1,913 matches
-
extremități oferă de asemenea suplețe vidrei de mare. Coapsele sunt puternic dezvoltate, osul tibial mare fiind foarte gros, iar cel mic foarte subțire. Falangele degetelor sunt îndesate, comprimate. În general, oasele vidrelor de mare sunt mai puternice decât cele ale vidrelor de râu. Câteodată oasele lor primesc cu timpul nuanțe violet-pale, lucru cauzat de alimentația cu arici-de-mare. Blana vidrei de mare este foarte deasă: până la 50.000 de fire de păr pe cm², fapt care asigură așezarea aeriană în straturi și
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
iar cel mic foarte subțire. Falangele degetelor sunt îndesate, comprimate. În general, oasele vidrelor de mare sunt mai puternice decât cele ale vidrelor de râu. Câteodată oasele lor primesc cu timpul nuanțe violet-pale, lucru cauzat de alimentația cu arici-de-mare. Blana vidrei de mare este foarte deasă: până la 50.000 de fire de păr pe cm², fapt care asigură așezarea aeriană în straturi și protejează animalul de frig. Vidrele de mare, în comparație cu alte mamifere marine, ca focile sau balenele, nu au un
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
lor primesc cu timpul nuanțe violet-pale, lucru cauzat de alimentația cu arici-de-mare. Blana vidrei de mare este foarte deasă: până la 50.000 de fire de păr pe cm², fapt care asigură așezarea aeriană în straturi și protejează animalul de frig. Vidrele de mare, în comparație cu alte mamifere marine, ca focile sau balenele, nu au un strat de grăsime sub piele, de aceea rolul de conservare a căldurii este jucat exclusiv de blană. Pielea stă liber pe vidra de mare și formează numeroase
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
și protejează animalul de frig. Vidrele de mare, în comparație cu alte mamifere marine, ca focile sau balenele, nu au un strat de grăsime sub piele, de aceea rolul de conservare a căldurii este jucat exclusiv de blană. Pielea stă liber pe vidra de mare și formează numeroase încrețituri. De exemplu, sub fiecare membru anterior există cute îndeajuns de mari pentru a păstra temporar diferite prăzi în timpul scufundărilor la adâncime de lungă durată. Blana este compusă din fire de păr țepoase (mai puțin
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
exemplu, sub fiecare membru anterior există cute îndeajuns de mari pentru a păstra temporar diferite prăzi în timpul scufundărilor la adâncime de lungă durată. Blana este compusă din fire de păr țepoase (mai puțin de 1% din numărul total) și pufoase. Vidra de mare își curăță regulat blana „pieptănându-se”, ceea ce permite ca firele de păr să rămână uscate, conferind o așezare în straturi aeriană. De asemenea, ea are un număr mare de glande sebacee, care împiedică umezirea firelor de păr țepoase
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
firelor de păr țepoase. Firele de păr țepoase sunt drepte și au lungimea de 15-45 mm, iar lățimea de 40-175 μm. Cele pufoase au 8-30 mm lungime și 5-19 μm diametru. Densitatea blănii variază puțin în funcție de anotimp (vară sau iarnă). Vidrele de mare nu au perioade de năpârlire delimitate în timp; aceasta are loc pe tot parcursul anului, mărindu-și un pic intensitatea în perioada primăvară-vară. Blana este puțin mai densă în partea abdominală, lucru observat mai ales la tineri, a
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
partea abdominală, lucru observat mai ales la tineri, a căror blană încă nu a fost roasă de pietre în timpul locomoției. Blana femelelor se deosebește ca structură de cea a masculilor și este considerată mai fină. Densitatea mare a blănii de vidră de mare și, de aici, prețul ridicat cu care se vindea, a dus la exterminarea acestora în masă în secolele XVIII-XIX. Culoarea blănii vidrelor de mare variază de la aproape roșie până la aproape neagră, dominând nuanțele brune-închise, însă unele părți ale
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
ca structură de cea a masculilor și este considerată mai fină. Densitatea mare a blănii de vidră de mare și, de aici, prețul ridicat cu care se vindea, a dus la exterminarea acestora în masă în secolele XVIII-XIX. Culoarea blănii vidrelor de mare variază de la aproape roșie până la aproape neagră, dominând nuanțele brune-închise, însă unele părți ale corpului, mai ales capul, „cărunțesc” odată cu vârsta. Rar se întâlnesc albinoși (indivizi de culoare absolut albă), și încă mai rar indivizi de culoare absolut
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
timpul de la nuanțe roșiatice la nuanțe cafenii-închise și negre, iar cele expuse, dimpotrivă, capătă nuanțe mai deschise. În acest fel, odată cu vârsta, se mărește și contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare obișnuite, vara se observă fenomenul înroșirii blănii. Organele interne ale vidrei de mare au particularități evidente de adaptare la modul de viață marin. Multe dintre ele sunt mai mari (ca raport procentual din greutatea corpului) în comparație cu alte mamifere
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
capătă nuanțe mai deschise. În acest fel, odată cu vârsta, se mărește și contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare obișnuite, vara se observă fenomenul înroșirii blănii. Organele interne ale vidrei de mare au particularități evidente de adaptare la modul de viață marin. Multe dintre ele sunt mai mari (ca raport procentual din greutatea corpului) în comparație cu alte mamifere. Stomacul vidrei de mare este foarte mare și are pereții formați din numeroase
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mare obișnuite, vara se observă fenomenul înroșirii blănii. Organele interne ale vidrei de mare au particularități evidente de adaptare la modul de viață marin. Multe dintre ele sunt mai mari (ca raport procentual din greutatea corpului) în comparație cu alte mamifere. Stomacul vidrei de mare este foarte mare și are pereții formați din numeroase straturi. Intestinul este foarte lung, depășind lungimea corpului de aproximativ 10 ori. Greutatea totală a tubului digestiv atinge 15,5% din greutatea corpului. Ficatul constă din 5-6 lobi, este
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
împărțit în câțiva lobi. Astfel, organele digestive seamănă ca structură mai mult cu cele ale animelelor omnivore decât cu cele ale animalelor carnivore tipice. Rinichii au și ei dimensiuni mari (până la 2,8% din greutatea totală a corpului). Ei permit vidrei de mare să se alimenteze cu apă sărată. Volumul plămânilor vidrei de mare îl depășește de 2-4 ori pe cel al pinipedelor, ceea ce le permite în primul rând scufundarea la adâncimi mari, iar în al doilea — aptitudinea de a pluti
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mult cu cele ale animelelor omnivore decât cu cele ale animalelor carnivore tipice. Rinichii au și ei dimensiuni mari (până la 2,8% din greutatea totală a corpului). Ei permit vidrei de mare să se alimenteze cu apă sărată. Volumul plămânilor vidrei de mare îl depășește de 2-4 ori pe cel al pinipedelor, ceea ce le permite în primul rând scufundarea la adâncimi mari, iar în al doilea — aptitudinea de a pluti la suprafața apei (conform legii lui Arhimede), lucruri posibile datorită capacității
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mari, iar în al doilea — aptitudinea de a pluti la suprafața apei (conform legii lui Arhimede), lucruri posibile datorită capacității plămânilor de a reține mult aer. Plămânii cântăresc 6% din greutatea corpului, dar încap în el în mod natural, întrucât vidrele de mare au diafragma asimetrică (partea spinală a cutiei toracice este mai mare decât cea ventrală). Inima vidrelor de mare nu are dimensiuni excepționale - constituie 1% din greutatea totală a corpului. Ventriculele sunt puternic dezvoltate. Vezica urinară este mică. Glandele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
datorită capacității plămânilor de a reține mult aer. Plămânii cântăresc 6% din greutatea corpului, dar încap în el în mod natural, întrucât vidrele de mare au diafragma asimetrică (partea spinală a cutiei toracice este mai mare decât cea ventrală). Inima vidrelor de mare nu are dimensiuni excepționale - constituie 1% din greutatea totală a corpului. Ventriculele sunt puternic dezvoltate. Vezica urinară este mică. Glandele sudoripare, menite pentru recunoașterea sau marcarea teritoriului, lipsesc. Pe baza numeroaselor mărturii ale unor exploratori din secolele XVIII-XIX
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
excepționale - constituie 1% din greutatea totală a corpului. Ventriculele sunt puternic dezvoltate. Vezica urinară este mică. Glandele sudoripare, menite pentru recunoașterea sau marcarea teritoriului, lipsesc. Pe baza numeroaselor mărturii ale unor exploratori din secolele XVIII-XIX, cercetătorii afirmă că la început vidrele de mare erau răspândite pe litoralul nordic al Ocenului Pacific: de la mijlocul peninsulei California de Jos în Mexic (aprox. 27° lat. N) spre nord, de-a lungul țărmurilor SUA și Canadei, apoi pe paralela de 60° lat. N, de-a
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
și insulelor Comandorului, mai departe spre sud de-a lungul țărmului estic al peninsulei Kamceatka și insulelor Kurile, până la partea nordică a insulei Honshū (aprox. 40° lat. N). Mai multe denumiri geografice sunt sau erau legate de numărul mare de vidre de mare. De exemplu, golful Kronoțk din regiunea Kamceatka se numea mai înainte „Marea Biberilor”, iar râul Kamceatka - „Kalanka” (din - vidră de mare). Recifele insulei Mednîi chiar și astăzi poartă numele de „stâlpii biberilor”, iar insula Urup, una dintre insulele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
a insulei Honshū (aprox. 40° lat. N). Mai multe denumiri geografice sunt sau erau legate de numărul mare de vidre de mare. De exemplu, golful Kronoțk din regiunea Kamceatka se numea mai înainte „Marea Biberilor”, iar râul Kamceatka - „Kalanka” (din - vidră de mare). Recifele insulei Mednîi chiar și astăzi poartă numele de „stâlpii biberilor”, iar insula Urup, una dintre insulele Kurile, se numea în japoneză „Rakkoshima”, adică „insula vidrelor de mare”. Exterminarea în masă a vidrelor de mare, care a continuat
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Kamceatka se numea mai înainte „Marea Biberilor”, iar râul Kamceatka - „Kalanka” (din - vidră de mare). Recifele insulei Mednîi chiar și astăzi poartă numele de „stâlpii biberilor”, iar insula Urup, una dintre insulele Kurile, se numea în japoneză „Rakkoshima”, adică „insula vidrelor de mare”. Exterminarea în masă a vidrelor de mare, care a continuat până la mijlocul secolului XVII, a redus teritoriile populate de acestea doar la locurile greu accesibile pentru om. După diferite date, până la vânătoarea excesivă a vidrelor de mare se
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
iar râul Kamceatka - „Kalanka” (din - vidră de mare). Recifele insulei Mednîi chiar și astăzi poartă numele de „stâlpii biberilor”, iar insula Urup, una dintre insulele Kurile, se numea în japoneză „Rakkoshima”, adică „insula vidrelor de mare”. Exterminarea în masă a vidrelor de mare, care a continuat până la mijlocul secolului XVII, a redus teritoriile populate de acestea doar la locurile greu accesibile pentru om. După diferite date, până la vânătoarea excesivă a vidrelor de mare se numărau de la câteva sute de mii până la
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Rakkoshima”, adică „insula vidrelor de mare”. Exterminarea în masă a vidrelor de mare, care a continuat până la mijlocul secolului XVII, a redus teritoriile populate de acestea doar la locurile greu accesibile pentru om. După diferite date, până la vânătoarea excesivă a vidrelor de mare se numărau de la câteva sute de mii până la 1 milion de indivizi, pentru ca la începutul secolului al XX-lea să existe doar 2000. În prezent, datorită interzicerii vânării vidrelor de mare în toate statele în care trăiesc acestea
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
pentru om. După diferite date, până la vânătoarea excesivă a vidrelor de mare se numărau de la câteva sute de mii până la 1 milion de indivizi, pentru ca la începutul secolului al XX-lea să existe doar 2000. În prezent, datorită interzicerii vânării vidrelor de mare în toate statele în care trăiesc acestea, populația lor a crescut semnificativ, în comparație cu începutul secolului XX. În afară de aceasta, în SUA, în Canada și în URSS, în anii 1950-60 s-au luat măsuri de repopulare cu vidre de mare
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
interzicerii vânării vidrelor de mare în toate statele în care trăiesc acestea, populația lor a crescut semnificativ, în comparație cu începutul secolului XX. În afară de aceasta, în SUA, în Canada și în URSS, în anii 1950-60 s-au luat măsuri de repopulare cu vidre de mare pe arealul inițial. Eforturile respective au avut un succes regional, regiunile populate de vidre de mare rămânând intermitente, pe alocuri sporadic populate. Cu toate acestea, s-au păstrat exemplare de vidre de mare în Extremul Orient, pe țărmurile
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
semnificativ, în comparație cu începutul secolului XX. În afară de aceasta, în SUA, în Canada și în URSS, în anii 1950-60 s-au luat măsuri de repopulare cu vidre de mare pe arealul inițial. Eforturile respective au avut un succes regional, regiunile populate de vidre de mare rămânând intermitente, pe alocuri sporadic populate. Cu toate acestea, s-au păstrat exemplare de vidre de mare în Extremul Orient, pe țărmurile Alaskăi și ale Californiei. După datele anului 2006, în Rusia viețuiesc în jur de 15.000
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
s-au luat măsuri de repopulare cu vidre de mare pe arealul inițial. Eforturile respective au avut un succes regional, regiunile populate de vidre de mare rămânând intermitente, pe alocuri sporadic populate. Cu toate acestea, s-au păstrat exemplare de vidre de mare în Extremul Orient, pe țărmurile Alaskăi și ale Californiei. După datele anului 2006, în Rusia viețuiesc în jur de 15.000 de exemplare, în Alaska 70.000 de exemplare, iar pe țărmul Californiei — 2.500; câteva zeci de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]