș întâlni criminalul jur, jur, că nu știu ce i-aș face
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
celălalt accident. Nu pot să cred ce om fără suflet a putut face asta. Urăsc acești oameni! Dacă aș întâlni criminalul jur, jur, că nu știu ce i-aș face! Aceste vorbe au venit ca o palmă. Eu am omorât o pe verișoara lui Alex... Îmi pare foarte, foarte rău... îmi cer scuze! Dacă pot să te ajut cu ceva, orice, te rog spune-mi! Nu e vina ta! Rose, mulțumesc mult pentru ajutor. Orice persoana de pe pământul ăsta nu m-ar asculta
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
avut timp să fac cea mai ascuțită țepușă. Zilele astea m am hrănit bine, cu sângele de la spital. De fiecare dată când vroiam să mai uit de criminal și de ceea vroiam să fac, fața fără expresie a lui Sami, verișoara lui Alex, îmi apărea în fața ochilor și odată cu ea amintirile amare, care mă dureau, pe care le regret, reveneau, mă consumau. A venit „ziua cea mare”. M-am îmbrăcat cu rochița mea preferată, o rochiță albă din mătase care îmi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Încă tot veninul. - Vorbește, dă-i drumul, de ce ai spus asta?... - Eu unul nu vreau să știu nimic, strigă Ronan Înșfăcîndu-și geanta de voiaj. Ne-am săturat de ura dumitale Împotriva familiei Kersaint! Juliette nu e ca ei... - Juliette e verișoara ta primară! - Cum? Vrei să zici că... Gwen refuza să priceapă ceea ce era de negîndit. Ronan o apucă pe bunica lui de braț, cu violență aproape. - Vrei să spui că mama e sora lui Pierre-Marie? Că... Nici el nu izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că visezi! Tresări recunoscînd brusc bicicleta lăsată de Juliette. - Fata mea n-are ce să caute la tine acasă! zbieră el. Gwen Își oferi răgazul de a savura efectul Înainte de a-i trînti că prețioasa lui Juliette, la urma urmei verișoară primară cu Ronan, rămăsese totodată Însărcinată de pe urma lui. - Castelul e destul de mare ca să ne primească pe toți. Mereu am visat să am o familie numeroasă, mai ales la Crăciun! adăugă ea cu glas suav. Cuvintele avură nevoie de ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui pătrunzătoare. Îmi simt deja capul vâjâind. Încântat, am cunoscut-o deja pe verișoara dumitale, încântătoare făptură! Da, desigur! Este o năpârcă de femeie, ferește-te de ea, am văzut-o cum ți-a pus deja gând rău. Și-apoi, rulându-și ochii peste cap: Mi-o ia întotdeauna înainte, ticăloasa! În timp ce vorbește, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lamentările și istorisirile străbunicului locuiau acum neadumbrite în capul lui, ca și cum acea parte de mult îngropată a memoriei îl împingea deodată cu forță către suprafață și se suprapunea peste straturile recente. Faza 7. Lumina ce se închide De câteva zile, verișoara lui, nu cu mult mai tânără ca el, ce obișnuia să-i aducă mâncare, nu s-a mai arătat. O fi murit! se gândea el posomorât că va trebui să-și poarte singur de grijă. Îl deprima îngrozitor perspectiva coborârii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singur de grijă. Îl deprima îngrozitor perspectiva coborârii în centrul satului, mersul la târg, conversația pe care va trebui s-o facă cu sătenii. Trebuie să ies, proviziile mi s-au terminat, trebuie să văd ce s-a întâmplat cu verișoara mea, poate e bolnavă. Și în fiecare zi își propunea să coboare în sat, dar hotărârea lui rămânea la nivel de intenție. Nu vroia să vadă alt peisaj dincolo de punctul în care cerul se împerechea cu valea și forma acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și începea școala. Curajoasă ca întotdeauna, încercă să le lucreze ea hainele, dar curând trebui să se lase păgubașă. Rose, care știa să coasă nasturi și să cârpească, nu se pricepea la croitorie. În schimb, se pricepea la treaba asta verișoara bărbatului ei, care veni s-o ajute pe Louise. Uneori ea se instala în camera lui Jonas, pe un scaun, într-un colț, unde această făptură tăcută rămânea atât de liniștită, încât Louise îi sugera lui Jonas să picteze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fel împreună moartea și renașterea lunii. - Asta e încă un lucru pe care bunica îl urăște la nevestele lui Esau, a mai spus Tabea. - O cunoști pe bunica noastră, am întrebat eu. Ai văzut-o pe Rebeca? - Da, a zis verișoara mea. Am văzut-o de două ori, la strânsul recoltei. Mi-a zâmbit, deși nu vorbește nici cu mama, nici cu Ada și nici pe Oholibama n-o băga în seamă când trăia. Bunica spune lucruri foarte urâte despre mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
două ori, la strânsul recoltei. Mi-a zâmbit, deși nu vorbește nici cu mama, nici cu Ada și nici pe Oholibama n-o băga în seamă când trăia. Bunica spune lucruri foarte urâte despre mama și asta e ceva rău. Verișoara mea și-a încruntat sprâncenele și ochii i s-au umplut de lacrimi. Dar îmi place foarte mult cortul ei. E așa de frumos acolo înăuntru și ea însăși, deși e cea mai bătrână femeie pe care am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
toate cele. Tabea chiar arăta ca o copie la indigo a lui Basemath, cu nasul fin și cu părul lucios, întunecat, cu gleznele și încheieturile mâinilor subțiri. Dar când am cunoscut-o mai târziu pe Rebeca, mi-am amintit vorbele verișoarei mele și am înțeles ce vrusese să spună Bunica. Se referise la ochii ei, care erau exact ca ai Rebecăi, negri și cu o privire ascuțită și directă ca o săgeată, în timp ce ai lui Basemath erau căprui și totdeauna plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ai ei s-au înroșit de mândrie. Aveam zeci de întrebări să-i pun despre ceremonia ei și dacă lumea era diferită acum, că locul ei în ea era diferit. Dar n-am avut timp să-i pun nici o întrebare verișoarei mele. Bunica observase deja centura Tabeei și se apropiase de mătușa mea cea cu capul acoperit de bănuți strălucitori. În câteva clipe, țipa la Ada cu o furie pe care eu o credeam rezervată doar zeilor care au la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-au dat înapoi la auzul blestemului proferat de Oracol, iar apoi s-au îndepărtat, văzând că era o problemă între femei. Ada s-a târât afară, dar Tabea s-a aruncat la picioarele Rebecăi, plângând: - Nu, nu, nu. Fața verișoarei mele se făcuse cenușie, iar ochii i se măriseră de spaimă. Ia-mi numele și fă-mă o Debora. Fă-mă ultima dintre servitoarele tale, dar nu mă izgoni. Te implor, Bunică. Te rog. Te implor. Dar Rebeca nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Esau. Eu n-am înțeles prea bine ce se întâmplase, dar știam că prietena mea fusese nedreptățită. Îmi vuiau urechile, iar inima îmi bătea să-mi spargă pieptul. Nu-mi venea să cred că Bunica putea fi atât de crudă. Verișoara mea iubită, care o iubea mai mult pe Bunica decât pe propria ei mamă, fusese tratată mai rău decât leproșii care veneau să caute leacul miraculos. Am urât-o pe Rebeca așa cum nu mai urâsem pe nimeni. Mama m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a luat-o la fugă. Fără să mă gândesc și pâna ca mama să apuce să mă oprească, am luat-o la fugă după ea, de parcă aș fi fost un copil și nu o tânără femeie. - Tabea, am țipat eu. Verișoară! Dar nu m-a auzit sau dacă m-a auzit, nu s-a oprit și hainele albe au dispărut printr-o ușă. Ruben a venit după mine. - Ce crezi că faci, m-a întrebat el. - Mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și hainele albe au dispărut printr-o ușă. Ruben a venit după mine. - Ce crezi că faci, m-a întrebat el. - Mi s-a părut că era Tabea, am zis eu, aproape plângând. Dar mi s-a părut. - Tabea? - O verișoară, de-a lui Esau. N-o cunoști, am zis eu. Iartă-mă că a trebuit să alergi după mine. Mama e supărată? El a râs de prostia întrebării mele și am râs și eu. Eram pur și simplu furioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și să devină iacobiți. Acum vine partea care mă face pe mine să cred că e doar o poveste pe care o spun fetele între ele. Prințul s-a lăsat sub cuțit! El, tatăl lui și toți bărbații din oraș! Verișoarele mele zic că așa ceva e imposibil pentru că un bărbat nu poate să iubească atât de mult. În poveste, totuși, prințul a fost de acord. El și bărbații din oraș au fost tăiați împrejur. Gera și-a coborât vocea, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era cu neputință să se imagineze pe sine comițând oricare dintre aceste acte, chiar și pe cele mai elementare, indiferent cu cine; și niciodată, nici chiar În tinerețe, nu Își dorise cu adevărat să o facă - nici cu Minny Temple, verișoara din New England de care, până la moartea ei tragică, Își Închipuise uneori că este Îndrăgostit, și nici, la capătul celălalt al spectrului feminin, cu prostituatele care Îl sâcâiau sistematic În Piccadilly, În primii ani petrecuți la Londra. Unul dintre avantajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o țigară. — Nu te-ai gândit niciodată să te căsătorești, James? Întrebă el Într-un târziu. — Nu, nu tocmai. Singura femeie cu care m-aș fi putut Însura a murit de tânără. Du Maurier Îl privi cu interes. — Cine era? — Verișoara mea Minny. Minny Temple. Era o persoană remarcabilă. — Frumoasă? Henry zâmbi. — Nu sunt sigur că ar fi corespuns... ăă... standardelor tale riguroase, Du Maurier. Era extrem de atrăgătoare... plină de viață... naturală... cu o Înfățișare aproape băiețească, mai ales când și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar fi plecat tocmai atunci În Europa sau ar fi făcut eforturi mai mari pentru a o aduce dincoace de Atlantic, alături de el. În ultimul an de viață, fata făcuse câteva aluzii timide la alte sentimente decât cele ale unei verișoare - „Nu te superi dacă mă arăt ceva mai afectuoasă, acum, că ești atât de departe, nu-i așa?“ -, cărora el nu le răspunsese, iar În corespondența lor, lăsase să plutească eventualitatea unei revederi la Roma, dar nu făcuse niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Londra pe Clara Benedict și pe fiica ei să traverseze Atlanticul, Într-o stare de neliniște crescândă și Întrebându-se ce aveau să găsească În Încăperile sigilate din Casa Semitecolo, și mai ales În cutia sigilată menționată de Grace Carter, verișoara lui Fenimore. Grace Carter, care se Întâmplase să fie În Europa la vremea aceea, fusese cea care ajunsese prima la locul nenorocirii și care relatase că Fenimore formulase de curând instrucțiuni ca, În cazul morții ei, apartamentul să fie sigilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Domville abia Începea. „Vila DNEI DOMVILLE din Richmond. DNA DOMVILLE și GEORGE ROUND descoperiți.“ [„- Motivul pentru care «v-am răspuns obraznic», doamnă, stă pur și simplu În respectul pe care vi-l datorez și În respectul pe care Îl datorez verișoarei mele, preabuna dumneavoastră fiică. — Ai uitat că te-am informat acum șase luni cum poți să Îți exprimi cel mai bine respectul acesta? — Ținându-mă la distanță, lăsându-vă să uitați de existența mea și Încurajându-vă să sperați că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plăcută și incitantă: o scrisoare din partea lui Elly Emmett, născută Temple, sora lui Minny, care Își petrecea vara la Dunwich, pe coasta comitatului Sufflok, Împreună cu cele trei fiice, și Îl invita să o viziteze. Ideea de a face cunoștință cu verișoarele americance, Într-un colț al Angliei pe care nu-l văzuse niciodată, era atrăgătoare și acceptă prompt propunerea, rugând-o pe Elly să Îi găsească o locuință pentru el și pentru MacAlpine, pentru luna august. Era o experiență grea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]