161,013 matches
-
într-un tablou al epocii, fixat cu afectiva adeziune: "M-a interesat să schițez aici, oricît de sumar și de incomplet, se confesează cercetătorul, povestea întotdeauna fascinantă a constituirii și afirmării în arenă publică și culturală a unei elite culturale. Vorbind despre ea, vorbeam, implicit, despre idei care scurticircuiteaza o epocă, despre izvoarele întrucîtva misterioase ale emulației, despre limitele și adîncimile prieteniei, despre gloria unor cariere strălucite și caracterul lor condiționat istoric, efemer. Tangenta romanesca e vizibilă. Cochet-impresionist, autorul își autoapreciază
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
al epocii, fixat cu afectiva adeziune: "M-a interesat să schițez aici, oricît de sumar și de incomplet, se confesează cercetătorul, povestea întotdeauna fascinantă a constituirii și afirmării în arenă publică și culturală a unei elite culturale. Vorbind despre ea, vorbeam, implicit, despre idei care scurticircuiteaza o epocă, despre izvoarele întrucîtva misterioase ale emulației, despre limitele și adîncimile prieteniei, despre gloria unor cariere strălucite și caracterul lor condiționat istoric, efemer. Tangenta romanesca e vizibilă. Cochet-impresionist, autorul își autoapreciază "exercițiul de meditație
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
o epocă, despre izvoarele întrucîtva misterioase ale emulației, despre limitele și adîncimile prieteniei, despre gloria unor cariere strălucite și caracterul lor condiționat istoric, efemer. Tangenta romanesca e vizibilă. Cochet-impresionist, autorul își autoapreciază "exercițiul de meditație asupra "hasdeenilor precum unul ce vorbește "nu doar despre cîștigurile și eșecurile unei aventuri exegetice, ci și despre prietenia și afecțiunea pe care le presupune orice tentativă cărturăreasca. Ceea ce înseamnă că o rază din legatul, inclusiv robust-emotional, al autorului Istoriei critice a descins, jucăușa, pe masa
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
a spus bărbatul. Și s-au întors amândoi înapoi. Dar n-au găsit cărarea. Cum de-am pierdut-o? a spus femeia. Să-l rugăm pe tăietorul de lemne să ne conducă, a spus bărbatul. S-au înapoiat în locul unde vorbiseră cu omul. Dar n-au găsit decât lemne tăiate. Tăietorul de lemne dispăruse. A plecat, a spus femeia. Nu poate să fi ajuns departe. Să-l strigăm. Au strigat de mai multe ori. Dar nici o voce, nici o rumoare omenească nu
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
problemei. În prefața volumului suntem de la început puși în fața unei idei clare, deloc revoluționare cu vorbele dlui Eugen Uricaru , pe firul continuității care "nu a putut fi rupt nici de «revoluțiile culturale» ale anilor ’50 sau ’70. Aceasta cu toate că, istoric vorbind, România modernă și contemporană a înaintat în regimul unor schimbări bruște, cu însemnate pierderi de timp și valori. Avem, prin urmare, în față un dicționar cronologic alcătuit și unde fiecărui autor i se rezervă cam același spațiu, de trei pagini
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
crede că se află în ele. Virtuozii din București au fost că întotdeauna un corp sonor flexibil, prompt în reacții și intens angajat în actul muzical. Precizia articulațiilor, finețea în modelarea sonorităților ( greu de realizat în acustică specială a Bisericii) vorbesc de la sine despre excelentă ansamblului. Oare un disc care să fixeze aceste momente privilegiate nu ar aduce pe langă satisfacția artistică durabilă și o contribuție reală de imagine pentru cultura vechilor cetăți?
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
să îți schimbe viața. Te vei întoarce acasă rupt de oboseală chiar dacă nu ai putea explica nimănui ce ai făcut în ziua respectivă. Dacă nu cumva, pe drum, te vei întîlni cu niște prieteni, veți merge la o bere, veți vorbi despre politică, literatură și femei, veți rîde de toți și de toate și, într-un tîrziu, vei ajunge acasă cu impresia că, totuși, viața merită trăită.
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
am iubit fiindcă erai frumoasă Și continuai să fii și mai frumoasă, Dar nu doar pentru asta te-am iubit. Te-am iubit și pentru corpul tău O voce că un glas de Dumnezeu De corpul tău odată mi-a vorbit. Și te-am iubit pe cînd erai divină Te iubesc si-acuma, în ruină Cînd nu mai e nimic de retrăit. Îmi lipsești de cînd s-a dus Tot ce-a fost și-o fi de spus Nu îmi pasă
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
foarte măgulit. El avea pasiunea discuțiilor teoretice, a discuțiilor filosofice, s-au păstrat de la el, în scrisorile lui, tot felul de mărturii de genul: "Adu și un filosof la masă", " Adu și un filosof, puțină filosofie nu strică niciodată". D.P.: Vorbește-mi despre relația lui cu filosofia. M.P.: Sigur că el lua peste picior și filosofia, mai ales cînd era făcută foarte pedant, cînd avea impresia că e vorba despre "filosofii cu șorț". Dar Caragiale era foarte inteligent, avea, cum zice
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
vechi, am tot început-o și am lăsat-o din ’85. Și am reînceput lucrul la ea, tocmai pentru că eram obosită din punct de vedere moral de contactul cu generația ’27. Pentru că la generația ’27 găsesc lucruri cumplite, care, moralmente vorbind, îmi fac rău. Iar Caragiale e un fel de leac: pentru inteligență, pentru sănătatea morală, un leac care îmi face bine la minte și la suflet. D.P.: Dar ideea de a avea în vedere generația ’27 în ansamblul ei cînd
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
rămas de scris o carte despre filosofia lui generală. D.P.: Biata de tine... M.P.: Nu, fericita de mine! E o plăcere, mie îmi place să fac cercetare științifică! D.P.: În cartea despre Ionescu, în cadrul interpretărilor tale de ordin psihanalitic, ai vorbit și despre autoritatea tatălui, iar critica a făcut apropieri de propria ta obsesie pentru tatăl tău. M.P.: Eu am avut întotdeauna o problemă cu tatăl meu, eram supărați cînd a murit, și ani de zile l-am visat cu spatele la mine
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
cînd, după mulți ani, l-am visat în sfîrșit cu fața la mine. În momentul în care lucram la Ionescu, mi-a venit ideea să fac ancheta aceea frumoasă, la care atîția scriitori au răspuns antologic, "În lumea taților", anume ca să pot vorbi și eu despre tatăl meu. Avem tați, avem parte de ei, și avem parte de ei pînă murim. D.P.: Ai putea spune și tu, la fel cu Ionescu: Tot ceea ce am făcut, într-un fel, împotriva lui am făcut"? M.P.
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
e viu, și e așa, un lanț, de fapt, e un circuit al materiei într-un spațiu foarte mic, un circuit al aceleiași materii într-un spațiu foarte mic. Uitasem că am scris versurile astea. D.P.: Tot eul tău poetic vorbește, la un moment dat, de condiția ta de evreu, fără a fi evreică. Ce anume îți dă sentimentul acestei identități? M.P.: Țvetaeva zicea că toți poeții sînt evrei... Adică, noi sîntem altfel. Cei care creează, nu numai poeții, au ceva
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Alex. Leo Șerban Vorbește cu ea este, cu siguranță, cel mai accesibil film al lui Almodovar. Și cel mai limpede: ultimul film al spaniolului - fostul copil teribil al Movidei madrilene - are puritatea de cristal fierbinte a unei opere clasice. Cei care l-au descoperit
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
acelor actrițe mitice - de la Bette Davis la Romy Schneider -, tuturor femeilor... și mamei sale) vor fi avut, poate, surpriza să constate că două dintre actrițele sale fetiș ( Cecilia Roth și Marisa Paredes) apar, preț de cîteva secunde, în-tr-o scenă din Vorbește cu ea; cei care-i cunosc filmografia în amănunțime le vor mai fi recunoscut pe alte două dintre veteranele sale: Loles Leon ( sora Victoriei Abril în Atame), aici în rolul unei moderatoare de televiziune abuzive, și Chus Lampreave ( bunica din
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
nimănui nu i-ar fi dat prin cap să le caute. Și mai reușește - este frumusețea cea mai durabilă a filmului - o aducere laolaltă a dansului și coridei pe care le transformă în agonie și extaz somptuos, în poem melancolic: Vorbește cu ea devine un soi de coregrafie sentimentală ( o cuore-grafie deci), un film deschis-și-închis de două spectacole ale Pinei Bausch ( care, cinefilii își aduc aminte, a jucat în E la nave va), ca două coperte între care istoria tristă și
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
Emoția este ceea ce lipsește unei ecranizări - corecte și aplicate, altminteri - regizate de Stephen Daldry � Billy Elliot) după romanul Orele, scris de Michael Cunningham. Personajele principale sînt trei femei care trăiesc în timpuri diferite - și, de fapt, în același ( mental vorbind): Virginia Woolf, luptîndu-se cu demonii interiori pentru a scoate la suprafața hîrtiei o capodoperă ( Mrs. Dalloway), o gospodină americană din anii ’50, luptîn-du-se cu rutina zilnică și găsindu-și consolarea în paginile acestui roman și o editoare newyorkeză din anii
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
Ajungeam om mare!. Și tata nu înțelegea, cum adică om mare? Doar toți copiii cresc și ajung oameni mari. Dar Garabet se bătea cu degetul în cap, în chelia lui care mirosea a cafea: Nu, om mare... la cap!. Garabet vorbea o limbă imposibilă, numai la imperfect, dar eu nu-l corectam niciodată, simțeam că asta era vâna lui și chiar mi-aș fi dorit să învăț și eu araba sau armeneasca. Nădușea îngrozitor, era foarte solid și avea un șervet
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
venit la mine, după recreație, pe la 11.00-12.00, un student care mai câștiga și el un ban, făcând pe pedagogul și care era mai prieten cu noi, cei din clasa a VIII-a. El mi-a spus: Țoiule, a vorbit Bălăceanu de tine, în Cancelarie! Eu înlemnisem, crezând că făcusem vreo boacănă. Nu, a zis că te-a văzut ieri, cum te plimbai pe sub Tâmpa. Nu aveai nici o întâlnire și crede că vei fi poet, pentru că erai foarte romantic. Eu
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
nostru. De exemplu, are o chestie nemaipomenită. Capitolul al XVI-lea se numește... Fă-te om de lume nouă!. Iar în capitolul al XVII-lea, intitulat, în modul cel mai benign, Muzica în timpul lui Caragea-Vodă (Filimon era mare muzicolog), Păturică vorbește despre... comunism, elogiindu-l. Desigur, acel comunism de secol XIX. Dar acest Păturică este prototipul activistului. Aș fi putut să inventez asta, dar este real! Iată, literatura vede mult mai departe decât istoria. - Totuși, parcă Dinu Păturică nu e chiar
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
dat, am avut impresia că politrucul, improvizat în istoric și istoric literar, a răsturnat la întâmplare fișierele Bibliotecii Academiei Române și a transcris ce i-a venit mai la îndemână, numai ca "să-și facă planul": Costache Conachi, Anton Pann Povestea vorbii ( ediție 1926), C. Negruzzi Cum am învățat românește, Negru pe alb, Păcatele tinereților ( ediții de Ion Pillat), Al. Odobescu Doamna Chiajna ( idem). Să le fi propus pentru eliminare doar pentru faptul că editorul era nepotul "fascistului" Ionel Brătianu? Aberația merge
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
lui Gustav Flaubert. În aparență, nimic deosebit. Un elogiu adus scriitorului francez și mai ales ultimei sale scrieri, Trois Contes, din 1877. Dar în acest scurt articol Calvino remarcă un lucru formidabil. Nu despre dispariția autorului omniscient începînd cu Flaubert vorbește Calvino, nici despre obsesia de a căuta le moț juste, sau despre timpul pierdut cu alegerea detaliilor autentice, nici despre scandalul ce a urmat publicării românului Ema Bovary ( 1857), și nici despre viața lui Flaubert. Calvino se oprește asupra unei
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
la Flaubert și la trăsătură vizuală a stilului sau. De ce e atît de tentanta remarcă lui Calvino? Din cel puțin trei motive. În primul rînd sugestia că imagistică literară are o istorie și că această istorie cunoaște schimbări și rupturi. Vorbește de aproape o sută de ani, perioada ce începe cu Stendhal și se termină, să zicem, cu James Joyce, perioada înțeleasă că un interval distinct al istoriei imagisticii literare, marcat de un început și de un sfîrșit. Apoi ideea că
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
în imagini, atmosfera, date concrete. Unde trăiesc personajele? De unde vin? Cînd are loc acțiunea? Kleist nu ne spune nimic. De altfel puține lucruri aflăm despre Marchiza, despre copiii și părinții ei, despre înfățișarea, costumația, felul de a fi și a vorbi al personajelor. Kleist încearcă să ne convingă că locurile și personajele despre care scrie există într-un cuvînt, ca aceasta e o povestire despre întîmplări reale. Dar imaginea e lipsită pînă la urmă de orice importantă. Tot talentul lui Kleist
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
în amănunt unde se petrece acțiunea, cum arată personajele. Ceea ce e adevărat. Dar la fel de adevărat e faptul că, la mijlocul secolului al XIX-lea, un scriitor precum Flaubert putea să scrie istorii scurte atît de dense în imagini încît Roland Barthes vorbea despre o functie concretă a acestui amalgam de informatie vizuală lipsită în aparență de sens. Numim îndeobște această informație detaliu. Într-una dintre povestiri, Un cœur simple, Flaubert descrie gospodăria burgheza de provincie unde eroina să, Félicité, e angajată că
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]