2,111 matches
-
vulcanice pot fi ridicate de pe fundul mării putând fi astfel întâlnit și pe continente. Pillow (în engleză) și Kissen (în germană) înseamnă "pernă". Sunt formațiuni rezultate din lava răcită încă în aer în timpul unei erupții vulcanice, acestea fiind numite bombe vulcanice, având un diametru sub 64 mm, mai poartă și denumirea de „Lapilli” denumire care provine de la numele unei localități din Italia Este o formă de lavă aparte care poate fi întâlnită în Erta Ale din Etiopia. Prin răcirea unei mase
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
HSiO sau denumit incorect oxid de siliciu. Dioxidul de siliciu este partea componentă cea mai importantă a sticlei, sau silicaților cu forma cea mai reprezentativă cuarțul. Formele amorfe de SiO sunt răspândite frecvent în stare de amestec ca în lava vulcanică sticloasă și tectite (topituri sticloase provenind din meteoriti), exemple de varietăți neomogene de dioxid de siliciu: Formele cristaline de SiO spre deosebire de formele amorfe, formele cristaline au toleranță mult mai mică față de impurități, deosebindu-se astfel numai prin structură: Dioxidul de
Dioxid de siliciu () [Corola-website/Science/307981_a_309310]
-
este locul în care "sunt mai multe biserici decât case, mai mult vin decât apă, mai mulți măgari decât bărbați". Santorini a erupt de mai multe ori cu variate cantități degajate. Scriitorul antic Strabo este primul care a menționat erupțiile vulcanice și a descris apariția unei noi insule în jurul anului 197 î.Hr.. În continuare au avut loc opt erupții vulcanice în anii 46/47, 726, 1570-1573, 1707-1711, 1866-1870, 1925-1928, 1938-1941, 1950 fiind cea mai recentă erupție.
Santorini () [Corola-website/Science/308302_a_309631]
-
bărbați". Santorini a erupt de mai multe ori cu variate cantități degajate. Scriitorul antic Strabo este primul care a menționat erupțiile vulcanice și a descris apariția unei noi insule în jurul anului 197 î.Hr.. În continuare au avut loc opt erupții vulcanice în anii 46/47, 726, 1570-1573, 1707-1711, 1866-1870, 1925-1928, 1938-1941, 1950 fiind cea mai recentă erupție.
Santorini () [Corola-website/Science/308302_a_309631]
-
mineral abundent constitutiv al rocilor, dar are origini secundare. El apare în roci metamorfice, marmure, sau în șisturi. Este, de asemenea, și un produs al alterării hidrotermale a diferitelor minerale, dintre care feldspații, micele, piroxenii, amfibolii, granații etc, compunând rocile vulcanice. Roca ce este formată din cuarț și epidot este cunoscută sub denumirea de "epidosit". Cristalele bine dezvoltate se găsesc în multe locuri; în Knappenwand, în apropiere de Großvenediger din Salzburg (aici se găsesc cristale magnifice, negre, cu habitus prismatic lung
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
mai există și astăzi. În această perioadă are loc și redecorarea încăperilor castelului cu fresce pe tavane. Sunt refăcute lucrările din lemn ale ancadramentelor ultimului etaj și scara ornamentată cu motive populare și sunt aduse decorațiuni din piatră de tuf vulcanic de Dej. În cel de al doilea război mondial o parte din castel a fost distrus, iar după naționalizare colecțiile sale au fost arse de comuniști sau au fost furate. Biblioteca din castel conținea înaintea distrugerii peste 9.000 de
Castelul Kornis () [Corola-website/Science/307401_a_308730]
-
se află la nord. Țările Americii Centrale aveau o populatie totală de 39 267 000 locuitori în 2006. Cea mai mare parte a Americii Centrale se află pe Placă Caraibelor. Regiunea este activă din punct de vedere geologic, având loc uneori erupții vulcanice și cutremure. În 1931 și 1972 două cutremure au devastat Managua, capitala statului Nicaragua. Solurile vulcanice fertile au permis existența populațiilor dense în zone deluroase producitve din punct de vedere agricol. De la nivelul mării până la aproximativ 900 m se numesc
America Centrală () [Corola-website/Science/303018_a_304347]
-
2006. Cea mai mare parte a Americii Centrale se află pe Placă Caraibelor. Regiunea este activă din punct de vedere geologic, având loc uneori erupții vulcanice și cutremure. În 1931 și 1972 două cutremure au devastat Managua, capitala statului Nicaragua. Solurile vulcanice fertile au permis existența populațiilor dense în zone deluroase producitve din punct de vedere agricol. De la nivelul mării până la aproximativ 900 m se numesc "terenuri fierbinți" de căldură verii permanent și ploi abundente. Între 1000 m și 2500 m deasupra
America Centrală () [Corola-website/Science/303018_a_304347]
-
lacul până la o lățime de 1.6 km. Inițial peninsula Tihany era la bază o insulă, care s-a format în urmă aluviunilor purtate de valuri au legat-o de țărm. În peninsula Tihany că ultime reflexe ale unei activități vulcanice intense altădată (timpuri geologice) sunt aparițiile de izvoare termale. Din punct de vedere al compoziției chimice a lacului se remarcă printr-o mare diferență față de celelalte lacuri ale Europei Centrale. Principalii anioni sau componente chimice încărcate negativ sunt: carbonații și
Lacul Balaton () [Corola-website/Science/303221_a_304550]
-
este de 25 °C. făcând posibil înotul. Principalele atracții turistice sunt reprezentate de pescuit, sporturi nautice, vizitarea obiectivelor turistice din zonă. Țărmul sudic al lacului este alcătuit din plaje, în timp ce țărmul nordic este alcătuit din dealuri și munți de origine vulcanică. Malurile sudice sunt ideale pentru copii datorită apelor mai puțin adânci. În partea nordică apele sunt mai adânci. Apă și nămolul catifelat sunt remedii foarte eficace împotriva stresului, nevrozelor și anemiilor. Datorită solului vulcanic aici se cultivă vită de vie
Lacul Balaton () [Corola-website/Science/303221_a_304550]
-
mai puțin adânci. În partea nordică apele sunt mai adânci. Apă și nămolul catifelat sunt remedii foarte eficace împotriva stresului, nevrozelor și anemiilor. Datorită solului vulcanic aici se cultivă vită de vie cu renumitul vin de Badacsony, peșterile în rocile vulcanice de la Talpoca, sunt elemente care completează cadrul peisagistic al lacului Balaton, conferindu-i cel mai important loc în turismul maghiar. Anual lacul Balaton este vizitat de peste 2 milioane de turiști, generând 1/3 din veniturile Ungariei din urmă turismului. Numeroase
Lacul Balaton () [Corola-website/Science/303221_a_304550]
-
(în maghiară : Kelemen-havasok) sunt parte integrantă a Carpaților Orientali fiind, precum tot lanțul carpatic, munți tineri, de încrețire, formați în orogeneza alpino-carpato-himalayană, acum aproximativ 70 - 85 de milioane de ani. sunt de origine vulcanică, cel mai înalt vârf al lor fiind, cu 2100 m, Vârful Pietrosul Călimanilor. Munții Călimani aparțin lanțului vulcanic ce căptușește latura internă a Carpaților Orientali, situat în zona de contact a munților de încrețire cu marile depresiuni de prăbușire ale
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
tot lanțul carpatic, munți tineri, de încrețire, formați în orogeneza alpino-carpato-himalayană, acum aproximativ 70 - 85 de milioane de ani. sunt de origine vulcanică, cel mai înalt vârf al lor fiind, cu 2100 m, Vârful Pietrosul Călimanilor. Munții Călimani aparțin lanțului vulcanic ce căptușește latura internă a Carpaților Orientali, situat în zona de contact a munților de încrețire cu marile depresiuni de prăbușire ale Transilvaniei și Pannoniei. Călimanul (inclusiv Gurghiu și Harghita) se încadrează în grupa sudică a celor mai tineri munți
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
inclusiv Gurghiu și Harghita) se încadrează în grupa sudică a celor mai tineri munți din România, cu cratere stinse acum circa 1,8 - 5 milioane de ani (Cuaternarul inferior), care s-au format în Pliocenul superior (finele Neogenului-Terțiar). Intensa activitate vulcanică neogenă a dus la apariția unor imense acumulări de lavă desfășurate pe o lungime de 450 km (dintre care 375 pe teritoriul României). Constituit din alternanțe de lave, aglomerate și cenușă (stratovulcan), Călimanul aparține grupei sudice - cea mai importantă masă
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
neogenă a dus la apariția unor imense acumulări de lavă desfășurate pe o lungime de 450 km (dintre care 375 pe teritoriul României). Constituit din alternanțe de lave, aglomerate și cenușă (stratovulcan), Călimanul aparține grupei sudice - cea mai importantă masă vulcanică - cu o suprafață de aproximativ 6.400 km², cu lățimea de circa 40 km (peste 50 în sectorul Călimanului) și lungimea de aproape 160 km. Acest masiv este caracterizat prin prezența celor mai mari altitudini (Pietrosul Călimanului - 2100 m, Gurghiu
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
de aproape 160 km. Acest masiv este caracterizat prin prezența celor mai mari altitudini (Pietrosul Călimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m), care coboară treptat către Tușnad (Ciomatu - 1.301 m). În acest sector apar aliniate numeroase conuri vulcanice distruse parțial de eroziune, dar mai ales datorită prăbușirilor care au dus la deschiderea unor cratere (caldere) imense (cu un diametru de circa 10 km în Căliman). Călimanul ocupă partea nord-vestică a grupei centrale a Carpaților Orientali, reprezentând cel mai
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
de eroziune, dar mai ales datorită prăbușirilor care au dus la deschiderea unor cratere (caldere) imense (cu un diametru de circa 10 km în Căliman). Călimanul ocupă partea nord-vestică a grupei centrale a Carpaților Orientali, reprezentând cel mai extins masiv vulcanic din România. El se desfășoară pe direcția nord-vest-sud-est, fiind delimitat la miazănoapte de zona depresionară a Dornelor (Vatra Dornei) și munții mărunți ai Bârgăului; la est - șirul depresiunilor Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, Secu îl separă de munții înalți ai Bistriței și
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
de zona depresionară a Dornelor (Vatra Dornei) și munții mărunți ai Bârgăului; la est - șirul depresiunilor Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, Secu îl separă de munții înalți ai Bistriței și de munții Giurgeului (sud-est); la sud - defileul Mureșului constituie limita spre munții vulcanici ai Gurghiului; în vest - piemontul colinar al Călimanului face trecerea spre partea estică a Podișului Transilvaniei. Limita septentrională este greu de trasat, datorită caracterelor complexe ale unităților ce vin în contact: zona Călimanului în sud și aceea a Munților Bârgău
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
până în apropiere de confluența pârâului Haitii cu Neagra Sarului, de unde se abate către nord-est, pe lângă Piciorul Cerbului (1.650 m) și piciorul Țiganului (1.700 m), până în valea Călimanului. Limita estică marchează contactul dintre munții cristalini ai Bistriței și masivul vulcanic al Călimanului. De la localitatea Panaci ea se îndreaptă către sud-est de-a lungul pârâului Călimanelul și străbate depresiunile Păltiniș, Drăgoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmărind valea Secului și cea a Topliței, până la localitatea cu același nume
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
Io este format din piatră silicată ce învelește un miez de fier topit sau sulfit de fier topit. Suprafața sa este caracterizată de întinderi de sulf și dioxid de sulf înghețat. Din cauza vulcanismului Io are multe trăsături unice. Norii săi vulcanici și scurgerile de lavă produc mari schimbări ale suprafeței și o vopsesc în diverse nuanțe de roșu, galben, alb, negru și verde, în principal din cauza compușilor de sulf. Multe curgeri de lavă extinse, unele de peste 500 km lungime, de asemenea
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
până spre sfârșitul sec. XIX când a devenit posibil să-i fie observate trăsăturile la scară mare, cum ar fi regiunile polare și ecuatoriale de culoare roșu închis. În 1979, cele două nave Voyager au descoperit că este o lume vulcanică activă, cu munți și o suprafață relativ nouă fără cratere de impact vizibile. Nava Galileo a făcut câteva zboruri prin apropiere în 1990 și 2000, colectând date despre interiorul și suprafața satelitului. Aceste nave de asemenea au descoperit legătura dintre
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
un peisaj ciudat, multicolor și fără cratere de impact. Imaginile cu o rezoluție mai ridicată au arătat o suprafață relativ tânără, punctată cu gropi de o formă ciudată, munți mai înalți ca vârful Everest și caracteristici asemănătoare fluxurilor de lavă vulcanică. Imediat după întâlnire, s-a observat un nor imens ridicâdu-se de pe suprafața satelitului, indicând faptul că este geologic activ. "Voyager 2" a trecut pe lângă acesta pe data de 2 iulie 1979 la o distanță de 1,130,000 km. Chiar dacă
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
în apropierea satelitului, cum ar fi descoperirea unui centru de fier asemănător planetelor stâncoase din interiorul sistemului solar (între Soare și centura de asteroizi). Galileo a mai observat efectele unei erupții majore la Pillan Patera și a confirmat că erupțiile vulcanice sunt compuse din magme silicate, cu compoziții mafice și ultra-mafice bogate în magneziu, cu sulfură și dioxid de sulf ce servesc un rol asemănător apei și dioxidului de carbon pe Pământ. După prăbușirea navetei "Galileo" în atmosfera planetei Jupiter în
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
Orizonturi în drumul său spre Pluto și Centura Kuiper de asemenea a captat numeroase poze cu Io pe 28 februarie 2007. Aceste imagini includ un nor imens în Tvashtar, oferind primele observații detaliate ale celei mai mari clase de nori vulcanici ionieni de la observarea lui Pelle în 1979. Noi Orizonturi a captat imagini ale unui vulcan în Girru Patera aflat în stadiile inițiale unei erupții și câteva erupții vulcanice care au avut loc după prăbușirea lui Galileo. Io îl orbitează pe
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
Tvashtar, oferind primele observații detaliate ale celei mai mari clase de nori vulcanici ionieni de la observarea lui Pelle în 1979. Noi Orizonturi a captat imagini ale unui vulcan în Girru Patera aflat în stadiile inițiale unei erupții și câteva erupții vulcanice care au avut loc după prăbușirea lui Galileo. Io îl orbitează pe Jupiter de la o distanță de 421.700 km de la centrul planetei și 350.000 km de la nori. Acesta este cel mai apropiat satelit galileean al lui Jupiter, aflându
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]