1,742 matches
-
Primii ani după organizarea ligii antrenează această flota mai importantă și mai bine exersată și instruită decât oricare alta, în expediții prestigioase și profitabile, mai ales datorită inițiativei lui Cimon, fiul lui Miltiades, care, cel dintâi, înțelege că o carieră victorioasă de strateg îi poate aduce beneficii materiale și o putere politică personală cu totul remarcabile, chiar în condițiile în care forță colectivă a demosului tindea să diminueze drastic ponderea și prestigiul individual al aristocrației tradiționale. Între 477-461 i.en., victorii
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
batjocură autorilor, nici măcar Pericle, ridiculizat în nenumărate comedii. Se utilizau diverse forme de limbaj comic, de la obscenitate la subtile parodii și jocuri ale spiritului, comedia afirmând dreptul fundamental al cetăți de a rade de cei puternici și bogați, de generalii victorioși sau de poeții și filosofii vestiți, într-o viziune critică a universului politic în care opinia publică are întotdeauna ultimul cuvânt. Vitalitatea artei este distinsă de trei momente: stilul sever, stilul liber și înflorirea ceramicii. În domeniul ceramicii, dominația Atenei
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
1793-1794 în Belgia împotriva generalului suprem Jean-Baptiste Jourdan. Beaulieu a comandat sub prințul ereditar Willem I al Țărilor de Jos una dintre principalele coloane în prima luptă de la Fleurus la 16 iunie 1794, și a ajutat pentru a decide aceasta victorioasă. În bătălia principală, a așa-numita a doua bătălie de la Fleurus, la 26 iunie 1794, el a poruncit sub comandantul austriac feldmareșalul Frederic Josias prinț de Saxonia-Coburg-Saalfeld, coloana a cincea împotriva armatelor franceze unite sub Jourdan. Beaulieu a dus trupele
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
că organizația a fost de multe ori în imposibilitatea de a răspunde rapid la o criză. Consiliului de Securitate are cinci membri permanenți cu putere de veto asupra oricărei rezoluții a Consiliului: Cei cinci membri permanenți sunt cele cinci puteri victorioase ale celui de-al doilea război mondial, și de la întemeierea ONU, în 1946, Consiliul de Securitate a fost format din Franța, Republica China, Marea Britanie, Statele Unite și URSS (astăzi Rusia). Au avut loc două schimbări de atunci, deși nu au fost
Consiliul de Securitate al ONU () [Corola-website/Science/315497_a_316826]
-
aducea regelui sârb cele mai mari servicii în lupta sa contra Imperiului bizantin. Din această epocă decad locurile bizantine cele mai importante din Macedonia, ca Ochrida, Prilep, Strumitza, Kastoria, Vodena. Erau necesare apărări puternice în Thessalonic pentru a opri avansarea victorioasă a regelui sârbilor.În final un apreopiat al împăratului reușea să-l asasineze pe Syrgianes, iar Dușan accepta în august 1334 ofertele de pace ale împăratului bizantin, căci regatul său era amenințat în nord de o invazie a ungurilor. Bizanțul
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
reziste atacului. Mai mult chiar, apărătorii Simibirskului i-au înfrânt pe asediatori pe 1 și 4 octombrie, în două bătălii pe malurile râului Sviaga. Razin a fugit de pe câmpul de luptă pe fluviul Volga, lăsându-și tovarășii pradă răzbunării trupelor victorioase. Rebeliunea lui Razin nu s-a încheiat însă după această înfrângere. Emisarii lui Stenka, înarmați cu proclamații inflamatoare, au reușit să răscoale locuitorii regiunilor Nijni Novgorod, Tambov și Penza. Proclamațiile chemând la răscoală au apărut chiar și în Moscova și
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 - d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul () a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa. A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză din nordul Franței. Cu
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
pentru forțele lor armate pe teritoriul mandatului și au avut obligația să prezinte un raport anual cu privire administrarea teritoriului în fața Ligii Națiunilor. În ciuda unor asemenea prevederi, teritoriile sub mandat au fost considerate în epocă colonii „de facto” ale națiunilor victorioase. Mandatele au fost împărțite în trei categorii distincte pe baza nivelului de dezvoltare al fiecărui teritoriu. Prima categorie, „Mandatele de clasa A” a fost formată de comunitățile controlate în trecut de Imperiul Otoman. Mandatele de clasa A au fost: Al
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
montană cunoscută sub numele de Furcile Caudine. Aici n-au putut nici să avanseze, nici să se retragă astfel încât după o luptă disperată, trupele romane ar fi fost anihilate dacă nu ar fi acceptat condițiile umilitoare impuse de conducătorul samniților victorioși, Gaius Pontius. Trupele au fost dezarmate și obligate să treacă "pe sub un jug", om după om, ca un dușman învins și demn de rușine. Acest ritual străvechi era o formă de subjugare prin care cel învins trebui să se plece
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
sub denumirea de "Crucea Tătarilor" sau "Piatra Tătarilor") este o coloană de piatră aflată în satul Vama din județul Suceava. Coloana a fost ridicată în anul 1717 din porunca domnitorului moldovean Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) în urma campaniei sale victorioase din Transilvania asupra armatei austriece. Monumentul se află în partea de sud-vest a satului, lângă șosea, în curtea școlii din localitate. a fost inclus în Lista monumentelor istorice din județul Suceava elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
Rákóczi al II-lea. După ce a asediat trupele austriece la Bistrița, oastea moldovenească s-a retras din Transilvania. Întors biruitor în Moldova, domnitorul Mihai Racoviță a poruncit construirea unui monument în comuna Vama, care să fie mărturie a campaniei sale victorioase împotriva austriecilor. Monumentul are forma unei coloane monolitice pătrate din gresie poroasă, cu o înălțime de 3 metri. Deasupra coloanei se află o pălărie piramidală de piatră, pentru a evita scurgerea apei de ploaie pe fațadele monumentului. Într-un articol
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
acest stâlp din localitatea Rus pe Boul de pe valea Moldoviței, trăgându-l la vale cu zimbrii”". Legenda este contrazisă de inscripția care menționează localitatea Vama. Pe pereții monumentului sunt gravate în vechea limbă românească, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase. Inscripția de pe monument a fost copiată în anul 1802 de Fotache Ciurea. Actualmente, vechea inscripție este parțial deteriorată, putând fi cu greu descifrată. Inscripția de pe monument are următorul text: ""Din mila lui Dumnezeu, Io Mihai Racoviță Voevod, Domn și oblăduitor
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
-a Claudia. După atacul dacilor din 86, Domițian a mutat legiunea în Moesia Superior, la Singidunum (astăzi Belgrad, Serbia). În anul 88, a participat la invazia din Dacia. A participat și la războaiele dacice ale lui Traian. Legiunea a fost victorioasă în a doua bătălie de la Tapae. A participat de asemenea și la ultima luptă și decisivă împotriva dacilor, cucerind capitala lor, Sarmisegetusa. În războaiele marcomanice (166-180 AD), legiunea a trecut Dunărea împotriva triburilor germanice. Legiunea posibil să fi luptat în
Legiunea a IV-a Flavia Felix () [Corola-website/Science/322465_a_323794]
-
poate nu surprinzator, el a negociat cu succes cu Episcopia Liège. După moartea tatălui său, Filip cel Bun (15 iunie 1467), Episcopia din Liège a reînnoit ostilitățile, dar Carol a învins-o la Sint-Truiden și și-a făcut o intrare victorioasă în Liège, ale cărei ziduri el le-a dărâmat. Filip cel Bun a murit la 15 iunie 1467. Carol a moștenit ducatul de Burgundia și toate titlurile tatălui său: duce de Lothier, de Brabant, de Limbourg, de Luxemburg, palatin de
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
tratat de alianță cu Olanda, la 20 august 1585. Frustrarea Spaniei este de înțeles, deoarece aceasta pierduse de curând posesiunile din Țările de Jos și, implicit, veniturile derivate din ele, în ceea ce s-a numit mai târziu prima revoluție burgheză victorioasă din Europa. În această împrejurare, Anglia sprijinise militar și diplomatic Țările de Jos pe toată durata conflictului. Se constată, în aceeași perioadă, o recrudescență a activității piraților englezi împotriva flotei spaniole. Comuniunea de interese, gravele prejudicii aduse flotei spaniole, au
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
a dispune de suflete românești”, nimeni nu are voie să renunțe „la mormintele strămoșești care zac peste Prut”. Constantin Stere afirma în cunoștință de cauză că Rusia era măcinată de prea multe crize și era prea slabă pentru a ieși victorioasă din această încleștare. România trebuia să declare război Rusiei și să elibereze Basarabia. În ciuda atitudinii energice a lui C. Stere, tinerii basarabeni trăind într-un mediu ideologic și cultural rusesc au fost contaminați într-o mare măsură de ideile narodnicismului
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
influenței unui miraculos „fastuos” și „poetic”, diferit de miraculosul de tip sacru din romanul " Noaptea de Sânziene" al lui Mircea Eliade. Criticul Nicolae Crețu considera că romanul "Nopțile de Sânziene" are un stil poetic menit a evidenția „istoria unei defensive victorioase, nu fără păcat, însă susținută de o justificare de netăgăduit, într-un plan mai înalt, al necesității supraviețuirii, cu orice preț, a ființei comunității, ca identitate simbolică, supraindividuală și transistorică, în spiritul unui ethos apropiat de implicațiile heideggerianului wohnen (=„locuire
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
au mai aflat alte 2 fortificații precedente: Castrul Roman al Legiunii a XIII-a Gemina (106 e.n.) și Cetatea Medievală Bălgrad (secolele XVI-XVII). Expansiunea militară otomană spre Europa de Vest a luat sfârșit în 1683 sub zidurile Vienei prin biruința armatelor austro-polone. Victorioși, Habsburgii au avansat militar și politic spre est eliberând de sub dominația turcilor în 1687 Ungaria și în 1688 Transilvania, an după care trupele imperiale au ocupat principalele cetăți locale, pe unele reamenajându-le. Mai întâi au fost construite fortificații transilvane
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
persană și elamita, iar akkadiana, dedesubt. Darius a domnit în Persia între anii 521 î.Hr. și 486 î.Hr. Prin 515 î.Hr., Darius I își relatează într-o lungă povestire ascensiunea la tron în fața uzurpatorului Smerdis al Persiei, cât și războaiele victorioase care au urmat, precum și represiunile revoltelor. Textele au fost gravate pe o faleză în apropiere de orașul modern Bisutun / Bisotun, în munții Zagros din Iran, la intrarea în câmpia Kermanshah. Inscripția, de aproximativ 15 metri înălțime și 25 de metri
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
de legătură între Pământ și forțele demonice. Împreună cu câțiva colegi, Steven și Virginia îi invocă pe matematicienii Lobacevski și Bolyai, care îi ajută să își găseasă drumul prin Iadul a cărui geometrie diferă de cea cunoscută. Ei reușesc să iasă victorioși din lupta cu forțele demonice, readucând-o pe Valeria pe Pământ, teafără și nevătămată. Unele porțiuni ale cărții pot fi considerate o satiră socială. De exemplu, folosirea pe scară largă a măturilor și covoarelor zburătoare furnizează un substitut nepoluant pentru
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
mic écu încoronat) și un demi-écu heaumé (adică: o jumătate de écu cu coif.) Écu à la couronne (écu cu coroană), cât și un demi-écu à la couronne de același tip, au fost emiși sub Carol al VII-lea cel Victorios. Această monedă (écu cu coroană) cântărea 3,47 grame. Ludovic al XI-lea a creat écu au soleil (adică: écu cu soare) sau écu sol. Écu sol avea o greutate de 3.45 grame și valora 1 livră și 13
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
mii de oameni rupând rândurile și fugind. Licinius a reușit să scape și a adunat 30.000 din restul de soldați ai săi la orașul Nicomedia. Realizând că forțele ce-i mai rămăseseră în Nicomedia nu pot face față armatei victorioase a lui Constantin, a fost convins să se lase la mila dușmanului său. Constantia, sora pe jumătate a lui Constantin, și soția lui Licinius, a acționat ca intermediar. La început, cedând rugăminților surorii lui, Constantin i-a cruțat viața cumnatului
Bătălia de la Chrysopolis () [Corola-website/Science/323700_a_325029]
-
de către banca centrală și transformat într-o monedă oficială de investiții. La mijlocul anilor 2000 stocul de cervoneți de aur în casele băncii centrale s-a terminat și s-a dispus baterea unei noi monede de aur de investiții, "Sfântul Gheorghe Victorios", în 2006.
Cervoneț () [Corola-website/Science/323723_a_325052]
-
lege care îi cerea să răspundă la forță cu forța în caz de atac. O mică parte a Gărzii Naționale părea dispusă să acționeze astfel; o salvă de tun a fost singurul răspuns al artileriei. Roederer, văzând că insurgenții ies victorioși, câștigă teren și sunt numeroși, s-a întors grăbit la palat. În afară de câțiva aristocrați înarmați și mai mulți membri ai Gărzii Naționale (inclusiv ofițerii recent demisionați), palatul era protejat de gărzile elvețiene, în jur de 950 de oameni. Doar o
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
fost omorâți în masacrele din septembrie. Circa o sută de gărzi au supraviețuit. Nobilii înarmați, în număr de aproximativ 200, au trecut neobservați, în haine civile și au reușit în mare parte să scape în confuzia creată. La sosirea insurgenților victorioși, Adunarea a emis o proclamație prin care cerea poporului să respecte justiția, magistrații, drepturile omului, libertatea și egalitatea. Dar mulțimea și liderii ei aveau toată puterea în mâinile lor, și erau hotărâți să o folosească. Noua administrație a orașului a
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]