22,492 matches
-
Pe lîngă Kaplan, care nu scrie pamflet, ci un comentariu jurnalistic la limita dintre reportaj și editorial, cei doi redutabili scriitori de mai sus par cît se poate de îngăduitori față de cum stau lucrurile în România de astăzi. Kaplan a vizitat România în anii '80, pe cînd locuia în Grecia scriind reportaje pentru diverse mari publicații de peste Ocean. Revenind în primăvara lui 1990, chiar în zilele cînd la noi erau alegeri, ziaristul a descoperit degringolada pe care noi ne-o amintim
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
romantism de fond care șovăie a ieși la suprafață, clocotind precum un cazan încins în subsolul textului. Poetul e un romantic cifrat, un idealist ce-și înlocuiește pelerina fîlfîitoare cu o uniformă murdară de mecanic. Pletosul "înger exterminator" ce-l vizitează nu e decît un alter ego mai puțin precaut: "Într-o dimineață în care zorelele/ Răsăriseră la fereastra mea ca într-o romanță/ Vine îngerul exterminator cu pletele lui excesive/ Și-mi bate la ușă./ Eu îi deschid toate calcarurile
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
cu viță sălbatică cred că am amintit de un proletar, Axente, cel cu porumbeii din strada Gabroveni, strungarul pensionat și autodidact pătimaș. El care, adus de Brummer, eroul Galeriei, cu consimțămîntul Verei, democrată convinsă discutînd aprigă cu "reacționarii" care îi vizitau, le ținea celor de față lecții aprinse despre comunism și cum va schimba acesta viețile tuturor. Vera îi lua apărarea lui Axente recurgînd la argumentele marilor utopiști ai Renașterii de care strungarul nici nu auzise... Vera îl aproba sinceră, era
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
de fapt, aici, afirmarea convingerii sale că, prin romanul său, a creat o sinteză biografică eminesciană superioară cărții (biografiei) lui Călinescu din 1932, tocmai pentru că utiliza și psihanaliza. (De menționat că dr. I. Vlad, cu azi-știutul său studiu, l-a vizitat o vreme, destul de des, pe Lovinescu, încercînd să-l convingă de adevărurile cărții sale respinsă, cum se știe, pe drept de Călinescu). A urmat, în 1935, romanul Bălăuca, întregind ciclul eminescian. În 10 decembrie 1935 nota acru "Impresie tot mai
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
revoluționară" a regiunii. Altele zac cu lunile pe câte o linie moartă, năpădite de buruieni. În volumul II din memoriile sale, La apa Vavilonului, Monica Lovinescu reconstituie douăzeci de ani din istoria României - 1960-1980 - evocându-i pe românii care au vizitat-o la Paris. Aproape toți intelectualii de elită ai României au fost în acea perioadă oaspeții ei și ai lui Virgil Ierunca. Dintre vizitatori n-au lipsit însă nici impostorii, nebunii, profitorii și agenții Securității, inclusiv cei care aveau misiunea
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
Regele cere scuze că nu poate da curs unei invitații făcute în pripă, în timp ce președintele Iliescu uită de toate mîrlăniile și vexațiunile cu care s-a confruntat Regele din '90 pînă în '96, de fiecare dată cînd voia să-și viziteze țara. Din păcate, presa cotidiană n-a perceput semnificația scuzelor Regelui, o admirabilă lecție de politețe protocolară, oferită gratuit de la Versoix celor care ar trebui să aibă urechi de auzit la Cotroceni. * Se pare că unii dintre consilierii de azi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
mențiune aparte merită povestirea de la care s-a împrumutat titlul volumului. În cuprinsul ei, "cenușăreasa" din care Adriana Bittel și-a făcut un personaj predilect apare îndrăgostită (și ignorată) nu de un bărbat, ci de Paris, oraș pe care îl vizitează pentru prima oară în viața ei, dar pe care are sentimentul că îl cunoaște dintr-o existență anterioară. Volumul Întâlnire la Paris îl face chiar și pe cel mai blazat cronicar literar să redescopere plăcerea de a citi. Adriana Bittel
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
a trece pragul Sălii "Jean Georgescu" a Cinematecii Române, care a deschis manifestările legate de acest centenar, însoțind proiecțiile unui prim grupaj de titluri cu o expoziție de schițe și fotografii de platou. Invitație dublată și de îndemnul de a vizita și Biblioteca Arhivei Naționale de Filme, unde se pot consulta cărți de referință cu prețioase date despre viața și opera maestrului. Scînteia interesului va fi cu siguranță mai greu de aprins în mintea acelor cinefili care nu l-au văzut
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
și culturală), iar Victor Papacostea intitula, în anii treizeci (mai precis în 1936), Institutul pe care îl conducea a fi de balcanistică. Autoarea urmărește originea termenului Balcani și-l găsește nu mai tîrziu de 1794 în notațiile unui călător englez, vizitînd Levantul. Evident, numele pe care l-a propus, pornea de la denumirea munților din Bulgaria vecină nouă (nume turcesc). Dar autoarea îl găsește și într-un memorandum din secolul al XV-lea. Apoi numele propus s-a impus, pînă la generalizare
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
concentrează moravurile întru totul lumești ale unor ierarhi ai sfintei noastre biserici: un grup de șapte-opt călugărași longilini și cu chipuri pe care se citea extazul, se bulucea la poarta mănăstirii să petreacă două înalte fețe bisericești care tocmai îi vizitaseră. Slugărnicia, adorația tâmpă, prosternarea imbecilă și un fel de sexualitate difuză, evident rău plasată în context, dădeau scenei un aer de solemnitate deșucheată. Inutil să descriu chipurile unsuroase, de prim-secretari de județ, ale celor doi șefi în sutană, tolăniți
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
procura presă străină, îndeosebi franceză și germană, dar nu numai. în casa din Cotroceni avea o cameră în care nu intra decît el (vorba vine, intra), plină ochi de ziare stivuite cu mai multă sau mai puțină grijă. L-am vizitat o singură dată, cînd era paralizat (și-a revenit apoi), ca să mă descurce în paginatul unui număr greu, consacrat Luciei Sturza Bulandra (Ivașcu lipsea din țară). Am înțeles cum trebuie să rezolv "mijlocul" dintr-un gest al lui cu mîna
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
unei drame parcă demult uitate, ai izgonirii lor din condiția de sarea pământului. Ei evoluează aproape mecanic într-un spațiu profan, fantomatic, într-un ritual mimat de foști stăpâni uzurpați. Ei joacă cele mai diverse roluri, de părinți ce-și vizitează copiii mutați la oraș, la bloc, fără să-i găsească acasă, bineînțeles, de bărbați suspicioși și geloși, de creștini cu frica lui Dumnezeu, de bețivi și detracați mintal, hulpavi de avere, de amanți persecutați de soartă, bănuitori, litigioși sau numai
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
a gusta tihna orientala și m-a desfătat din plin simțămîntul de singurătate de care am dus multă vreme lipsa. Soarele te dogorea fierbinte, soarele sudului ale căror raze mi-au lipsit și pe care le-am dorit atîta.") A vizitat, aici, evident, Podul lui Traian sau relicvele sale, si, apoi, impresionat, s-a înapoiat la han. Cînd un francez care îl însoțea în călătorie îl roagă să-l învețe un cuvînt turcesc, naratorul îi recomandă cuvîntul bacșiș ("un cuvînt pe
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
trece stradă, are parte de o operă italiană, un teatru francez și un altul valah. Descrierea Podului Mogosoaiei, strada principală traversînd întreg orașul, bogat în palate și magazine, e făcută cu culoare și nuanțe. Șoseaua, la care revine, întrucît e vizitată numai de boierime, i se înfățișează asemenea unui imens salon. Dar surprinde călătorul nostru și contrastele acestui oraș unic în felul lui: "Bucureștiul se află la granița cu Orientul. Prin lustrul pe care înaltă societate valaha l-a dobîndit în timpul
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
că nu e vorba despre o religiozitate plaque sur le vivant, ci de o componentă organică, un cod existențial pe care autoarea îl explorează mereu. Rădăcinile sentimentale ale acesteia sînt de găsit în amintirea mătușii Zenovia pe care autoarea o vizitează înainte de a pleca la mănăstirea Nămăiești și de la care învață rugăciunea inimii. Această ortodoxie fundamentală e complicată livresc de lecturile preferate: Swedenborg, Strindberg, Epictet, Spinoza. Amintirea obsedantă a sinuciderii tatălui și felul cum înțelege s-o privească combină o feminitate
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
spirala cronologiei, Lidia Stăniloae așterne amintiri fie trăite și relatate prin ochii copilului, fie povestite de tatăl său. Evident cele trăite interesează cel mai mult, cum ar fi evocarea părintelui Cioran și a doamnei Cioran din Sibiu, a personajelor ce vizitează casa Stăniloae la Sibiu (N. Crainic, Radu Gyr, Onisifor Ghibu, arhim. Scriban, Victor Papilian, profesor de anatomie ateu ce se va converti ulterior, prof. Hațeganu ș.a.m.d.). Încă din 1946 părintele Stăniloae va fi acuzat de misticism și legături
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
din nou să călătorească peste hotare, recunoașterea sa internațională s-a produs definitiv, mai ales prin reputația lucrărilor sale de dogmatică și impunătoarea Filocalie. Casa sa din București este deschisă multor artiști, fețe bisericești, literați ce nu prididesc să-l viziteze, cum ar fi Aurel Dragoș Munteanu, Gh. Pituț (zis Drisu), Ioan Alexandru, Matei Gavril, Angela Marinescu, Mircea Ciobanu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Iordan Chimet, Dan Ciachir. În 1984 Lidia Stăniloae, încurajată chiar de părinți, ia drumul exilului și se stabilește
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
ai familiei, cunoscuților care au ajuns să însemne ceva în viața publică din România. De fapt, Annie Bentoiu reconstituie o întreagă lume, cu stilul ei de viață, calm, de o eleganță firească. Cartea ne oferă șansa nesperată de a ne vizita propriul nostru trecut, care ne încântă și ne trezește nostalgii sfâșietoare. Este ca și cum am vizita Atlantida, știind că nu avem nici o posibilitate de-a o scoate din adâncul oceanului. Cum se trăia în România de altădată? Annie Bentoiu ne plimbă
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
fapt, Annie Bentoiu reconstituie o întreagă lume, cu stilul ei de viață, calm, de o eleganță firească. Cartea ne oferă șansa nesperată de a ne vizita propriul nostru trecut, care ne încântă și ne trezește nostalgii sfâșietoare. Este ca și cum am vizita Atlantida, știind că nu avem nici o posibilitate de-a o scoate din adâncul oceanului. Cum se trăia în România de altădată? Annie Bentoiu ne plimbă pe străzile Bucureștiului (oraș în care familia ei avea o locuință în Piața Amzei, folosită
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
atotștiutoare, iar pe de altă parte, în logica strânsă a acestuia, le vom desistematiza impresionist pe ultimele, Thomä și Kächele aliniază sub fiecare dintre respectivele exemple, într-un index (sau sumar) sui-generis, conceptele atinse în interpretările analistului. Autorii - care au vizitat anul trecut România și Societatea Română de Psihanaliză cu ocazia lansării Fundamentelor - sunt reprezentanți de primă linie ai renumitei Școli de la Ulm. S-ar putea spune că cele două părți ale Tratatului respectă, în ordine inversă, o dublă calitate a
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
într-un răspuns la o anchetă a ziarului Credința, declara: Chiar dacă s-ar ridica spînzurători în Piața Teatrului literatura acestei țări nu se va imbeciliza". De altfel, în politica externă, Stelian Popescu îl elogia pe Mussolini, pe care l-a vizitat în iunie 1933, omagiindu-l: "Fascismul nu e un capriciu, nici rezultatul unei combinații de culise. El este timpul unei lupte și noi azi nu facem decît să apărăm rezultatul ei care asigură liniștea unui popor". Are opinii desigur negative
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
comentarii, spunînd, totuși, parcă, în subtext: "à bon entendeur, salut!". Temele des abordate în comparațiile inevitabile - nu multe la număr, dar perfect motivate de realitate - sînt turismul cultural și investiția pentru imagine, atît de apropiate preocupărilor de acasă ale călătorului. Vizitînd, de pildă, "un uriaș complex muzeal, dotat cu de toate", muzeograful Iașului nu-și poate reprima amărăciunea gîndindu-se acasă: "Mă gîndesc la bietele noastre muzee, atît de părăginite (deși dețin valori inconfundabile, pilduitoare pentru identitatea noastră), atît de ignorate de
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
dintr-un lamento spaniol. În ordinea corespondențelor pe care și cinematograful le poate provoca, Infidela semnat de Liv Ullmann pe scenariul lui Ingmar Bergman este o fascinantă mostră de intense sinestezii, iscate de un amplu monolog al eroinei ce-l vizitează pe autorul care a creat-o. Și dacă Erland Josephson este discret alter ego al maestrului, Lena Endre o eclatantă interpretă care le evocă, dar și depășește pe toate marile actrițe ce s-au lăsat modelate de pigmalionul suedez, care
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
persoana a treia. Secvențele despre Mircea Nedelciu iau frecvent aspectul unor însemnări de jurnal intim: "februarie '88 Zi destul de anostă. Scurtă convorbire cu Magdalena Bedrosian despre șansele încă vagi ale romanului nostru despre "femeia în roșu". Către sfârșitul programului mă vizitează, purtând o caraghioasă pălărie de mare lady, roșcata Carina. Contrastul între distincția pălăriei și înfocarea cu care îmi aplică, în depozitul cu cărți prăfuite, una din delicioasele ei felații mă amuză. [...] Marți am fost la Bălăiță în birou. M-a
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
a Bucureștiului acelor ani, frenezia tinereții lacome deopotrivă de lecturi și delectări artistice, cît și de plăceri, să le zicem, mai lumești (unele pasaje sînt cifrate). Interesul acestor notații e sporit de faptul că prietenii cu care tînărul ofițer se vizitează, se întîlnește în oraș, la un pahar, sau alături de care participă la "sindrofii" sînt, între alții, George Coșbuc, Dimitrie Onciul, Ștefan Popescu... Pe primul îl vedem (chiar așa!) în ultima zi din 1917, invitîndu-l pe diaristul întîlnit în librăria Sfetea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]