1,940 matches
-
mănăstirea Cutlumus, moșie ulterior revenită călugărilor, apoi iar revendicată și obținută de urmașii banilor din Coiani ca drepte ocine la sfârșitul veacului. Din această complicată plasă genealogică de moșteniri și revendicări nu putem trage o concluzie sigură. Acel personaj, Badea vornic, poate fi identificat cu Badea vornicul din Șuici, contemporan și omonim cu acesta, însă poziționarea satelor din act, precum și evoluția ulterioară a drepturilor de succesiune a acestora, ne duc cu gândul mai de grabă la o familie foarte apropiată de
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
apoi iar revendicată și obținută de urmașii banilor din Coiani ca drepte ocine la sfârșitul veacului. Din această complicată plasă genealogică de moșteniri și revendicări nu putem trage o concluzie sigură. Acel personaj, Badea vornic, poate fi identificat cu Badea vornicul din Șuici, contemporan și omonim cu acesta, însă poziționarea satelor din act, precum și evoluția ulterioară a drepturilor de succesiune a acestora, ne duc cu gândul mai de grabă la o familie foarte apropiată de Craiovești, sau chiar membri ai acestei
Radu Bădica () [Corola-website/Science/308222_a_309551]
-
important reprezentant al familiei, se naște în 1783, conform datelor de pe monumentul funerar, astăzi dispărut. El este printre primii români licențiați în drept în Franța. La revenirea în țară urmează o strălucită carieră în administrație, ajungând până la rangul de Mare Vornic. În 1847 primește „diploma de boierie” de la domnitorul Gheorghe Bibescu ca semn de apreciere. Caracterul său, erudiția, activitatea politică și administrativă a acestuia îl impun ca pe unul dintre cei mai străluciți oameni ai epocii sale, epitaful scris de Ion
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
domnitorul Gheorghe Bibescu ca semn de apreciere. Caracterul său, erudiția, activitatea politică și administrativă a acestuia îl impun ca pe unul dintre cei mai străluciți oameni ai epocii sale, epitaful scris de Ion Heliade-Rădulescu fiind grăitor în acest sens. Marele vornic Mihalache Cornescu moare la 17 martie 1863 fără urmași și este înmormântat la Mănăstirea Dealu, monumentul său funerar (ridicat de nepotul său, generalul Ioan C. Cornescu) fiind distrus în perioada când la mănăstire a fost tabăra de copii coreeni (1923-1954
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
și vicepreședinte al instituției. După 1866 Urechia devine deputat de Covurlui, făcând parte din parlamentul și senatul României timp de 34 de ani, participând activ la modernizarea învățământului românesc. În 1867 publică drama istorică în trei acte și nouă tablouri "Vornicul Bucioc", reprezentată la 1 aprilie 1867 și lucrările "Despre elocința română", "Poezia în fața politicei", "Patria română". În același an, începe o călătorie în Spania, până în toamna lui 1868 cercetând arhive spaniole, fiind membru corespondent al "Academiei Regale Spaniole", iar în
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
om curvariu preste samă, că nu numai afară, ce nice de curtea sa nu să feriia, că jupânesile boierilor de la masa doamnii sale le scotea, di le făciia silă. Acéstea toate neputându suferi boierii, mai vârtos Movileștii, vlădica Gheorghie, Erimiia vornicul, carile mai apoi au fostu și domnu și frati-său Simion păharnicul, Balica hatmanul, s-au sfătuit pre taină ca să pribegească. Carii întăi ș-au făcut prileju cu voia lui, ca să margă să sfințească mănăstirea Suceviții și apoi cu toții au
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
cei cinci frați și două surori: Eufrozina (n. 4 februarie 1820 - d. 1891), căsătorită cu baronul Petru de Petrino-Armis, mama poetului Dimitrie Petrino precum Eliza (n. 1821 - d. 25 aprilie 1895) care sa măritat cu Gheorghe Sturdza (d. 1860), mare vornic (după alții logofăt) al Moldovei. La inițiativa fraților Hurmuzachi a luat ființă ziarul "Bucovina", prima gazetă care se tipărea în două limbi (germană și română). De asemenea, nu putem uita rolul acestei familii în timpul revoluției de la 1848. La moșia Cernăuca
Familia Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306607_a_307936]
-
se relevă trecerea Mănăstirii Comana în seama Cantacuzinilor din ramura lui Drăghici, biserica, ctitorie domneasca, devenind loc de înhumare a acestora. Curând după înhumarea lui Drăghici și a fiului său Constantin, va fi înmormântată la Comana, Maria, prima soție a vornicului Șerban Cantacuzino, cel de-al doilea ctitor atestat al mănăstirii. Alături de osemintele Ancăi, un alt mormânt, de dimensiuni mai mici, cuprinde rămășițele lui Mihail Pătrașcu, fiul Ancuței și al lui Pătrașcu Voievod, copil mort de ciumă în 1655, în regiunile
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
o reclădire, considerând că reparațiile nu se mai pot face, dar lucrările de reamenajare și reînsuflețire a lăcașului sfânt au început abia în 1854 când s-a refăcut din temelii biserica, distrugându-se probabil cu acest prilej mormântul ultimului ctitor, vornicul Șerban Cantacuzino și poate și acela al lui Nicolae vodă Pătrașcu. Biserica Mănăstirii Comana, cu hramul Sf. Nicolae a fost refăcută în secolul al XIX-lea, iar în 1971 aceste lucrări au dus la descoperirea unui fragment de piatră funerară
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevița și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul "Bisericile pictate din nordul Moldovei". Potrivit predaniilor din bătrâni, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), ""panul Ivan vornicul care era la Humor"" a înălțat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Humorul. Aici exista un schit de călugări care avea anterior o biserică de lemn. În cursul secolului al XV-lea
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
o biserică de lemn. În cursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor. Printr-un uric din 13 aprilie 1415, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit "„mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor”" moșia Pârteștenilor care cuprindea Solonețul (actualul sat Pârteștii de Sus), adică „un sat la obârșia Solonțului, unde au fost Tatomir și Pârtea”, și Pârteștii de Jos, adică „seliștea Dioniș”. Domnitorii secolului al XV-lea au înzestrat
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
Tetraevangheliarul de la Humor este ""adevăratul și autenticul portret al marelui Ștefan"". La început, această ipoteză a fost contestată de către membrii Academiei Române, unul dintre principalii contestatari fiind Bogdan Petriceicu Hasdeu. În primele decenii ale secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit din cauze necunoscute. Ruinele vechii mănăstiri se pot vedea și astăzi, la vreo 500 m de actuala biserică. Ruinele bisericii Humorul Vechi au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
vel serdar (fost mare serdar) ceea ce înseamnă că a fost trecut în categoria marilor boieri (primul din a treia clasă). Între 25 noiembrie 1831 și 24 aprilie 1832 va face parte din primul Sfat orășenesc ales al Bucureștiului, în urma demisiei vornicului Constantin Câmpineanu, și va îndeplini funcția de președinte al Tribunalului Polițienesc din București (din 15 august 1831). În 1834 se angajează la strângerea de fonduri pentru zugrăvirea și repararea bisericii din Valea Largă, el însuși contribuind cu 300 de lei
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
mânăstire de maici, în prezent fiind dependentă de stăreția Mănăstirii Bistrița (județul Vâlcea). Paul de Alep, care a vizitat Arnota în 1658, a însemnat tradiția locală, spunând că mănăstirea a fost ridicată pe locul unei biserici de lemn, construită de «vornicul» Danciu, tatăl lui Matei . Tradiția despre vechimea monumentului a fost, de altfel, înregistrată și de alți călători străini și unii istorici au socotit-o ca fiind exactă, însă ea nu poate fi atestată prin documente, pentru că pisania bisericii a dispărut
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
la Arnota, „așa cum și-a dorit-o din viață”, de voievodul Mihnea Radu III, ca urmare a invaziei turco-tătare din 1658, când i s-a profanat mormântul. Frumoasa piatră funerară în stil baroc se află astăzi alături de aceea simplă a «vornicului» Danciu, care, mort în 1595 în Transilvania, a fost mai întâi înmormântat „în catedrala din Alba-Iulia din grija și cu cheltuielile domniței Stanca, soția lui Mihai Viteazul” . Inscripția funerară de pe piatra de mormânt a lui Danciu arată că, în 1649
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
și cealaltă sunt de argint aurit, împodobite cu pietre scumpe, identice ca mărime și model, dar a doua este executată mai puțin fin decât prima. Toate acestea fură îndeplinite după un plan stabilit din vreme, înainte de 1649, dată la care «vornicul» Danciu a fost reînhumat în pronaosul bisericii, conform credinței că prezența relicvelor în sanctuarul unei biserici indică funcția funerară a acesteia. Ansamblul de pictură a fost, de asemenea, terminat la această dată și conceput astfel încât să corespundă unui edificiu funerar
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
cărămizi puse pe lat. Toate aceste particularități ne confirmă ideea că biserica trebuie să fi existat la începutul secolului al XVII-lea și că turla, căzută fără îndoială în primele decenii ale acestui secol, a fost reconstruită de Matei, urmașul „vornicului” Danciu. Devenind voievod și dorind să ridice Arnota la rangul de ctitorie voievodală, dar dispunând de mijloace modeste ale vremii, Matei Basarab a pus să se văruiască fațadele bisericii, iar turla, fiind încă în stare bună, a fost lăsată cu
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
a Mănăstirii Cozia. Tabloul votiv pictat în pronaos, îi reprezintă pe Matei Basarab și Doamna Elina, pe străbunicii voievodului: Datco, mare armaș din Izvorani și Brânncoveni, înrudit cu Craioveștii, și soția sa, Calea din Brâcoveni; urmează și apoi părinții săi, vornicul Danciu, strănepot al Margăi, sora lui Neagoie Basarab, și Preda Craiovescu, mare ban, cu boierul Vâlsan, copil fiind, și Stanca din Hotărani, soția lui Danciu; pe nepotul lui Matei Basarab, Preda Brâncoveanu, și pe Barbu, fratele lui Matei. Asemănarea dintre
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
și verdele pământului. În ceea ce privește tabloul ctitoricesc, pictorul a respectat tradiția după care voievodul primește învestitura prin mâna lui Dumnezeu, ieșind din norii" Portretele fin cizelate au o expresie spiritualizată și aproape imaterială. Astfel chipurile lui Matei Basarab, Doamnei Elina și «vornicului» Danciu, de o parte, și restul familiei, primele fiind idealizate și fiind opera lui Stroe din Târgoviște în timp ce la celelalte se simte efortul de a realiza asemănarea prin accentuarea trasaturilor. De pildă, atât Preda Brâncoveanu, cât și fiul său, Papa
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
pe zidurile de nord și de sud, aceste din urmă având dimensiuni mai mari Frumoasa pisanie, păstrată intactă "in situ", arată că lucrările de construcție au fost terminate în data de 2 mai 1648 pe moșiile și cu cheltuiala marelui vornic Dragomir Dobromirescul, fiul vestitului Dobromir, mare ban al Craiovei și a soției sale Elina, fiica lui Radu, clucerul din Brâncoveni, rudă cu voievodul Matei Basarab. Săpăturile arheologice indică faptul că lăcașul de cult ctitorit de Dragomir vornicul a fost ridicat
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
cu cheltuiala marelui vornic Dragomir Dobromirescul, fiul vestitului Dobromir, mare ban al Craiovei și a soției sale Elina, fiica lui Radu, clucerul din Brâncoveni, rudă cu voievodul Matei Basarab. Săpăturile arheologice indică faptul că lăcașul de cult ctitorit de Dragomir vornicul a fost ridicat peste o altă fundație de biserică probabil de lemn, cu absida altarului nedecroșată, aparținând veacului al XVI-lea. Într-unul din mormintele necropolei aparținând acestei prime faze, a fost găsită o monedă de argint, emisă de Maximilian
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
Șarului, Neagră, Ialovița, Muntele Pinului, Colbul, Cotârgași. În perioada 1774 - 1918 locuitorii din Bucovina devin supuși ai coroanei austriece, în timp ce Șaru Dornei și Neagră Șarului au rămas în continuare sub administrație moldoveneasca. La 23 august 1800 slugerul Ion Negrea și vornicul Gheorghe Tăutu primesc însărcinarea să stabilească hotarele moșiei cuprinzând satele de răzeși: Dorna Arini, Șaru Dornei și Păltinișul, pe care domnitorul C. Ipsilanti le dăruiește fiului său Alexandru Ipsilanti - conducătorul de mai tarziu al mișcării eteriste, printr-un hrisov din
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
și Polovragi, precum și Peștera Polovragi. Segment din revista "Magazin istoric" anul V nr. 9(54) SEPT 1971 " Capriciile puterii Șirul pribegirilor spectuaculoase nu a încetat însă, și în cursul anului 1548 importante figuri politice ca Staico stolnicul, fiul lui Vintilă vornicul din Cornățeni, marele logofăt Radu din Dragoiești și fratele său Pîrvul postelnicul au îngroșat rîndurile dușmanilor lui Mircea Ciobanul, trecînd munții în Transilvania. Era firesc în aceste condiții să se producă o nouă confruntare armată. Și ea a avut loc
Milostea, Vâlcea () [Corola-website/Science/302036_a_303365]
-
mijlocul secolului al XVI-lea fără a se putea preciza anul din lipsa documentelor sau a pisaniei. De altfel nici ctitorii nu sunt bine cunoscuți. Despre Stana se știe că a fost fiica voievodului Mircea Ciobanu și soție a marelui vornic Ivan Norocea, personaj marcant al perioadei și mare feudal. Despre doamna Maria doar se presupune că ar fi prima soție a lui Mircea Ciobanu, sau, după părerea istoricului Mihai Cazacu, ar fi mama voievodului Vlad cel Tânăr (Vlăduț), cel decapitat
Biserica Doamnei Maria și a Doamnei Stana din București () [Corola-website/Science/302068_a_303397]
-
de pronaos plin. Pictura murală din naos este realizată în tehnica fresco în secolul al XVIII-lea iar cea din pronaos este de secol XIX. Din nefericire nu se mai păstrează nimic din pictura originală. Schitul este ctitorie a marelui vornic Mareș Băjescu, mare feudal și apropiat al Cantacuzinilor. Alegerea locului s-a făcut cu atenție căci, pe de o parte era apropiat de pământurile sale, pe de altă parte, datorită poziției era, la acea vreme, ferit din calea ochilor privitorilor
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]