1,930 matches
-
dezvoltarea organică și mediul "mlăștinos și bolnav"". Cazul acestor firi catilinare surprinde forța lui Eminescu de a impune atenției "oprobiul" față de "o dimensiune a umanului captivă interesului imediat politic". Eminescu surprinde "demonia unor personaje pe fundalul social-istoric, ori pehlivănia și viclenia, parvenitismul, vanitatea și adaptarea unor temperatori caragialieni". Nu ne vom opri asupra tipologiei temperatorilor caragialieni, despre care va trebui să vorbim atunci când vom avea în vedere abordarea operei caragialiene de către Ion Derșidan. În capitolul Repere ale operelor, profesorul de la Oradea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gâtul meu. Nu vânătoarea în sine mă interesa, ci sălbăticia locurilor și zborul organizat al păsărilor în jocul de-a șoarecele și pisica cu vânătorii. De multe ori mă hlizeam pe ascuns de eșecurile lor, când se dovedeau inferiori în fața vicleniei înaripatelor. Cât bunicul era ocupat cu rațele și gâștele lui sălbatice, eu stăteam la pândă pentru a surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fericită... Plec acum la Buziaș.“ La 11 august 1922, Cora mai trimite o „bănățană“ din care s-a scos: „Baci Beldie, dragă... Eu nu te țuc, uite așa ge șiudă, că nu ești ortac cum șe cage, ci dat la viclenii și la răle. Fă-ce ge treabă și să auz ge bine ge tine și ge tătă lumea. Multă sănă tace, Cora. Timișoara, 6 august 1922.“ Cea mai cenzurată a fost scrisoarea expediată din Arad la 14 august 1922, din care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vadă lumea ce martiră a fost ea, ori să-i spună, în sfârșit, ceea ce intenționa chiar din prima zi: „Ce, crezi că eu n-am știut că mă înșeli? Dar m-am sacrificat pentru copii“. La bătrânețe, profund afectată de viclenia domnului Capră, care precis avusese zeci de amante, fiindcă altfel nu s-ar fi chemat bărbat, i-a spus: „Ce proastă am fost! Trebuia să te înșel și eu! Nici nu știi câți m-au curtat. Ce câștigam dacă te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Un Auschwitz al șobolănimii la scară redusă. Dacă am crezut cumva și ne-am legănat în iluzia că am câștigat războiul, ne-am înșelat în totalitate. Și asta pentru simplul fapt că n-am știut să apreciem cum trebuie forța, viclenia și inteligența acestor creaturi scârboase și dăunătoare. Nu. Nici vorbă. Noi am câștigat doar o bătălie. Atât. În câteva luni de zile colonia s-a regenerat, s-a înmulțit și acum așteptau momentul propice pentru declanșarea ostilităților. Noi nu aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
carton a ambalajului. 19 martie 2000 Duminică, sunt în permisie și primesc vizita la domiciliu a trei membri ai sectei "Martorilor lui Iehova". În ciuda mesajului lor fals și a naivității (cu toate că mulți ortocși "vigilenți" gândesc că este o formă de "viclenie studiată"), nu mă pot opri totuși să admir energia lor, curajul de a face față atât de multor situații penibile, dificile. Perseverența de care dau dovadă e ilustrativă pentru înțelegerea comportamentului de tip sectă, descris atât de bine de Max
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
regizorul se vrea creator cât demiurgul!) nu e decât o diversiune la sfânta și brutala luptă dintre text și pretext, care ar trebui numită așa - o luptă pentru coroană între adversari îndreptățiți. Îndreptățiți - dar și loiali? Nu. Mai bine o viclenie decât un oftat. Mai bine o masă de lucru decât o autocrucificare. Mai bine o tăcere complice cu mine însumi decât o jalbă. 13: Lista, probabil incompletă, a propunerilor privind forma mesei la tratativele de la Paris în problema vietnameză. Americanii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un răspuns care trebuie dat mereu. Diferența constă În patima cu care sînt aruncate zarurile?... Expresia e falsă. Pentru că Întotdeauna zarurile cad după ce-am trecut. Aiax Ulise știe că Aiax vrea să fie puternic și glorios fără ajutorul zeilor. Viclenia sa, În Înfruntarea pentru atribuirea armelor lui Ahile după moartea acestuia, e de a-și face adversarul să vorbească. Toamna, blîndă, și caldă acum, va fi nu peste multă vreme posomorită de ploi. Marea pierde pe zi ce trece din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care propune exercițiile, dacă vede că cel care le primește este dezolat și ispitit, să nu se poarte cu el aspru sau cu răceală, ci blând și delicat, îmbărbătându-l și întărindu-l pentru a merge mai departe, vădindu-i vicleniile dușmanului firii omenești și ajutându-l să se pregătească și să se predispună pentru consolarea ce urmează să vină. 8. A opta. Cel care propune exercițiile, după nevoia pe care ar simți-o în acela care le primește, în legătură cu dezolările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
firii omenești și ajutându-l să se pregătească și să se predispună pentru consolarea ce urmează să vină. 8. A opta. Cel care propune exercițiile, după nevoia pe care ar simți-o în acela care le primește, în legătură cu dezolările și vicleniile dușmanului, ca și cu privire la consolări, ar putea să-i spună regulile primei și celei de-a doua săptămâni pentru cunoașterea diferitelor spirite 4. 9. A noua. Este de luat aminte ca, atunci când cel care face exercițiile din săptămâna întâi nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fiica îi descoperă tatăluisau soția soțului ademenirile și intențiile sale perfide, deoarece își dă seama cu ușurință că nu-și va putea duce la îndeplinire ce a pus la cale, tot la fel, atunci când dușmanul firii omenești se apropie cu vicleniile și ademenirile sale de sufletul drept, vrea și dorește ca ele să fie primite și ținute în taină; în schimb, dacă acesta le dezvăluie confesorului său bun sau altei persoane spirituale care îi cunoaște înșelăciunile și răutățile, aceasta îi dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pierd totul își dau seama că de fapt erau bogați. Alți oameni nu se mulțumesc cu nimicuri, numai cu strictul necesar de care are un om nevoie, parcă se asemuiesc cu diavolul căruia nu-i mai ajung sufletele câștigate prin viclenii și vor tot mai multe. Veșnic unii oameni sunt nemulțumiți. Când omul e sărac, vrea să fie bogat, câne e bogat, vrea să fie fericit, iar când trebuie să moară vrea mai mult ca niciodată să trăiască. Nimeni nu trebuie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe un făgaș fără întoarcere. Nici unul nu căuta să tragă jarul la oala lui în problemele de afaceri. Leon era una dintre acele persoane corecte pe care le întâlnești foarte rar în viață. Era un om onest, fără ascunzișuri, fără viclenii, fără minciuni și gata să ofere tot ce-i stătea în putință. Când întâlnești o persoană cu un asemenea caracter, cum poți să mai poruncești inimii? Adevărul este că îi era greu să se descurce singură într-o lume străină
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să n-o mai poarte cum vrea ea. Toată lumea face greșeli, dar important e să învățăm din ele. În noaptea aceea nu adormi decât înspre ziuă. Toată noaptea îi răsunase vocea lui în minte. Lumea era plină de falsități, de viclenii și de câte și mai câte. Se ajunsese la o așa dimensiune a lucrurilor încât îi era frică să meargă pe stradă. Se complicau toate de la o zi la alta. Chiar și temperatura zilei creștea uneori exagerat. Inima îi bătea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
face dragoste vom rămâne unul în brațele altuia și vom visa liniștiți până dimineață. O să ne creionăm viața singuri, așa cum o să vrem noi. - Sună foarte frumos. - Mă mulțumesc cu răspunsul tău, o privi drept în ochi și nu sesiză nici o viclenie. Cu o zi sau două înainte de a părăsi marea se duseră prin magazine și făcuse cumpărături. Cumpărase cadouri pentru fiecare. O conduse într-un apartament foarte bine pus la punct și cu toate utilitățile. Descuie ușa apartamentului cu emoții apoi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aprinzi tu pomul tău de Crăciun? Dar „Mo-Cătun, Mo-Că tun, nu mai ’ta pe d’um, vin’ la noi apum“? [...] Iată, sfârșitul acestei hârtii determină efuzia mea epistolară de astăzi. Nu înainte de a-ți spune că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine însămi. Trec prin fața cutiei și mă fac indiferentă, mă uit cu ochelarii - și fără - și apoi plec mâhnită, resemnată și totuși fericită că aștept, că exiști, că ești copilul meu iubit. Mamina [manșeta paginii] Astăzi, 6 decembrie, zi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
musique en Hongrie, 1859) susținea aceeași idee, dar dădea o altă explicație : „Pentru că În ultimele douăzeci de secole și-au reprimat toate sentimentele, având grijă să ascundă tot ce ține de inima lor și să-și ascută inteligența În direcția vicleniei și Înșelăciunii, evreii pot studia artele, dar n-au Învățat niciodată să creeze” <endnote id="(866, p. 535)"/>. Publicistul antisemit Edouard Drumont (La France Juive, 1866) scria că „semiții nu au dat nici un geniu”, pentru că „omul de geniu este o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
României În 1879 -, dar „neobosit Întru Îndeplinirea misiunei sale” <endnote id="(465)"/>. Cam În aceiași termeni scria În 1859 maghiarul Franz Liszt despre evreii est-europeni : „În ultimele douăzeci de secole, ei [...] au avut grijă să-și ascută inteligența În direcția vicleniei și Înșelăciunii”. „Evreii sunt așa cum erau În Evul Mediu : elemente ale societății dedate la Înșelăciune, Întotdeauna prefăcute și viclene ; ei flatează vanitatea și viciile societății, Îi epuizează resursele și Îi disprețuiesc slăbiciunile” <endnote id="(866, p. 535)"/>. Într-un articol
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că evreii sunt inteligenți (prin „ascuțirea minților elevilor”), dar fățarnici (prin „nevoia lor imperioasă și permanentă de a ascunde adevărul”). Acestea ar fi caracteristici cultivate de evrei (prin natura credinței lor), dar devenite „instincte” (ei se nasc, chipurile, cu o „viclenie naturală”, specifică unor insecte parazite). Astfel de „daruri [În]născute și cultivate” i-ar face pe evrei foarte bine dotați „pentru negoț”, „pentru presa politică” (ei fiind „bandiți ai condeiului”) și pentru „profesiunea de avocat” (ei având „darul de a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
gaz, este un personaj simpatic tocmai „pentru că nu seamănă de loc a ovreiu [...]. N-are nici agerimea de minte, nici istețimea, nici Îndrăzneala ovreilor, nici mai ales ahtiarea lor după bani” <endnote id="(766, p. 137)"/>. Unii scriitori au asociat „viclenia naturală” a evreului cu cea a vulpii din blana căreia se fac tradiționalele căciuli evreiești. Astfel, șiretenia este localizată atât În capul evreului, cât și pe capul lui. „În Bucovina mai puteți vedea evrei purtând blană de vulpe la pălării
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și „mai cerebral popor”, dar și „cel mai obraznic”, caracterizat prin „vampirism”, „agresivitate”, „cinism” etc. <endnote id="(512, pp. 130-144 ; vezi și 513, p. 222)"/>. „Evreii se bucură de reputația unor inteligențe alese, din care n-ar fi lipsind nici viclenia, dusă la nevoie până la diavolism”, scria În 1937 F. Aderca, preocupat de imaginea evreului În ochii românilor. „Această reputație nu e susținută numai de dușmanii evreilor - În scopul de a-i prezenta cât mai periculoși -, dar chiar de bieții evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de dușmanii evreilor - În scopul de a-i prezenta cât mai periculoși -, dar chiar de bieții evrei Înșiși” <endnote id="(510, p. 119)"/>. Clișeul pozitiv basculează În contrariul său, păstrându-și totuși caracterul stereotip. Inteligența evreului, se crede, Îi face viclenia mai primejdioasă. Sociologii au observat existența acestei teme antisemite : „Evreul este o amenințare serioasă tocmai pentru că este un adversar valoros” <endnote id="(424, p. 120)"/>. Așa cum observă Leon Volovici, Emil Cioran Îl elogiază pe evreu ca fiind un „adversar detestabil
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
despre evrei (Carmen de Iudaeis), o satiră care nu conține nimic altceva decât o sută de vicii ale evreilor, enumerate fără nici un comentariu. Printre ele se găsesc vreo patru atribute privind prostia evreilor și de două ori mai multe privind viclenia lor Înnăscută (682, p. 33). Cu alte cuvinte, pentru renascentistul polonez, evreul nu ar fi „inteligent, dar viclean”, ci „prost și viclean”. 712. Cronici și povestiri românești versificate (sec. XVII-XVIII), ediție Îngrijită de Dan Simonescu, Editura Academiei Române, București, 1967. 713
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din oportunism) și cu unele elemente considerate de Terdiman a fi „nedemne” aici intrând, la grămadă, foști țărăniști sau liberali ori chiar anticomuniști, care Începuseră să ia atitudine față de tendințele dictatoriale și exclusiviste ale conducerii. Limbajul dualist terdimanian sărise cu viclenie peste adevăratele probleme oprindu-se asupra unui Închipuit conflict dintre intelectualii evrei și plebea proletară de aceeași etnie, scriind următoarele: „Sunt elemente interesate din C.D.E. cari urmăresc compromiterea celor din Centrala din Huși”. Desigur, era vorba despre reprezentanții Centralei evreilor
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pe care-i clasaseră la periferia scării lor sociale. Aici ne permitem și o remarcă proprie și anume aceea că slujitorii Domnului au uitat de patimile prin care au trecut Înaintașii lor și fac În continuare politică, ademenindu-i prin viclenie și fonfăire nazală pe enoriașii mai slabi de Înger, În a-i urma pe calea arătată de ei și nu pe cea dictată de propriile conștiințe Încălcându-se, astfel, măcar una din cele șapte păcate de moarte. Dar, iată textul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]