1,800 matches
-
fost similar cu primul. în vreme ce ocupanții așteptau încă un mesaj, punând faptul pe seama fricii francezilor de a se avânta într-o confruntare directă, Jeanne pregătea atacul. Unul care, în viziunea ei, întărită de vocile divine, trebuia să fie fulgerător și victorios. Totul s-a petrecut întocmai. Francezii, în fruntea cărora se afla tânăra țărancă devenită ostaș, cu steagul în mână, s-au infiltrat până sub zidurile orașului, după care s-au năpustit ca o viitură asupra dușmanului. Era în ziua de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
-ți cărțile de joc lîngă piept frățîne. — LÎngă piept Ray, așa cum ți-am spus și eu mereu. — Așa mi-ai zis, spune el voios. Se uită prin cameră și nu-și poate ascunde dezgustul. Se ridică În picioare. Lennox cel victorios, Robertson cel Învins. Cine s-ar fi gîndit la una ca asta. Poate Lennox. Oricum Bruce, treso tai. Mai e doar un lucru și presupun că e o chestie pe care o simte toată lumea cînd promovează, știi, ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
poată aduna gândurile și să le pună Într-o ordine logică... Abia când au ajuns la poarta profesorului, acesta s-a oprit și, după o răsuflare adâncă, a vorbit: ― Dragule, această noapte să fie cea a Înțelepciunii și premergătoare ieșirii victorioase din „groapa cu lei”! Noapte bună. ― Mulțumesc, domnule profesor. Noapte bună... Până acasă, a mers cu pas rar, de parcă și i-ar fi numărat. Un imbold interior Îl Îndemna să prelungească cât poate mai mult aceste momente de singurătate... A
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a luat ca etalon de apreciere nota la tema tratată pe larg și susținută în plenul comisiei. Necăjitul meu student și rudă apropiată s-a ales cu nota maximă ce se putea acorda, situându-se prin medie deasupra colegilor victorioși în prima sesiune. Aveam să primesc de la cel în cauză o cuprinzătoare scrisoare de mulțumire spunându-mi că cele ce i-am scris l-au mobilizat și i vor fi și de învățătură pentru viitor. În mod voit, am îndepărtat
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
străine, iar teritoriul lor - devenit adeseori teatru de operațiuni militare - a suferit inevitabilele distrugeri provocate de beligeranți, sau au constituit moneda de schimb pentru învingători. Deosebit de activ în regiune, Imperiul rus a promovat o politică abilă, reușind prin campanii militare victorioase să-și îngenuncheze adversarul și să-și consolideze poziția în Principatele Române, instituind, prin pacea de la Kuciuk-Kainardji (1774), „protectoratul” de facto asupra acestora, iar ulterior a obținut recunoașterea, din partea marilor puteri europene, a statutului de jure, în urma tratatului de la Adrianopol
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
ea se spală meticulos În acel loc cu limba sau Își face toaleta pentru a fi din nou pregătită; el pare nepăsător o vreme și, când simte că aceasta Îl așteaptă, are loc din nou același salt și același strigăt victorios ce se aude dincolo, trezind din somn pe marii suferinzi ai iubirii, pe marii martiri, cum ar fi Paolo Malatesta și Francesca da Rimini. Și În cazul acestora, deși nu se scrie În cărți, probabil că Încornorații aud un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dânsul veneau cu aceeași iuțeală desperată cei patru jandarmi, la intervale care arătau în ce ordine au scăpat din încăierare. Toți patru erau fără arme, ca și șeful, iar doi în capul gol, pierzîndu-și capelele pe câmpul de luptă. Țăranii victorioși, ajungând în dreptul casei, se opriră și numai de acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mâinile lor. Mai liniștit oarecum, după ce a constatat că subalternii îl urmează, plutonierul întoarse iar spatele oamenilor care vociferau și continuă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ferestre, uitaseră de rață, își fixaseră acum ținte imaginare împotriva cărora urlau din rărunchi. Nu-i vedeau pe cei de vizavi, nici nu auzeau prea bine ce-și spun, dar, câtă vreme nu știau cine e inamicul, se simțeau toți victorioși. Maca se opri, gâfâind, și se așeză pe banca din fața blocului. Dispariția lui nu domoli răcnetele. Bărbatul de la parter i se așeză alături, cu pisica neagră pe umăr. — Băga-ți-aș o grenadă-n cur, spuse, pe un ton bine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
are cum să nu știe că rebelii din Taiping sunt țărani, că au adoptat creștinismul și că liderul lor, Hong Hsiu-chuan, pretinde că este cel mai mic fiu al lui Dumnezeu, fratele lui Iisus. Însă Nuharoo nu știe cât de victorioși au fost ei în lupte. Deși Hsien Feng nu a recunoscut în mod public, rebelii au cucerit sudul, regiunea agricolă a țării, și au început să forțeze spre nord. — Ce vor? întreabă ea clipind din ochi. — Să răstoarne dinastia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la Naissus, în 269, unde aceștia sunt zdrobiți, împăratul ia titlul de "Gothicus", iar resturile lor sunt urmărite de armată până la Munții Haemus. Luptele cu goții au continuat și sub Aurelian (270-275), în anul 271, el angajează mai multe lupte victorioase cu goții în regiunea Dunării de Jos, în urma cărora își ia titlul de "Gothicus Maximus". O nouă expediție a "sciților" (goți și heruli) are loc în 276, din zona Mării de Azov, ei pornesc pe mare și pe uscat de-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pontul Euxin. La scurt timp după moartea lui Justinian (565), noul împărat Justin II a anunțat solia avară condusă de Targitios că Imperiul refuză să plătească subsidii avarilor, abandonând alianța cu barbarii. În 566, kaganul Baian a organizat o expediție victorioasă împotriva regelui franc Sigibert. În același timp, în urma conflictului dintre gepizi și longobarzi, s-a încheiat o alianță între avari și longobarzi împotriva gepizilor, stăpânii Europei centrale. Conform înțelegerii, avarii urmau să primească teritoriul stăpânit de gepizi, jumătate din prada
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
longobarzi împotriva gepizilor, stăpânii Europei centrale. Conform înțelegerii, avarii urmau să primească teritoriul stăpânit de gepizi, jumătate din prada de război și o parte din turmele de vite. În lupta angajată, în 567, aliații îi înfrâng pe gepizi, dar longobarzii victorioși se temeau de vecinătatea cu avarii și, sub conducerea regelui Alboin, s-au îndreptat spre Italia de nord, unde au întemeiat un stat propriu, în primăvara lui 568. În acest fel, în urma înfrângerii gepizilor și a plecării longobarzilor, avarii au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regelui Arnulf al Germaniei. Apopi, în 894, ungurii s-au alăturat din nou cneazului Sviatopulk și au prădat teritoriile din Panonia aflate sub jurisdicția lui Arnulf. În timpul acestor expediții, ei s-au familiarizat cu regiunea Dunării mijlocii. Aflați în Atelkuz, victorioși în expedițiile lor, triburile ungare se unesc și aleg drept căpetenie a lor pe Arpad, despre care împăratul bizantin Constantin Porfirogenetul ne spune că era "cel mai demn de a-i conduce, înțelept la sfat și înțelegător, de o vitejie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plus, noul stat al Asăneștilor s-a impus printre marile puteri și a devenit un partener politic pentru lumea apuseană și papalitate. După constituirea Imperiului latin, în 1204, cumanii au fost prezenți constant în oștile țarului de la Târnovo, în luptele victorioase cu latinii. În lupta de la Adrianopol, țarul Ioniță (Kaloian) avea în oastea sa vlahi, bulgari și numeroși cumani încă nebotezați, cf. lui Geoffroi de Villehardouin. După această victorie, Ioniță pune stăpânire pe Tracia, în timp ce cumanii ajung până sub zidurile Constantinopolului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și regatului ungar deschidea porțile Europei răsăritene lumii apusene. Dar, brusc, în 1225, regele Andrei II îi izgonește pe cavaleri, pentru a preveni constituirea unui stat propriu al Ordinului, sub autoritate papală, în sud-estul Transilvaniei și în regiunile extra-carpatice. Înaintarea victorioasă a cavalerilor teutoni a dus la anihilarea dominației cumane la sud și est de Carpați și la înlocuirea acesteia cu dependența de regatul ungar. După 1212, presiunea Ungariei asupra statului de la Târnovo a sporit considerabil, iar slăbirea și apoi subordonarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a nimicit o armată mongolă care intrase și prădase țara, ar fi fost uciși 30.000 de mongoli. Apoi, dintr-o scrisoare a papei Ioan XXII, din 5 august 1331, aflăm despre o expediție a oastei regatului împotriva mongolilor, considerată victorioasă. Se pare că la întoarcere, armatei regelui i s-a pregătit o cursă primejdioasă (V. Spinei se întreabă dacă nu este vorba aici despre românii "schismatici" și nu despre mongoli!). Acțiunile militare antimongole ale regilor Ungariei erau parte componentă a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vecin, împreună cu "schismaticii", valahii de la sud de Carpați, de-aici deducem că la acea dată românii se aflau încă sub dominația lor. Putem presupune și altceva: acea luptă cu tătarii desfășurată cândva, la o dată neprecizată, la începuturile Țării Românești, chiar victorioasă, n-a fost decisivă, iar tutela lor n-a fost înlăturată definitiv. Puterea mongolă, copleșitoare la un moment dat, s-a diminuat treptat, în timp, iar luptele cu ei n-au fost puține și nici ușoare, o parte sunt necunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până la curtea papală. Învingător în lupta cu tătarii, în relații bune cu suzeranul său, Basarab de la Argeș era cel mai bogat și mai puternic voievod din regiune, înrudit cu țarii bulgari și regii unguri-soția sa, Marghita, era catolică. În urma luptelor victorioase cu tătarii, Basarab a cucerit de la ei teritoriile din preajma Chiliei (la nord de gurile Dunării), numite apoi Basarabia. Cf. Cronici turcești (I, p. 36-37), Chilia era o cetate aflată la "granița Valahiei".17 Libertatea țării de sub stăpânirea mongolă, subliniază P.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ungariei pentru eliberarea țării de tătari. (Atunci când Basarab, vasal al regelui, a ocupat Banatul de Severin, aparținând Ungariei, suzeranitatea s-a întrerupt, ceea ce nu excludea reluarea ei, prin împăcare, aspect specific evului mediu). Dar la numai câțiva ani după lupta victorioasă împotriva tătarilor, Basarab se împacă cu ei și luptă alături de aceștia și de bulgari împotriva sârbilor la Velbujd (1330). Această schimbare în orientarea lui Basarab era determinată de faptul că el a urmărit în perioada aceasta (după 1330) o politică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care se aflau împreună cu el (adică în țara lui) și domnul alanilor, supuși tătarilor". Și Iorga scrie că "prima intervenție militară fățișă" a noului stat, Țara Românească, este împotriva sârbilor, porniți spre cucerirea Balcanilor. La Velbujd, în Macedonia, sârbii ies victorioși, iar țarul Mihail este ucis. Un cronicar din Raguza consemnează: "de teama românilor și ungurilor, sârbii n-au preluat Bulgaria, iar la Târnovo se urcă pe tron Ivan Alexandru, ginerele lui Basarab, care a unificat țara și a ocupat Vidinul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub controlul Partidului Radical. Deși puterea lui se bizuia pe votul țăranilor, conducerea era în mîinile politicienilor și ale intelectualilor burghezi. Au fost luate unele măsuri reformatoare, dar sistemul nu a suferit nici o schimbare radicală. Ca și în trecut, partidul victorios își numea suporterii în posturile oficiale și în cele din serviciile publice. În 1892, radicalii au fost înlocuiți de un cabinet liberal. Peste un an, regele, atunci în vîrstă de șaisprezece ani, a luat, cu sprijinul armatei, o măsură foarte
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sub autoritate otomană, recuperarea lui constituia o compensație minoră față de pierderea în cele din urmă a altor provincii. Cu toate acestea, au fost organizate alegeri pentru o adunare generală. În urma votării, care, evident, nu a fost scutită de presiunea partidului victorios, Comitetul pentru Unire și Progres a obținut toate locurile cu excepția unuia singur. În ceea ce privește distribuirea națională, adunarea urma să fie alcătuită din 147 turci, 60 arabi, 27 albanezi, 26 greci, 14 armeni, 10 slavi și 4 evrei. Abdul Hamid al II
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-lea, care nu numai că nu se sinchisea de revendicările albanezilor, dar era și evident incapabil să rezolve situația anarhică din Macedonia. Cooperarea era bazată pe o neînțelegere fundamentală. Liderii albanezii se așteptau ca, după ce cauza lor avea să fie victorioasă, CUP-ul să fie de acord cu autonomia lor. În iulie 1908, cînd revolta a reușit, au fost organizate demonstrații de sprijin și existau mari speranțe de viitor. Într-adevăr, inițial au apărut o serie de îmbunătățiri. O parte din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și internaționale examinate anterior. La începutul anului 1914 nu exista nici un indiciu referitor la faptul că anul se va termina printr-un dezastru fără precedent. De fapt, scena Balcanilor era relativ calmă; după doi ani de conflicte, nici una dintre puteri victorioasă sau învinsă nu era în măsură să facă față unei noi perioade de război. Situația diplomatică generală nu era nici ea neobișnuit de agitată. Două sisteme de alianțe, Tripla Alianță și Tripla Înțelegere șAntantaț, existau încă, dar acestea erau tratate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din Serbia, care era deja în stare de război, s-au pomenit deci curtate de forțele beligerante și au profitat de ocazie pentru a obține cît mai multe avantaje. Totodată, fiecare națiune voia să fie sigură că va alege tabăra victorioasă. La începutul războiului, Serbia se afla într-o postură foarte primejdioasă, atît din punct de vedere militar cît și politic. Cu toate că guvernul sperase să evite un conflict, acest stat, care avea 4,5 milioane de locuitori, s-a trezit luptînd
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]