3,553 matches
-
mea? întrebă pe neașteptate. Nu sunt prea curios, dar m-ar interesa să cunosc de pe acum șansele pe care le am... - Ce fel de șanse? îl întrerupse Profesorul. Zâmbi încurcat; chiar în clipa când o rostise, expresia i se păru vulgară și inoportună. - Șansele de a continua viața pe care am început-o de curând, fără riscul de a fi reintegrat biografiei mele anterioare... - Deocamdată nu-ți pot spune nimic precis. Prietenii dumitale din Piatra cred că te afli, amnezic, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ora asta înaintată, je t'en supplie, nu te apuca să dezvăluiești secretele familiei!... - Îmi cer iertare, vorbi Ieronim îndreptîndu-se spre Maria, punîndu-și mâna în dreptul inimii și frîngîndu-se din mijloc. La răstimpuri, sufăr de accese de indiscreție, de cea mai vulgară specie de indiscreție. Dar adineaori voiam să spun numai atît: că noi doi, Maestro și cu mine, singurii supraviețuitori ai familiilor Calomfir, Antim și Thanase, suntem - și desigur nu din întîmplare - singurii artiști răsăriți din neamul nostru. Se întoarse brusc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zilele treceau. Au căutat-o peste tot pe unde credeau că ar putea fi, dar nimic...De la o vreme au găsit-o într-un grup de tineri ce-și duceau viața pe unde apucau. Lidia, murdară, despletită, cu un vocabular vulgar, dar cu ochii strălucind ciudat abia i-a recunoscut pe prietenii care o căutau cu disperare. După multe discuții și argumente au convins-o să se întoarcă acasă, pentru că să locuiască la vreunul dintre ei nici n-a vrut să
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
deși pe toate i le știu atât de bine ! Surâsul din ochii entuziaști și creduli, felul șiret cu care îngână ceva, ascunzându-și cu o grațioasă neîndemânare chipul jenat dincolo de evantai, felul cum rămâne cu privirea în gol, visătoare. (Misoginism vulgar ar fi, desigur, să-mi imaginez că atunci Sophie se gândește la un corset sau la lucruri încă și mai profane !) Respir precaut, ca să nu trezesc tusea ascunsă în trupul meu, și cu exaltare mă gândesc că Sophie nu are
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu vreau să mai aud de cuvântul „vilegiatură“ ! răcnește. Și pe urmă își începe povestea favorită : cum ne prinde războiul cu geamantane, și doică, și copil mic, și madam Ana, și cutii de pălării peste țucal... Oh, devine incredibil de vulgar și în ruptul capului n-aș fi crezut că norocul meu a fost atât de spart pe lumea asta... — Dar bine, i-am replicat de fiecare dată, toți prietenii noștri cum de au avut atâta curaj ? — Inconștiența nu este curaj
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
unii de ceilalți. Cu toții ținem la dumneata enorm... Un zgomot bine știut - pocnetul mic al plăcuțelor de fildeș -, doamna Mironescu își face vânt cu evantaiul, din ce în ce mai repede, vădit enervată. Oare această deranjantă situație va mai lua sfârșit niciodată ? Neplăcute și vulgare lucruri i-a fost dat să îndure ! Și tot atât de neplăcut este și că pielea ei fără încetare transpiră. Deși se lasă seara, broboane mici de transpirație tot îi mai încolțesc pe frunte, la rădăcina părului blond, în adâncitura bărbiei ; pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la care striga acrită câte o femeie ofilită de treabă, cu părul adunat neglijent într-un conci soios, fluturându-și fustele în jurul pirostriilor pe care fierbea bulionul sau săpunul - chiar și această vulgară priveliște stârnea o duioșie adâncă în sufletul meu. Bietele de ele, rămase singure cu droaia de copii, așteptându-și bărbații, poate mobilizați de cine știe când, unele de pe-acum nemaiavând ce să aștepte ! Fără s-o știe ! Și astfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parcul de peste stradă, unde urma să vă vedeți cu gașca, la sfîrșitul orelor, ca să faceți celălalt set de poze, În care v- ați fi permis să vă arătați așa cum erați pe sub uniforme: sfidători, suferind de teribilisme nevindecate suficient, testosteronici, veseli, vulgari, exagerați, imponderabili, plini de atribute care definesc o vîrstă scurtă și, se pare, damnată. Sau spre examenul pe care urma să-l dai peste cîteva săptămîni și care ar fi trebuit să-ți asigure poate nu o carieră profesională strălucitoare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vadă. — George e diabolic, ca și Alex. I se pare, probabil, de bun-gust să nu se arate, și după aceea o să i se pară inevitabil. Tu spui mereu că-i un neghiob. — Da, e un tip comun, un individ absolut vulgar, un Iago. — Ca și... Dar Alex nu-i diabolică, în ultima vreme a devenit extrem de retrasă, o pustnică. Uneori mă îngrijorează. Pentru că-ți place să fii îngrijorată. Alex pur și simplu refuză să vadă cât de mult au îmbătrânit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
existau decât el și ea, deasupra și deosebit de tot ce-ar putea face George cu o târfă. Acum însă, poate ca un rezultat al șocului fizic și al debilității, această mărinimie agnostică îi fusese zdruncinată. Stella începuse, aidoma oricărei soții vulgare, obișnuite, să și-l imagineze pe George alături de o altă femeie. Este calea care duce la nebunie. Acum începuse să-și îngăduie să simtă un meschin dezgust față de George, sentiment pe care nu-l încercase niciodată până atunci. Această suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un alt cântec, cu alt gen de erou, nu un gentleman. Dar, de fapt, Tom aspira să fie un gentleman, și se considera a fi unul. Simțea că n-ar putea coborî niciodată la nivelul degradant la care se vorbește vulgar despre sex, iar femeile sunt tratate ca vitele. Desigur, imaginația lui Tom făurea fel de fel de tipuri de femei. Își imagina copile ocrotite de părinți, cuibărindu-se noaptea în paturile lor virginale. Se gândea și la fetele rele, nebunatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare - atunci de ce mais, adică dar? - ori una, ori alta, sau privirea îi cade pe o pasăre fugitivă, ba nu, înțeleg, privirea îi plutește în gol, apatică, ba nu, languroasă, ca o rufă albă scoasă din... nu, nu poate fi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prea bine care-i standardul exact al unei vieți curate. Ei, vezi, spuse John Robert ca și cum acest din urmă lucru stabilea definitiv calificarea lui Tom și acceptarea planului său. Nu vreau ca fata să intre într-o lume de sexualitate vulgară. Vreau să i se respecte inocența. Vreau un aranjament simplu și clar, fără ...situații confuze sau falsă melodramă. Înțeleg, replică Tom, însușindu-și tonul măsurat al filozofului, că nu vreți să vă pierdeți timpul cu problema asta. Simt convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne cumpărăm o casă în Crescent... Oprește-te odată, naiba să te ia! Nu te enerva. Cred că ești gelos! Această acuzație, făcută în glumă sau nu, avu darul să-l înfurie cumplit pe Scarlett-Taylor. — Vorbești într-un fel josnic, vulgar, pe care nu-l suport! Nu mai spumega, n-a fost ideea mea. Dar, de bună seamă, i-ai spus că e o nebunie, că e imposibil... Am încercat, dar nici n-a vrut să mă asculte. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândul lui ca și cum ar fi trăit în casa lui. Imaginea lui Hattie, statornicită în mintea lui, era cea a copilei inocente. Nu era pregătit pentru imaginea ei de tânără femeie. Așa ceva implica amanți, aventuri amoroase, belele, sarcini, avorturi, toată oroarea vulgară a lumii sexualității, a degradatei lumi moderne obsedate de sex, pe care John Robert o respingea cu repulsia moralistului. Nu va mai exista o Pearl, Hattie va scăpa de câinele de pază și se va zbânțui în voie. Va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pearl îl recunoscu: Oh,... domnul Scarlett-Taylor! Nu fi proastă - numele meu e... stai să văd, care-i numele meu? Ești beat. Am aici o sticlă cu whisky, bea și tu. — E respingător felul ăsta în care te-ai îmbrăcat, e vulgar, arăți scabros, scabros, și toți oamenii ăștia care vin și strigă pe sub ferestrele noastre, e detestabil, nu pot să înțeleg! Avem de gând să chemăm poliția. Scoate-ți odată peruca asta! Emma își scoase peruca. O găsise în dulapul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a apropierii ei, a respirației agitate, a fragilității și friabilității ei. Își aducea aminte, cu prețuire, de gestul ei larg de la fereastră. Și își mai amintea că el fugise, evadase urmărit de mulțime. Imaginea nu-i displăcea. Să audă răgetele vulgare ale plebei, să fugă de ele și apoi să se trezească singur cu singurătatea lui, aceasta era însăși imaginea vieții. Cabotinismul lui de la canal căzuse în uitare. Trecutul imediat îi apărea ca un fel de spectacol, un interludiu, nelegat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ți spun. Amândoi suntem oameni liberi. Îmi aduc aminte că afirmai cândva (Doamne, câte spuse ale dumitale sunt depozitate în capul meu!) că ideea de a fi „dincolo de bine și de rău“ este și nu poate fi decât o iluzie vulgară. Cred că discutam atunci despre Dostoievski. Foarte bine. Cei care pretind că sunt „dincolo“ de această familiară dihotomie, sunt cinici mincinoși sau victime iresponsabile ale voinței semi-conștiente, sau entuziaști excentrici, ori pervertiți care înalță o anume virtute (curajul, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mult deasupra tuturor celorlalte, încât acestea devin invizibile. Sau dacă încercăm să schițăm o imagine mai spirituală, oare aceasta nu înseamnă însăși morala ridicată la un grad mai intens? Adeptul care „preferă cunoașterea și nu virtutea“ este fie un magician vulgar, fie un fel de „tip livresc“ a cărui generoasă strădanie e vrednică de admirat, în timp ce-i deplângem neglijarea unor îndatoriri mai imediate! Parcă aud și acum ecoul glasului dumitale! (Nu ne-ai vorbit ceva mai târziu - parcă-mi amintesc fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să se râdă de mine? Îți închipui că am să trec ușor peste faptul că m-ai făcut de râs, că m-ai făcut caraghios? Peste faptul că o problemă a mea, extrem de intimă, a fost transformată într-o glumă vulgară? Rozanov făcu un pas înainte și Tom se retrase speriat în colțul camerei, unde se sprijini de zid. Repetă: Îmi pare foarte rău, v-am mai spus-o. Ce altceva pot să vă spun? E un nonsens. — Numele nepoatei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
generală, senzația de a fi fost insultat și expus batjocurii publice. Interogatoriul la care le supusese și pentru care nu-și alcătuise în prealabil o listă de întrebări, îi apăruse mai curând ca o datorie de tutore. Remarcase, desigur, în vulgarele relatări apărute în cele două gazete, referirile la Pearl, dar în momentele primelor sale reacții nu-și bătuse capul cu ele și, într-adevăr (așa cum sperase și Pearl), le considerase doar „niște clevetiri murdare“. Până și semnificația faptului că Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să împlinească un destin, i se ceruse să înfrunte o mare încercare și, în chip prostesc, nesăbuit, el nu reușise să înțeleagă, să răspundă, să vadă. Chiar și la început, când își dăduse seama că e ceva important, fusese doar vulgar ațâțat, măgulit și amuzat. Revedea silueta mătăhăloasă a lui John Robert în camera aceea micuță și își amintea cât de surprins se simțise el, Tom, și cât de alarmat și de flatat, când își dăduse în sfârșit seama de scopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
N-aveam chef de nimic și nu mai vroiam să vorbesc cu nimeni. Mă simțeam într-o stare de disperare cumplită. A început chiar să-mi treacă prin minte gândul sinuciderii. M-a apărat faptul că sinuciderea mi se părea vulgară. Asta datorită unei împrejurări mai vechi. Un vecin, un ins destul de rudimentar care căzuse în patima beției, a plecat într-o dimineață de-acasă și mai târziu a fost descoperit spânzurat de o creangă a unui copac din parc. Când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai tare. Până l-am pierdut din vedere pe o stradă mai deochiată, plină de cârciumi sordide. Ca să-l găsesc, am intrat din circiumă în circiumă. Un miros acru de tutun, amestecat cu aburi de alcool și cu o vorbărie vulgară, plutea în acele încăperi pline cu clienți de o anumită condiție. Chelnerii îmi aruncau priviri piezișe. Nu făceam parte, în mod evident, dintre cei ce frecventau obișnuit cârciumile respective... Ca să mă pot uita în liniște, ceream peste tot ceva de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă întorceam acasă, mi-a ieșit în față un individ slab, cu ochelari, care mi-a pus în mână un plic alb, murdar de transpirație, și s-a îndepărtat fără o vorbă. Când am citit, am încremenit. Într-un stil vulgar, era relatată acolo o poveste întreagă despre necunoscutul cu care vorbeam la telefon. Că era un individ fără scrupule, care-și tortura nevasta și copiii, că era un escroc, un individ dubios, urmărit de poliție și că prin urmare era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]