1,712 matches
-
lui Freud, tradus în limba română, Leonard Gavriliu atrage atenția asupra "formulei complexe" a determinărilor proprii psihologiei acestuia, relevînd unele critici exagerate, întemeiate pe o nejustificată limitare a determinismului la conștient (19, pp. 30-32). Rezultă, de asemenea, din scrierile psihologului vienez că, chiar dacă acordă un rol de prim ordin pulsiunilor interne în determinarea comportamentului uman, el nu avea în vedere așa cum au lăsat să se înțeleagă unii din vulgarizatorii săi libera satisfacere a instinctelor. Dimpotrivă, el împărtășea convingerea că civilizarea speciei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a devenit dificil să percepi Europa. Fără îndoială, privit din Statele Unite, micul continent apare ca un soi de mare Disneyland înțesat de biserici, palate, conace, acropole, sate îmbătrînite, restaurante cu specific, berete basce, pălării tiroleze, olandeze cu saboți, sirtaki, valsuri vieneze. Astfel, în filmul Fantôme à vendre (1935) al lui René Clair, un american înstărit pune să i se clădească un castel scoțian înconjurat, în chip de șanț cu apă, de un canal cu gondole, deoarece "asta are un aer foarte
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
subiectivitatea și corporalitatea se imagine/ază, ajungând până la performările postobiect care mizează pe mișcarea imaginii trupului în contexte virtuale efemere și interactive. De la arta automutilării corporale (vezi Stiles, 1991, pentru această subdirecțieă, asociind noțiunile rezistenței și ale supraviețuirii, precum acționismul vienez al anilor 1960-1970, la arta feministă sau postcolonială, chestionând probleme de gender, rasă și sex, exemplele de body art șterg granițele dintre artă și viață, dintre identitate și alteritate, dintre public și privat sau dintre subiect și obiect. Joncțiunea dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
à face”, 2000Ă, în timp ce Orlan creează „L’Art charnel”. Sintagma este inventată în 1990, ca o contrapoziție la body art, aceasta din urmă fiind considerată o artă a suferinței și a purificării în viziunea artistei, întâlnită în special la acționiștii vienezi din anii ’60. Spre deosebire de pildă de performanțele lui Chris Burden, în care artistul a cerut unui prieten să-l împuște în braț („Shoot”, 1971Ă sau ale Ginei Pane, artista care își mutilează corpul în sensul socializării unui ritual simbolic („Azione
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Societății Literare „Junimea” Iași și a numeroase Societăți Medicale și Anatomice din Franța, Germania și Austria, dr. Ion Munteanu - membru al mai multor Societăți medicale din țară și din Franța, dr. Vasile Andreescu și dr. Gheorghe Andreescumembri ai unor societăți vieneze și pariziene, dr. Nicolae Bârlădeanu, membru titular al Uniunii Medicale Balcanice, cu participări notabile la congresele de la Istambul, Sofia, Salonic, București; dr. Lucia Strugaru membru al Uniunii Medicale Balcanice; dr. Valeriu Lupu în comitetul Societății Române de Gastroenterologie cu sediul
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
concepție, un spirit de sociabilitate, împăcat și tolerant, o capacitate fenomenală de a organiza acțiuni și instituții umanitare. Momentul declanșator al inițiativei sale în problema „Salvării” l- a constituit Expoziția din 1906 din Parcul Carol din București, unde, la pavilionul vienez, era expusă o ambulanță de tip trăsură, cu anexele necesare. Întâlnirea la expoziție, cu acea trăsură - ambulanță i-a produs o puternică emoție creatoare. Atât de mult l-a preocupat cele văzute în acel pavilion vienez, cu săli de pansamente
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
București, unde, la pavilionul vienez, era expusă o ambulanță de tip trăsură, cu anexele necesare. Întâlnirea la expoziție, cu acea trăsură - ambulanță i-a produs o puternică emoție creatoare. Atât de mult l-a preocupat cele văzute în acel pavilion vienez, cu săli de pansamente și pentru operații, încât zile în șir a mers să studieze cele expuse acolo și care intuiau de fapt, un sistem coerent de intervenții în urgențe. Și s-a hotărât: el, omul de acțiune cu tendințe
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
profund umanitare, trebuia să înființeze și la București o asemenea formă de asistență de urgență [2]*. Începutul a fost foarte dificil și problema finanțării s-a dovedit a nu fi deloc ușoară. El a imaginat organizarea instituției, după modelul Salvării vieneze, care A convocat la Palatul de Justiție, în calitatea sa de medic al parchetului, reprezentanții marilor cotidiene, arătându -le planurile lui, vorbindu-le despre mizeria în care zăceau accidentații de tot felul, câte vieți omenești ar putea fi salvate prin
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
completăm cu informații și documente care atestă începutul modest al Salvării, dar mai ales spiritul de abnegație, dăruirea celor care au slujit activitatea la Salvare. Pentru că activitățile Societății i-au fost inspirate, în mare parte, doctorului Nicolae Minovici de către Salvarea vieneză, primul model de ambulanță a fost construit asemănător cu cea austriacă, adusă la expoziția din 1906. Astfel că, din data de 28 iulie a acelui an, pe străzile Capitalei a început să circule cea dintâi ambulanță, cu care vizitiul și
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Catul, Properțiu), Renașterea italiană, clasicismul francez (Boileau, La Fontaine), preromantici (Ossian, Gray, Gessner, Florian), romantici (Goethe, Schiller, Byron, Lamartine, V. Hugo), scriitori din literatura slavă, apropiată formației galițiene a lui A. (A. Mickiewicz, J. Krasicki, V. Jukovski), sau corespunzători perioadei vieneze - Aug. von Kotzebue, H. Zschokke. Rezultă o operă literară în care intertextualitatea se insinuează permanent, dar originalitatea scriitorului se impune; el captează teme, idei, șabloane literare și le topește formal, le „naționalizează”. Artizan trudnic al limbii române, pe care o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
al XVII-lea. În mozaicul confesional al spațiului transilvănean, catolicismul - religia de stat a imperiului - aproape că dispăruse. Confruntându-se cu obstinația nobilimii maghiare și a celorlalte națiuni recunoscute de a-și conserva privilegiile feudale și autonomia puterii regionale, curtea vieneză a jucat cartea religioasă, încercând să corecteze raporturile de forță prin atragerea românilor ortodocși la catolicism. Pe fondul acestor planuri imperiale de contracarare a rezistenței nobiliare a venit propunerea unirii bisericii românești cu Roma în schimbul recunoașterii unor drepturi politice care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-se ulterior prin depășirea acestora după Marea Unire. Iar până în pragul celui de-al Doilea Război Mondial, România se apropia de media statelor din Europe nord-vestică. Până în momentul revoluționar de la 1848, atât în Transilvania, sub impulsul reformativ inițiat de Curtea vieneză, cât și în principatele danubiene, s-au pus bazele unei infrastructuri educaționale sub jurisdicția statului. Autoritățile statale s-au angajat în procesul de articulare a unei rețele de unități școlare prin intermediul cărora au promovat loialitatea politică a subiecților lor și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
recunoștea dreptul confesiunilor de a organiza școli, prevedea totuși obligativitatea universală a limbii maghiare. În Transilvania, spre deosebire de Principatele Unite, și ulterior Române, educația românească a continuat sub forma învățământului confesional. Originile restaurării acestuia trebuie căutate în 1850, când etatismul Curții vieneze în materie de educație a făcut încă o concesie, acordând Bisericii Catolice jurisdicția asupra școlilor populare catolice. Din 1856, de acest drept beneficiază și Biserica Unită română, iar în 1861 acesta este extins și asupra Bisericii Ortodoxe. Învățământul românesc transilvănean
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
incurabilă, nu se înțelege. Să fie vorba de cei consultați în vară, la recomandarea consiliului din 14 iulie de la Iași, sau de medicii din 1883, Leidesdorfer și Obersteiner? Este mai mult ca sigur că Hanrieta se referă la ultimul consult vienez, pentru că scrisorile medicale ale acestor doctori le ceruse Cornelia Emilian. Aceste scrisori șezuseră, însă, la doctorul Isac, el le știa și i le explicase Hanrietei. Dacă le trimisese sau nu și Comitetului din Iași, nu aflăm. În eventualitatea că și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mult gestul doctorului Isac devine miraculos. Este o eventualitate de luat în considerație, pentru că și Titu Maiorescu se interesase asupra stării reale a pacientului. Ar rezulta că și el știa, de la acel Comitet, că boala este considerată incurabilă de către medicii vienezi și voia să-l consulte pe medicul botoșănean care, iată, trebuie să publice un studiu, promite că-l va publica, dar deține și reține adevărul numai pentru sine. Eminescu și editorii săi 27 februarie: „Dacă v-aș putea descrie influența
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a noii sale înfățișări a început încă din anii adolescenței. Întrebarea va fi, așadar: care au fost germenii acestei prefaceri, o prefacere care a putut apărea uimitoare celor ce l-au cunoscut atunci? Ludwig Wittgenstein a crescut în mediul culturii vieneze a epocii. Iar în ambianța familiei iradierea la care a fost expus era deosebit de puternică. Tatăl său a fost un protector al artelor frumoase, un sprijinitor al avangardei artistice, bunăoară al compozitorului Arnold Schönberg sau al pictorului Gustav Klimt, iar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
era deosebit de puternică. Tatăl său a fost un protector al artelor frumoase, un sprijinitor al avangardei artistice, bunăoară al compozitorului Arnold Schönberg sau al pictorului Gustav Klimt, iar mama făcuse din palatul familiei de pe Aleegasse un centru al vieții muzicale vieneze. Oaspeți obișnuiți ai casei erau personalități muzicale ca Johannes Brahms, Clara Schumann, Josef Labor și Gustav Mahler. Bruno Walter, cvartetul lui Joseph Joachim și Pablo Casals concertau cu ocazia serilor muzicale ale familiei. Fiii și fiicele lui Karl Wittgenstein beneficiaseră
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
concertau cu ocazia serilor muzicale ale familiei. Fiii și fiicele lui Karl Wittgenstein beneficiaseră de o educație literar-artistică, în primul rând de una muzicală, deosebit de îngrijită.11 Ca persoane profund îmbibate de cultura clasică, așa cum era ea receptată în tradiția vieneză, se interesau de tot ce era nou în literatură, muzică, arte frumoase, arhitectură, în disciplinele umaniste și în dezbaterile de idei. Nu le puteau scăpa controversele iscate de acea critică a culturii întreprinsă de Karl Kraus în revista lui Die
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui Otto Weininger Sex și caracter, de psihanaliza lui Sigmund Freud, ca și de ecourile creației lui Robert Musil, Hugo von Hofmannsthal, Rainer Maria Rilke, Georg Trakl, Arnold Schönberg sau Adolf Loos. Cu atât mai mult cu cât cultura umanistă vieneză a epocii era una, iar publicul ei era unul și același. Separarea în sfere distincte, care a devenit ceva obișnuit mai târziu, era încă necunoscută. Interesul pentru literatură, artă și filozofie se împletea strâns cu aspirația spre clarificarea întrebărilor de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
L. Wittgenstein, Geheime Tagebücher 1914 1916, ed. cit., p. 70. 40 Ibidem, p. 74. 41 Paul Engelmann, op. cit., p. 96. Mărturiile lui Engelmann au constituit punctul de plecare al unui șir de lucrări care discută Tractatus-ul pe fundalul ambianței culturale vieneze a epocii. 42 Răspunzând unor observații ale lui Russell, Wittgenstein îi scria la 19 august 1919: „Acum mi-e teamă că tu nu ai sesizat cu adevărat afirmația mea esențială, față de care întreaga chestiune privitoare la propozițiile logice este doar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de pagini. A spune mult în cuvinte puține a fost întotdeauna ambiția celui care admira texte literare și filozofice care au această calitate. Ca motto, Wittgenstein a ales cuvintele unui scriitor și foiletonist mai puțin cunoscut, prețuit de Karl Kraus, vienezul Ferdinand Kürnberger: „Ăși tot ceea ce știm, ceea ce nu am auzit doar foșnind și vuind, se poate spune în trei cuvinte“. Nici condensarea împinsă la limită a exprimării, nici eliminarea multor verigi intermediare nu sunt în măsură să favorizeze înțelegerea unui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că o bună înțelegere a Tractatus-ului nu este de așteptat din partea celor care se îndeletnicesc în mod profesional cu filozofia.82 El credea că singurii care s-ar putea apropia cu înțelegere de scriere sunt oameni din cercul culturii sale vieneze. Este semnificativ că a discutat cel mai mult despre Tractatus cu unul dintre aceștia, Paul Engelmann, care era un amator în filozofie. Deși a dorit ca manuscrisul să fie publicat, faptul că lucrării sale nu i s-a acordat atenție
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să aibă voie să le citească.“38 Lui Wittgenstein, creațiile culturale, ca și viața spirituală a indivizilor, îi apăreau profund înrădăcinate în anumite forme de viață, în structurile unei comunități istorice. El însuși se simțea acasă doar în lumea culturii vieneze a tinereții sale. Invoca aprobativ teza lui Oswald Spengler că ceea ce caracterizează o cultură, în perioada de înflorire, este unitatea stilistică a formelor ei majore, apropierea și comunicarea dintre ele. Pătruns de nostalgie pentru o lume apusă, Wittgenstein privea cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pentru fiecare greșeală găsită de cititori. Pe lângă faptul că acest original concurs face reclamă companiei de produse cosmetice, el Încurajează publiciștii să-și Îmbunătățească stilul și să fie mai atenți (p. 227). Dintr-o carte a profesorului Ștefan Munteanu, Scrisori vieneze, aflăm că și În Coreea există obiceiul ca unele edituri să ofere premii pentru cine găsește o greșeală de tipar Într-o carte, Însă foarte puțini cititori au primit asemenea premii. Se mai spune că, În Germania, există ediții la
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a noii sale înfățișări a început încă din anii adolescenței. Întrebarea va fi, așadar: care au fost germenii acestei prefaceri, o prefacere care a putut apărea uimitoare celor ce l-au cunoscut atunci? Ludwig Wittgenstein a crescut în mediul culturii vieneze a epocii. Iar în ambianța familiei iradierea la care a fost expus era deosebit de puternică. Tatăl său a fost un protector al artelor frumoase, un sprijinitor al avangardei artistice, bunăoară al compozitorului Arnold Schönberg sau al pictorului Gustav Klimt, iar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]