3,491 matches
-
timp așteaptă liftul, își deschide poșeta și își atinge fața. Credem că își pune picături în ochi, sau ceva iritant. Când se urcă în lift, o clipă mai târziu, se vede că plânge. Dar observă ... o presupusă victimă a unui viol, care plânge în lift, aparent foarte supărată, nu se duce direct la recepția hotelului, ca să declare că a fost violată. Oare de ce? — Aha, spuse Brad, îngustându-și ochii. — În loc să facă asta, traversează holul direct și se duce la mașina ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
memorat tonurile telefonului meu mobil. Obișnuia să le repete, ca o secvență de sunete. — Atunci, poate o să ne sune, cândva. — Poate, zise Gail oftând. Capitolul 45 Alex Burnet era în mijlocul celui mai dificil proces din cariera ei, un caz de viol ce implica un atac sexual asupra unui băiețel de doi ani, din Malibu. Acuzatul, Mick Crowley, de treizeci și unu de ani, era un redactor în probleme de politică din Washington, care venise în vizită la cumnata lui, când simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-i venise în minte. În drum spre birouri, Amy spuse: — Am adus pachetul tatălui tău. M-am gândit că o să-l vrei. — Ce pachet? — A venit la birou săptămâna trecută. Nu l-ai deschis. Erai în proces cu cazul de viol al lui Mick Crowley. Mai ții minte, reporterul căruia-i plăceau băiețeii. Era o cutie mică FedEx. Alex o deschise și vărsă conținutul în poală. Un telefon celular ieftin, genul pe care-l cumperi ca să pui o cartelă în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
iar pe el scria cu litere imense: KODAK. Zeliha s-a cutremurat la gândul unui aparat uriaș care făcea fotografii cu tot ce se Întâmpla acolo jos, pe pământ, În acel moment. Un aparat Polaroid care surprindea un instantaneu al violului ce se petrecea În camera unui konak din Istanbul. Fusese singură În camera ei Încă de dimineață, târziu, bucurându-se de singurătatea care era un eveniment destul de rar În casa lor. Când trăia, taică-su nu lăsa pe nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de comun acord că dragostea curtenească nu a exclus Întotdeauna plăcerea fizică. În vacarmul unui local de noapte - nu ne-am văzut practic niciodată la lumina zilei - Jennifer m-a lăsat să Înțeleg că părăsise Pennsylvania după ce fusese victima unui viol În grup În pivnița unei clădiri a universității unde studia. Vorbise fără să ridice vocea, deși muzica se auzea tare. S-a ridicat brusc pentru a merge pe ringul de dans, unde am văzut cum lumina stroboscopică În Împrumuta gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
carte publicată de tata cu cincisprezece ani În urmă, Scrisori către un tînăr creștin, care au reprezentat o schimbare Însemnată față de Faulkner și Pavese, universul tatei fiind aparent mai liniștitor, În măsura În care dragostea nu ducea la sinucidere, la nebunie sau la viol. Acele scrisori adresate unui tînăr dintre cunoscuții lui le-am citit de parcă mi-ar fi fost adresate mie. Un vechi obicei al casei cerea să le spui celorlalți atunci cînd luai o carte din biblioteca familiei pentru a o duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie murdară, urmat de amenințările tatălui vitreg, continuase cu o fugă de-acasă și părea să intre în banal; cutreierând străzile, fata a nimerit pe mâinile unui dulgher care i-a dat un pat și mâncare pentru treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plecat și portarul după ea”. Nici azi n-am reușit să uit sila care m-a cuprins în timp ce-l ascultam pe Domnul Andrei care mai înflorea poate și el scena la care fusese martor. Era ceva absolut dezgustător în acel viol ratat (până și violurile trebuiau să fie ratate acolo!) și poate că Laura, scârbită de propriul ei trup după asta, într-o criză de disperare, se azvârlise în mare cu gândul să se spele și să nu se mai întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ea”. Nici azi n-am reușit să uit sila care m-a cuprins în timp ce-l ascultam pe Domnul Andrei care mai înflorea poate și el scena la care fusese martor. Era ceva absolut dezgustător în acel viol ratat (până și violurile trebuiau să fie ratate acolo!) și poate că Laura, scârbită de propriul ei trup după asta, într-o criză de disperare, se azvârlise în mare cu gândul să se spele și să nu se mai întoarcă. Cum nu țin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
propriul nostru dispreț, chiar dacă există și pustiuri ce nu pot fi traversate deoarece nu ajungi la marginea lor. Înțelegeam că Laura se temuse, poate. Fiind insolent de sănătoasă, risca să fie prigonită de cei bolnavi. Și poate că încercarea de viol din bălării fusese tocmai o formă de prigoană, deoarece sănătatea ei reprezenta o sfidare. Nu văzusem eu însumi în ironiile Laurei un risc, care-mi punea în pericol încântările din sala cu oglinzi? Dar eram furios pe ea fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
soluție. Mă prezentam la joburi fanteziste, făceam proiecte crezând că le sunt menit. Adunam pentru revista Dilema numai nebuni. Colegii de la Cațavencu fluturau libera nebunie a ideilor profitabile. Aveam timp să mă uit la știrile ProTV de la ora 5, crime, violuri, perversiuni. Mi s-a pus pata să dau o lovitură. Discutam cu Viorel Moțoc, colegul meu de redacție, despre ce carte aș putea scrie eu. Voiam să mă dau mare. Cică voiam un subiect să-mi îmbrace stările, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
spun. Poate că a fost, știu eu, puțin mai aspră. Dacă ar fi stat să judece normal... Chiar după trei mortăciuni... analizezi. În Codul Penal, crima se încadrează la mai multe articole. Deci poate fi „tâlhărie cu omor“, poate fi „viol cu omor“ și poate fi „omor deosebit de grav“, „omor simplu“ sau „omor calificat“. Așa cum MSV e mai bun decât împușcarea pe timpul lui Ceaușescu. În curând, va fi editat romanul vieții lui Czampar, scris de el însuși!) „Pe la nouă-zece cos niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am stat o săptămână, două, trei, s-au terminat banii, am învățat o grămadă de tâmpenii. Erau și copii de paișpe-optșpe ani și puteau să ia legătura cu noi, nu era nici un gard viu. Îi vedeam pe cei mari, nenorociri, violuri, îi urmăream. Prea aveau bani, prea se îmbrăcau frumos și practic învățai fără să vrei. Cum să vă spun, de toate, la vârsta care o aveam de paișpe ani - să faci tâlhării cu cărămida în pungă. Puneam cărămida în pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dat-o. Cereau să se spele ciorapi, chiloți, să se întrețină relații sexuale, depinde ce gânduri avea cu tine. Am scăpat, din fericire trecusem pe la neuropsihiatrie infantilă, unde am învățat deja multe despre viitor, despre relații între băieți, între fete, violuri, toate nenorocirile. Știam noțiunea de viol și delator, toate astea, și m-am ferit. Eram persoana care au căutat nod în papură, care au văzut că mă abțin să cer ceva, să le dau posibilitatea să mă persecute, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ciorapi, chiloți, să se întrețină relații sexuale, depinde ce gânduri avea cu tine. Am scăpat, din fericire trecusem pe la neuropsihiatrie infantilă, unde am învățat deja multe despre viitor, despre relații între băieți, între fete, violuri, toate nenorocirile. Știam noțiunea de viol și delator, toate astea, și m-am ferit. Eram persoana care au căutat nod în papură, care au văzut că mă abțin să cer ceva, să le dau posibilitatea să mă persecute, să le dau în schimbul a ce-mi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Înainte am făcut „eji“ de mii de infracțiuni. „N“. De la a purta haine de... - eram domnul locotenent Hrib, până la „Scoate, că te sparg!“. Tâlhării, matoi, să iei căciula din cap și ghetele din picioare. Orice. Nu făcusem incesturi, nu făcusem violuri, nu făcusem omoruri. Și viața, viața la mine pe primul plan, indiferent cât aș fi urât eu pe cineva, nici la găina din curtea lui n-aveam gând să-i iau viața. Să-i omor găina numai ca să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am spus eu acum trei zile să vii la Capitală!“ - „Dom’le, că...“ - „Taci!“... I-am mai dat vreo două peste bot, să-i dea sângele, să-i iau vorbele. Plutonierul major: „Dom’ locotenent, care-i treaba?“ - „E căutat de viol și tentativă de omor“. „Numele dumneavoastră?“ - carnețel, eram locotenent, trebuia să am de alea, numărul matricol... să-i fac raport la șeful de la circa a zecea să-l treacă la primă. „Da, bine. Cătușele... le am pe astea.“ Am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au dus acolo să fure ceva, nu? Nu vroiau să plece fără nimic. A fost o decizie de moment. Crima GRIGORE A venit să povestească pe interes. A povestit pentru puține țigări, puțin ness Sunt de la 17 ani pe pușcării. Viol întâi, pe o fată din sat. Acum sunt în Tătăranu-Vrancea. Atunci violul era în Măicănești. Eram băut și am violat-o. De la discotecă, am găsit-o pe drum și am luat-o cu japca. Am luat 4 ani, în 85
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nimic. A fost o decizie de moment. Crima GRIGORE A venit să povestească pe interes. A povestit pentru puține țigări, puțin ness Sunt de la 17 ani pe pușcării. Viol întâi, pe o fată din sat. Acum sunt în Tătăranu-Vrancea. Atunci violul era în Măicănești. Eram băut și am violat-o. De la discotecă, am găsit-o pe drum și am luat-o cu japca. Am luat 4 ani, în 85, la școala de corecție Găești. Mi-am văzut de treabă, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la îngrășătorie, dădeam mâncare pentru porci de abator. Îngrășam până zicea directorul institutului să vină mașină să-i încarc. După ce terminam două hale, băga iar mici să-i îngrășăm. Și apoi în 87 am stat afară, 88, iar. Tot cu viol, dar acum eram mai mulți. Trei inși. Acum tot băut. Viol la fete care erau mai răsfățate și nu puteai să le agăți, le luam cu vorba. Erau și din ale lalte, de la sapă, dar astea erau cu tac-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
directorul institutului să vină mașină să-i încarc. După ce terminam două hale, băga iar mici să-i îngrășăm. Și apoi în 87 am stat afară, 88, iar. Tot cu viol, dar acum eram mai mulți. Trei inși. Acum tot băut. Viol la fete care erau mai răsfățate și nu puteai să le agăți, le luam cu vorba. Erau și din ale lalte, de la sapă, dar astea erau cu tac-su croitor, mă-sa ingineră și erau cu pretenții. Astea țineau nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am nenorocit și familia și tot, inclusiv anturajul. Să vă spun o treabă, unul de afară când aude de pușcărie privește locul ciudat, mai ales un tâlhar e periculos. Așa vedeam eu. La mine în cartier era unul care cu viol a făcut pușcărie, trăia cu noi acolo, dar tot cartierul ăla îi știa de frică numai că a violat. Asta este. Așa vedeam eu. M-am terminat. Și profesional și de toate, adevărat, sincer să vă spun, nici munca nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dezbrăcat-o repede și băieții au violat-o. Pe ea au vândut-o lui Nicu Asasinu, iar camera i-au dat-o lui Comerciantu, care are vadul lui, plătit. Cam ceva de genul acesta scrisese Andrei, deși insistase pe amănuntele violului, firește. Pe Zogru îl alarmase starea lui, dar și povestea și mai ales faptul că dăduse personajului numele Giuliei. Mai mult, păstrase amănunte biografice și chiar detalii fizice. După o zi în care se purtase ca un îndrăgostit. Dar aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
virusul ucigaș. Andrei Ionescu își parcase mașina în fața blocului și stătea lângă ea, zâmbind încă, în maioul lui galben și mov. Nu avea chef să intre în casă și, ca niciodată, nu se mai gândea la scris, la Academie, la violuri și oribilități, ci se bucura de ziua frumoasă și de cerul înalt, iar lui Zogru îi plăcea să simtă gustul lui de băiat fericit. Din înaltul cerului ori din înaltul lumii lui, Zogru vedea în urmă un labirint de coridoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
politică; În anul următor, a fost ales În Camera Reprezentanților. Bruno tăcu. Își terminase cafeaua de mult, era patru dimineața iar În sală nu era nici un acționist vienez. În fapt, Hermann Nitsch putrezea acum Într-o pușcărie austriacă, Închis pentru violul unei minore. Insul trecuse deja de șaizeci de ani, se putea spera Într-un deces rapid; o sursă de rău ar fi astfel eliminată din lume. Nu erau motive să te enervezi prea tare. Totul era calm, acum; un chelner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]