1,637 matches
-
am participat la eticheta complicată a Curții, cu toate detaliile ei meticuloase. Sunt precum un tablou din galeria de portrete imperiale. Când stau așezată pe tron, înfățișarea mea e grațioasă, plăcută și calmă. În fața mea se află o perdea din voal - un ecran transparent care separă în mod simbolic femeia de bărbat. Ca să mă păzesc de critici, ascult, dar vorbesc puțin. Școlită temeinic cu privire la sensibilitatea bărbaților, înțeleg că o simplă privire care să trădeze deșteptăciunea i-ar tulbura pe consilieri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gongul chinezesc. Acesta e momentul în care împăratul Hsien Feng și împărăteasa Nuharoo intră în marele iatac nupțial. Am auzit despre ritualurile imperiale de nuntă de la Fann Sora cea Mare. Sunt familiară cu patul nupțial și cu perdelele sale din voal de culoarea soarelui, acoperite cu modele simbolizând fertilitatea. Îmi amintesc cum mi-a descris Fann cuvertura din satin galben aprins, brodată cu o sută de copii care se joacă. Peste ani, Nuharoo mi-a povestit că parfumul din iatacul imperial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Interviurile și grupurile de discuții cu femei musulmane realizate de sociologul francez Alain Touraine în 2005 au relevat că purtarea vălului nu are legătură cu vreun presupus război al civilizațiilor, nici cu apărarea Islamului în defavoarea culturii occidentale. În schimb, purtarea voalului, declară un subiect al cercetării, are conotații religioase și sexuale, în sensul că absența acestuia este asociată cu "renunțarea la preceptele Islamului în favoarea unei sexualități agresive" (A. Touraine, 2006/2007, 179-181). Aceste femei musulmane, atașate de religia lor, au studiat
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a venit mirele tău cel blând,/ Ca un miel ochiul lui adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă,/ O pojghiță de gheață se ridică." (Crini pentru domnișoara mireasă) Observăm o imagine apocaliptică dominantă, care guvernează totul și care marchează prima etapă a ritualului salvării prin moarte. Demolarea oricărei valori, a oricărei certitudini, a oricărei speranțe este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aceea a sfârșitului universal ("mirele a murit,/ Mireasa a murit și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.//"), atunci viața în sine nu există, ea fiind înșelătoare și ascunsă mereu sub un voal de nuntă, care și acesta este de fapt un voal de doliu. Cadrul acesta ireal, aproape oniric, îl regăsim și în Inima reginei (1971), unde "guvernează aceeași atmosferă gotică, cețoasă, cu tot felul de castele, cetăți, turnuri, scări, ziduri, un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și ea,/ Nuntașii toți/ Sunt morți și în pământ am simțit/ Cum hora miresei se învârtea.//"), atunci viața în sine nu există, ea fiind înșelătoare și ascunsă mereu sub un voal de nuntă, care și acesta este de fapt un voal de doliu. Cadrul acesta ireal, aproape oniric, îl regăsim și în Inima reginei (1971), unde "guvernează aceeași atmosferă gotică, cețoasă, cu tot felul de castele, cetăți, turnuri, scări, ziduri, un spațiu labirintic, în care urcușul și coborâșul, morții și viii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aflată sub supraveghere, nici o libertate nu îi era îngăduită și că cea mai mică abatere risca să aibă consecințe dezastruoase pentru tânărul său partener. Perdeaua subțire care despărțea personajele nu era, în mod deliberat, etanșă și, lipsit de orice densitate, voalul nu marca decât fractura platoului de joc: într-o parte se ascundea Nero, iar în cealaltă se aflau nefericiții îndrăgostiți. Tânărul tiran îi spiona, adoptând poziția spectatorului care eram, în timp ce eu, la rându-mi, îmi intercalam privirea în diagonala privirii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prezentă” (Britannicus, actul I, scena 2, versul 95). Putea, așadar, să vadă fără să fie văzută... vălul o ascundea privirilor celorlalți, fără să o împiedice totuși să-și plimbe propria privire peste toată întinderea Curții imperiale. „Vălul” este aici metafora „voalului” concret, care reunește în sfera sa lingvistică tot ceea ce are vreo legătură cu supravegherea pe o scenă: draperii, perdele, țesături de tot felul. „Vălul” este o oglindă mată avant la lettre, un suport cu două fețe, dintre care una transparentă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
15) însă poemul care ni-l arată nu numai pasionat de baluri, ci și (caz rar) exuberant e „Alb”, scris în stil de cronică mondenă: „Orchestra începu cu o indignare grațioasă./ Salonul alb visa cu roze albe-/ Un vals de voaluri albe.../ Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă.../ în aurora plină de vioare,/ Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări-/ Cîntau clare sărutări.../ Larg, miniatură de vremuri viitoare...” 16) Aproape fiecare vers e o frază dintr-o astfel de cronică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
perfect recognoscibilă: "Ți-am pus pecetea nunții pe inelarul drept;/ te căutam de-o viață, te căutam mereu,/ erai sortită mie cum ție îți sunt eu/ de azi ești lângă mine, azi, încă te aștept...// Te-aștept să-ți sfâșii voalul misterelor de ieri/ când încă nu erai decât închipuire:/ ridică-l de pe ochii ce nu au amintire/ un duh păgân vor naște ascunsele-ți averi.// Dă-mi mâna să pornim prin crânguri, prin păduri,/ să rătăcim un veac știutele cărări
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o unitate deschisă, trebuie să considerăm că ansamblul nivelurilor de realitate se prelungește printr-o zonă de non-rezistență, de transparență absolută față de experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile sau formalizările noastre matematice. Această zonă de non-rezistență corespunde, în abordarea noastră a Realității, "voalului" din ceea ce Bernard d'Espagnat numește "realul voalat"15 și este în mod cert legat de afectivitatea lupasciană 16. Nivelul cel mai "înalt" și nivelul cel mai "de jos" al ansamblului nivelurilor de realitate se unesc printr-o zonă de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cert legat de afectivitatea lupasciană 16. Nivelul cel mai "înalt" și nivelul cel mai "de jos" al ansamblului nivelurilor de realitate se unesc printr-o zonă de transparență absolută. Dar aceste două niveluri fiind diferite, transparența absolută apare ca un voal, din punctul de vedere al experiențelor, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor sau formalizărilor noastre matematice. De fapt, unitatea deschisă a lumii implică faptul că ceea ce e "jos" este la fel cu ceea ce e "sus". Isomorfismul între "sus" și "jos" este restabilit de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
LA PAULI? Putem afirma, oare, că noțiune de "niveluri de realitate" este prezentă în modelul lui Pauli? Răspunsul este în același timp "nu" și "poate că da". În mod superficial, am putea crede că "nu", pentru că ceea ce se află dincolo de voal (voalul inconștientului) nu prezintă rezistență și, prin urmare, nu se poate cu adevărat vorbi de "nivel". Ceea ce se află dincolo de voal este, prin definiție, incognoscibil. Dar răspunsul este și "poate că da", în măsura în care descrierea modelului lui Pauli este incompletă. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
PAULI? Putem afirma, oare, că noțiune de "niveluri de realitate" este prezentă în modelul lui Pauli? Răspunsul este în același timp "nu" și "poate că da". În mod superficial, am putea crede că "nu", pentru că ceea ce se află dincolo de voal (voalul inconștientului) nu prezintă rezistență și, prin urmare, nu se poate cu adevărat vorbi de "nivel". Ceea ce se află dincolo de voal este, prin definiție, incognoscibil. Dar răspunsul este și "poate că da", în măsura în care descrierea modelului lui Pauli este incompletă. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
timp "nu" și "poate că da". În mod superficial, am putea crede că "nu", pentru că ceea ce se află dincolo de voal (voalul inconștientului) nu prezintă rezistență și, prin urmare, nu se poate cu adevărat vorbi de "nivel". Ceea ce se află dincolo de voal este, prin definiție, incognoscibil. Dar răspunsul este și "poate că da", în măsura în care descrierea modelului lui Pauli este incompletă. Într-adevăr, pot fi considerate două tipuri de obiecte, radical distincte: obiectele cuantice și obiectele clasice. Noțiunea de "nivel de realitate" este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
produs abia în mai 1986, cu ocazia unui colocviu la Sainte-Baume. Iată un fragment din această scrisoare: "Prefer să evit orice referire la triadă considerată ca "structură" bazică. Văd, în această trimitere, o posibilitate de confuzie sau, mai exact, un voal intermediar aruncat asupra realității mai profonde a sensului. Toate triadele pe care le întîlnim în Tradiție... ascund adevărata cuaternitate, care este fundamentală. Astfel, în Trinitatea creștină, se obliterează cuaternitatea Tată-Mamă, ceea ce nu a fost lipsit de consecințe în revărsarea autoritară
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
intru... În acel moment a părut în fața mea un bătrân în alb care m-a întrebat de ce mai stau aici și m-a sfătuit să plec spre sud, că acolo este fericirea mea. Pe fața sa avea un fel de voal pe care l-am dat la o parte, iar atunci a apărut o fereastră. În fața ferestrei era un zarzăr înflorit. Am povestit bunicii visul. Ea mi l-a tălmăcit. M-a sfătuit să plec spre sud, unde am găsit fericirea
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Manuel al Portugaliei, a rămas fidelă doctorului Nicolae Minovici, singura ei iubire. A devenit faimoasă, în 1898, datorită plimbărilor cu bicicleta ei cu ghidon de argint pe Calea Victoriei, îmbrăcată în pantaloni și cu o caschetă de mătase înfășurată de un voal alb prins cu două "ace a la madame Buterfly" . Cel care a făcut-o "celebră" a fost ziaristul George Ranetti, redactor șef al revistei "Furnica"; supărat ca aceasta nu-i împărtășește sentimentele, el a lansat o serie de poezioare deocheate
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
un pas "Puis îl s'élança vers le sénateur Rissolin qui traînait să femme étourdie et ornée comme une boutique foraine" [Maupassant, Bel-Ami, p.261]. 391 Numeroasele congregații noi care apar dau dovadă de o bogată inventivitate vestimentară în alegerea voalului, gulerului, panglicilor, manșetelor și mânecilor, a culorilor și a țesăturilor. 392 Aceste subiecte artistice devin însă neinteresante când urmează modă în modul cel mai fidel și necreativ, transformându-se dintr-un subiect singular într-un obiect de reproducere în serie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
secund o sondă, femeia stă pe un buștean și își întinde spre soare fața cu ochii închiși. Zgomot de mașină care refuză să pornească. Femeia ridică din afara cadrului o pereche de ochelari negri, mari, și, cu o mână înmănușată în voal alb, și- i așază pe ochi și respiră adânc. Toate cele trei legi enunțate sunt încălcate în premieră în această secvență : peisajul este entropic, cvasistatic, dezordine, degenerare, mers în gol, nici un țel, nu se aud decât tăcerea și sunete dizarmonice
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
împărtășite! Înnoiți / Arginturile mari, botezătoare / Și inima calărilor - spuziți / De dreapta ziua-aceasta suitoare" ("Desen pentru cort")35. Este "parantetic", adică transcendent, - altundeva, în poezia "Legendă" îl numește "soarele ferit"36 -, pentru ca, în percepția obișnuită, între el și noi, "un voal se interpune, un voal gros pentru oamenii obișnuiți, unul lejer, aproape transparent, pentru artist ori poet"37, instituit de faptul că puterile noastre de reprezentare sunt orientate spre lumea exterioară și formate în conformitate cu sistemele închise, izolate ale acesteia, astfel încât individualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
botezătoare / Și inima calărilor - spuziți / De dreapta ziua-aceasta suitoare" ("Desen pentru cort")35. Este "parantetic", adică transcendent, - altundeva, în poezia "Legendă" îl numește "soarele ferit"36 -, pentru ca, în percepția obișnuită, între el și noi, "un voal se interpune, un voal gros pentru oamenii obișnuiți, unul lejer, aproape transparent, pentru artist ori poet"37, instituit de faptul că puterile noastre de reprezentare sunt orientate spre lumea exterioară și formate în conformitate cu sistemele închise, izolate ale acesteia, astfel încât individualitatea lucrurilor ne scăpa. Această
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sus) și care pune în lumina valoarea metafizica a creației artistice - problema comună marilor artiști și scriitori de la începutul secolului XX, căreia Henri Bergson i-a oferit o soluție întru-totul originală: acesta nu numai că atribuie artei capacitatea de rupe "voalul" ce separă cunoașterea noastră de durată, dar chiar vede în arta un exemplu al depășirii condiției noastre comune, pe care practică artistului a rezolvat deja, fără ca el să știe însă cum. Ion Barbu pare să identifice aici jocul unei proceduri
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
criteriu de măsurare a exemplarității și universalității ei: Ceea ce artistul a văzut, vom revedea și noi, fără îndoială, dar nu în același mod; dar dacă el a văzut ceva pentru eternitate, efortul pe care l-a facut pentru a îndepărta voalul, se impune imitației noastre. Opera lui este un exemplu care ne servește drept lecție. Iar eficacitatea lecției se măsoară exact prin adevărul operei [s.n.]. Adevărul poartă în el o putere de convingere, chiar de convertire, care este marca prin care
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
inteligenței"39 Ion Barbu însuși crede că există o limbă a poeziei, o limbă universală; sau un dar de a recepta undă lirica [s.n.]"40. Modelata mai ales după necesitățile unui sensus communis, limba, spune Bergson, a devenit un fel "voal" care se așază între noi și lume - "generalitățile, simbolurile, chiar tipurile, sunt moneda de schimb a percepției cotidiene"41 - convenționalitatea ei deformând, ca o oglindă strâmba, percepția pură, individuală, spre care țintește, dintotdeauna, arta: În sfârșit, pentru a spune totul
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]