2,248 matches
-
până în clipa când lama călăului îi tăiase gâtul. În ziua următoare, Callistus închise ușa în spatele lui și-i spuse în taină Împăratului: — Privește, Augustus. Împăratul recunoscu imediat literele greoaie și colțuroase ale lui Sertorius Macro. În mod absurd, omul acela viclean și aproape analfabet scrisese un ordin pentru un ofițer al său: „Sfătuiește-l pe băiat să tacă, pentru binele lui“. Ofițerul ascultase tăcut porunca lui Macro, dar apoi, la fel de tăcut, îi încredințase biletul lui Callistus. — Vezi? întrebă Callistus, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spune Însă un romancier adevărat, nu descrierea, ci viziunea; să ai clară o concepție a vederii din care să decurgă descrierea, să te introduci În interstițiile dintre concept și real, dintre oasele conceptului și carnea cuvântului, să le pipăi cu vicleană tandrețe, să le posedezi cu bărbăție de amant Însetat. Să nu descrii doar de dragul descrierii. Descrii ceva fiindcă te obsedează structura plasmatică a obiectelor, a sentimentelor sau a ideilor! Dacă te preocupă un obiect, un sentiment, o idee, te apuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În picioare pe sub apă, frica copilului trezit singur Într-un câmp fojgăind de viață, privitul În oglindă ca-ntr-o altă lume, senzația de a te afla pe pragul ce desparte existența, privirea infanției ca formă anticipatoare a iubirii, jocurile viclene ale ademenirii erotice, comunicarea absolută posibilă doar În codul adolescenților. Acea totalitate a ființei, acea lipsă de incertitudine, se leagă doar de acel timp pur ce nu are nici prezent, nici trecut, dar care există În sine ca ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
zvâcnind vii, o scobitură strâmtă Între ei și un neg negru ce mă inhibă brusc; mă Întind lângă ea În patul imens, coapsele tari luminând albe de sub furoul transparent; are un abdomen sculptural, ce se lasă, se ridică aritmic, respiră viclean, o ventuză enormă la pândă, nu spune nici un cuvânt, doar gesturile; acolo e fusta aruncată pe jos, bluza de mătase pe pernă, părul despletit În dezordine, ochii semideschiși; nu se mișcă, nu scoate nici un sunet, respiră precipitat, o venă i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vede o rană adâncă, iar sângele țâșnește În stropi mari, pătând carnea neverosimil de albă); mă avânt să opresc sacrilegiul, deschid gura să strig; În aceeași clipă, mă trezesc... Unde ești? De ce m-ai păcălit? Ah, sunt o victimă a vicleanului vis, mă arunc cu capul În pernă să-l continui, dar nimic; sunt treaz, nimic nu se Întoarce, aud pendula bătând bang-bing, bang-bing, e ora două. (noaptea) Îmi opresc orice altă reacție, stau Încordat și aștept clipa când plăcerea irumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
piepturi. Bang... Bang... Lumina strălucitoare a unui reflector izbucni în mijlocul ringului, luminând actorul are îl interpreta pe Arlecchino, îmbrăcat în costumul său cu model de tablă de șah, cu pătrățele albe și negre, cu jumătatea sa de mască asortată. Privi viclean în jur, ținând ridicat în aer un sceptru lung. Bang. Păși înainte și porni în marș prin ring, iar o procesiune de artiști i se insinua în spate; alte personaje din commedia dell’arte, precum și spirite, zâne, prințese și prinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dăm o raită pe-acolo. SÎnt multe case părăsite, Jim? Jim Închise ochii. Era foarte obosit, dar lucid, și se gîndea la orezul pe care tocmai Îl mîncase, savurînd din nou fiecare bob cu pește. Basie vorbea, iar vocea lui vicleană plutea În aerul plin de fum, cu miros de colonie și Craven A. Își aminti de mama sa, fumînd În salon, pe Amherst Avenue. Acum, că Îi Întîlnise pe acești doi marinari americani, se gîndea că o va putea revedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mașini Opel și Buick parcate În zona germană, Basie arătă spre casele neocupate. Jim se Însufleți și suflă În mîini să și le Încălzească. Făcuseră un circuit inutil al orașului, dar Își dădu seama că le stîrnise curiozitatea acești bărbați vicleni cu sporovăiala lui despre viața În Înalta societate. Ca un ghid În fața unui grup de turiști creduli, Începu să descrie casele În care locuise În ultimele două luni. — Asta are whiskey și gin, Basie. Aici este whiskey și gin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În afara țării cu misionari protestanți. Doctorul Ransome era mai curînd un fel de diriginte de școală sau de Înaintaș la rugby, deși Jim nu era prea sigur În ce măsură aceste comparații ale lui erau justificate. Remarcase că doctorul puea fi deosebit de viclean cînd voia. — Ei, Jim, sînt sigur că ți-ai făcut lecția de latină... Doctorul Ransome deschise manualul. Deși atenția Îi era distrasă de prizonierii care se adunau În afara barăcilor și a blocurilor de dormitoare, se uită la text. Sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
posibilități erau mult mai palpabile. Cu câțiva ani În urmă - Împinsă de la spate de Ronnie - Ruby Își făcuse o serie de teste și de tomografii și aflase de pe buzele voioase ale lui Jane că În mod sigur nu moștenise tuburile „viclene“ ale mamei ei și ale mătușii Sylvia. Când afacerea cu haine de nou-născut și bebeluși a Început să meargă bine, a găsit-o parcă. Stella, una dintre verișoarele mamei ei- căsătorită cu un dealer de artă putred de bogat - auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pus pe cruce. Gândul acesta nu m-a întristat, dimpotrivă, m-a consolat. Nu aveam martori. Poate fusese disprețul față de pateticul egocentrism al tatălui meu, cel care m-a împins în umbră, o umbră unde locuia un Narcis mult mai viclean. Poate mă prefăcusem și în cele mai strânse relații din viață. Pregătisem imaginea, apoi ieșisem din raza ei și declanșasem. Era aprinsă numai veioza, mi-am scos ochelarii și mi-am îndreptat privirea către spațiul întunecat din fața mea. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-mi-o dumneavoastră. Căci dacă această cunoaștere de sine, prietene don Miguel, este dificilă, există altă cunoaștere care mi se pare nu mai puțin dificilă decât ea... — Care anume? - l-am întrebat. M-a privit cu un zâmbet enigmatic și viclean și mi-a spus tărăgănat: — Ei bine, și mai dificil decât ca un om să se cunoască pe sine însuși este ca un autor dramatic să-și cunoască bine personajele pe care le plăsmuiește sau crede că le plăsmuiește... Începeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Tu, care ai ajuns aici înainte de război, cu diploma ta de doctor, cuferele din piele și cărțile. Sau a trebuit să lași cuferele și cărțile în urmă? Erai doar cu un pas înaintea lui Hitler? Dar tot la țanc, ungur viclean ce ești. Pentru cei ca noi, care au venit după, a fost o altă poveste. Soarele revărsa lumină de pe un cer alb și trimitea scânteieri în apa unsuroasă a râului. Pescărușii țipau ca niște bătrâne nebune, fluierul vaporului despica aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cuvinte și printr-o inventivitate cultivată, În care Fima deslușea sau Își imagina doar că deslușește o ușoară notă de ironie. Tatăl său Îl numea uneori Albert Einstein Levantinul, iar Yael se plângea că În casa ei creștea un copil viclean, manipulator. Stătea În camera de zi, În fotoliul mare al tatălui său, ghemuit Într-un colț, ca un pachet lunguieț, abandonat pe o bancă din parc. Fima se străduia În zadar să-l facă să spună ce-l rodea. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
jos! Fratele - „Oha“, așa fusese poreclit din cauză că prea se dădea mare - se așezase alături de tată, cu partea superioară a trupului sprijinită de brațele încrucișate, cu capul rotund împins înainte între umeri. În ochii spălăciți, aproape decolorați, se ascundea un zâmbet viclean. Mie mi-e egal ce scrie în contract, spuse el. Răspund de producție și reprezint conducerea tehnică a întreprinderii. Și în treaba asta n-are ce să mi se amestece ăla... Hans H. se uita la fiul cel mijlociu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-i plăcea să bea, dar studiase turnătoria și se implica în producția de fier și oțel, mai ales în ceea ce ținea de mașini și de progresul mecanico-tehnic, la fel cum făcuse și el, dar în plus mai avea și ceva viclean, o șiretenie necesară în meseria asta, și anume folosea legile îndeobște în favoarea lui, nu se lăsa sfătuit de nimeni și-i închidea gura oricui cât ai zice pește. - O. era cam pe același calapod cu el, în cel mijlociu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere vicleană, să se arunce iar în dig, behăind și zvârlindu-și scuipatul cu răbufniri și urlete. Ziua, fug câteodată de ea, îndreptându-mă spre fundul orășelului, unde se găsesc cimitirele. Umblu, cu sandalele afundate în pulberea fină și albă a ulițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
speriat de lanțul de nereușite din faimoasa sa „stagiune“, Își pieduse curajul și credința În Calea doamnei Jasper, până acolo Încât uitase că odată avusese o părere bună despre ea. Ce Îl enerva cel mai tare pe Henry era modul viclean În care Îl lucrase pe la spate, Încercând textul cu actorii Înainte ca el Însuși să fi avut posibilitatea de a li-l prezenta și de a descrie natura rolurilor pe care urmau să le interpreteze. Se duse la lectură, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe Almanahul Bristol și câteva numere din Fixa, ceasul deșteptător Tic Tac arăta zece fără douăzeci. Continuând să-și murmure numele zodiilor, Molinari s-a ridicat În capul oaselor. A privit pe geam. La colțul străzii adăsta necunoscutul. A zâmbit viclean. S-a dus În spate; s-a Întors cu mașina de ras, pămătuful, o coajă de săpun Îngălbenită și o ceașcă cu apă clocotită. A deschis larg fereastra, l-a privit cu emfatică seninătate pe necunoscut și s-a bărbierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Elena Marin Alexe Încrâncenat mă țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de lacrimi, undeva anume, căutând cu ardoare printre visuri albe, o nouă dimineață învăluită în senin. Spre zări, departe de vălmășagul nebulos și întortocheat
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
ospiciul se află la peste treizeci de kilometri. Acest incident, deși e periculos, nu ne poate privi. — Ba mă tem că da. Noi credem că vehiculul cu care a evadat e același care a adus-o aici pe domnișoara Winshaw. Vicleanul s-a ascuns probabil în portbagaj. Ceea ce înseamnă, după toate probabilitățile, că încă e prin împrejurimi. N-a ajuns prea departe pe vremea asta. — Să fie clar, domnule sergent, spuse Mark Winshaw, vrei să ne spui de fapt că bântuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ei bine, cred c-am făcut-o din curiozitate, presupun. — Curiozitate? — Doream să - să-mi dau seama cum ești, ceva de genul ăsta. RÎse scurt, jenată. Credeam că probabil ai ghicit. Helen nu răspunse. Acum Își amintea felul acela ciudat, viclean, În care o privise Julia cînd vorbiseră despre Kay; se gîndea la ce simțise atunci, la faptul că Julia o testa, o cîntărea. În cele din urmă, vorbi rar: Cred că am ghicit. Doreai să-ți dai seama dacă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să acopere urletul cascadei. „Care zgomot?“ l-a Întrebat bătrânul. Pegas se mai cabrează Înaintând câțiva centimentri și când Winston pune frână, se aude un muget ca al unei vaci muribunde. Morala poveștii fiind...? În oglindă, Îl văd zâmbind larg, viclean și savurând momentul. —Păi, eu cred că avem cu toții un zgomot de fond cu care suntem atât de obișnuiți că nu-l mai auzim. Dar dacă te Îndepărtezi suficient de mult, Îl auzi din nou și te gândești, Doamne, cascada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
repari acoperișul, înseamnă că ai un acoperiș imens și toată lumea știe ce se află sub un acoperiș imens: o casă pe măsură. Nici nu aveți idee câte fete își doresc un bărbat cu indicator maro. Vânătoarele de Indicatoare Maro sunt viclene, au picioare lungi, sunt frumuseți recunoscute pe plan internațional, originare din Manhattan, Paris și Londra, care au meserii dintre cele mai nevinovate ca, de pildă, designeri de poșete, actrițe și artiste plastice. E un camuflaj perfect, fiindcă nimeni nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de balcoane cu fața la soare. Totuși, ar Însemna și-un adio spus războaielor și ideologiilor. Dar cum mai energizezi oamenii, cum le mai insufli simțul apartenenței la comunitate? O lume Întreagă trîndăvind cu burta-n sus e vulnerabilă În fața oricărui prădător viclean. Pentru o castă profesională, politicile sînt simplă distracție, iar pe noi, ceilalți, nu reușesc să ne incite. Convingerile religioase solicită un enorm efort de imaginație și-un angajament emoțional pe măsură, ceea ce e dificil de realizat dacă ești mahmur după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]