1,925 matches
-
articolele într-o carte. Și totuși, să ai un talent uriaș (dovadă Cronica de familie, Incognito) și să-l pui, conform unei afirmații personale, în slujba asigurării posibilității de a mînca la caviar cu polonicul și a porției zilnice de whisky, miza nu-i oare cam derizorie?! Sătul de a minți, Petru Dumitriu a evadat din lagărul comunist acum aproape 37 de ani. În tot acest timp nu și-a iertat cărțile scrise la comanda partidului, pînă într-o zi cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aristo- craților răsfățați, ale femeilor frumoase și prea scumpe, ale țiganilor cu șișurile lor perfect ascuțite încât o simplă zgârietură poate deveni fatală, sunetul jazzului și al tangoului care plutea în aer alături de mireasma nenumăratelor florării și tutungerii, vin roșu, whisky sau absint, ierburi și morfină te fac ușor, ușor să -ți pierzi mințile dacă nu îți găsești un loc în toată nebunia. Nimeni nu i-a spus despre cimitirele pline de anonimi, pe lângă care trecea acum zilnic, unde nu se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îi confirmă. Nu, serios ? Sachi ? Disperat după amor și romanțe, domnișorule Cristian. Dar ! Dar ! Am publicat și ca Ivan Turbincă sau Ion Palavră până să ajung la acest Ion Pribeagu, de asta ce spui ? Mamutu’ comandă al treilea rând de whisky-uri, printre hohote de râs. E drept, evreii nu fuseseră niciodată îndrăgiți de români, dar mai ales atunci, când valul de antisemitism ce bătea dinspre Vest începuse să invadeze Europa mai ceva ca ciuma, se ascundeau sub diverse pseudonime pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
șprițuri de sifon, sau roșii, sau negre, aduse de la cele mai bune crame, atât din țară, cât și din afară, vinuri vechi și de zece sau cincisprezece ani. Tării care mai de care, palincă din Ardeal sau țuiculiță moldove- nească, whisky-uri americane sau scoțiene, vodci rusești, absint elvețian ; erau la mare căutare și frunzele de cocaină de mestecat sau canabisul de fumat, care, chiar dacă nu le găseai la bar, ci mai mult pe lângă el și erau destul de scumpe, se cereau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
era destulă, nici nu ajunseseră la sticlele care umpleau peretele întreg din spatele barului, chiar dacă majo- ritatea erau goale și folosite ca ornamente. Surpriza însă avea să vină de la Fernic, care a improvizat pe loc o bombă, luând o sticlă de whisky pe jumătate goală, înmuind în ea o cârpă, cu care se ștergeau probabil mesele, legând-o apoi de capul sticlei, dându-i foc și aruncând-o cu mare forță pe parchet, înspre mijlocul barului. O bubuitură mare și o flacără
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tatea casei rămânea puiul la ceaun cu mujdei și mămăliguță aburindă. Seara se mergea în baruri, așa cum erau numite fostele cabarete, unde mai puteai lua ceva preparate reci, dacă n-apuca- seși să mănânci, dar cele mai importante erau băuturile scumpe, whisky-urile, coniacurile și cocteilurile în special, iar în pro- gram aveai, dacă nu o celebră orchestră care te invita la dans, alături de doamnele de companie care stăteau pe scaunele înalte de la bar, dansatori, comedianți, actori cu mici scenete, iluzioniști sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zi erau ca și uitate, Cristi nu se amesteca dezaprobându-le sau enervându-se din cauza lor, ba chiar le înflorea și mai tare în glumă. „Cu cinci ? Ultima dată parcă erau șapte, și n-aveam cum să văd dublu de la whisky, nu ? Ar fi însemnat să fie trei și jumătate.“ „Cum, m-am bătut cu Zavaidoc ? La ce folos să mă bat, mai bine renunț la cafeaua de mâine și îl plătesc dublu față de cât primește, să nu mai cânte“, s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
piese de succes, Ionele ? Ești magic acolo, iar cu zborul, gata, ți-ai făcut damblaua ! — Dar eu nu mă ocup cu muzica, prietene, nu m-am ocupat niciodată, îi spune lui Cristi, serios, în timp ce scoate din carlingă o sticlă de whisky pe jumătate plină și îl invită să guste. — Vai, nu ? Nu ești tu marele compozitor Ionel Fernic, pe care orice interpret îl vrea alături ? Nu ești tu meșteșuga- rul versurilor care nu se uită niciodată ? Visul oricărei femei, care întoarce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost în stare, oricum, să -l înlocuiască chiar pe pilot, doar să urce în blestematul de avion care trebuia să fi aterizat deja în București când Cristi, văzând cum timpul zboară, iar Fernic tot nu apare, și-a comandat un whisky dublu. — Imediat, domnule Vasile, se conformă chelnerul, care se tot învârtea pe lângă marele cântăreț, făcându-și curaj să-l întrebe dacă e bine. Șapte și zece minute arăta ceasul din cafenea. — Auziți, până când credeți că ne lasă la Palat ? îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ieftin, slăbit de forță, târându-se mai mult decât mergând ; și cu mințile aproape toate luate, se ducea spre prima crâșmă pe care o găsea deschisă și începea din nou să toarne pe gât. Nu vin, nu delicatese, doar tării, whisky-uri, vodci ieftine, țuici și poșirci de- ale casei, pahare după pahare pe care le stingea cu bere neagră. Iar când nu mai putea să bea, căuta țigani care au coca- ină sau opiu. În funcție de ce găsea, își continua ziua
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și mi-am rugat prietenii să colaboreze la această rubrică, Matei Călinescu, Țepeneag etc. De altfel, atunci au apărut și primele cronici elogioase despre teatrul lui Eugen Ionescu. Stancu a încercat o dată, la el în birou, la un păhărel de whisky, să aducă indirect vorba de excluderea lui Carandino de la cronică, vorbindu-mi patetic și îndelung despre suferințele atroce îndurate de acesta în temnițele staliniste. Fusese ultimul redactor-șef al Dreptății lui Maniu și se pare că fusese arestat împreună cu acesta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ședință. Tovarășul Sbârnă să ne spună noutățile de la București, după ce noi îi vom ura "bun venit!" Șeful cifrului se ridică și aduse din camera alăturată o tavă cu gustări, unde se impuneau cele cu somon și, apoi, trei pahare cu whisky cu gheață. Bine ai venit, tovarășe consilier! Așa am început cele trei luni de activitate diplomatică bilaterală în capitala Finlandei a anului 1987. Programul meu de fiecare zi era aparent simplu: locuiam într-un apartament de două camere, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
externe al U.R.S.S.: Cum au primit diplomații sovietici, mai ales cei de la ambasade, restricțiile la consumul de băuturi spirtoase, impuse de tovarășul Gorbaciov? În general nu au fost obiecțiuni, dar au fost câteva încercări de justificare a consumului de whisky și de gin. Spre exemplu, un ambasador dintr-o țară africană ne-a scris că whiskyul și ginul, în Africa, sunt ca niște medicamente, că se consumă cu multă gheață, ceea ce le scade procentul de alcool până la nivelul vinului sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
consumul de băuturi spirtoase, impuse de tovarășul Gorbaciov? În general nu au fost obiecțiuni, dar au fost câteva încercări de justificare a consumului de whisky și de gin. Spre exemplu, un ambasador dintr-o țară africană ne-a scris că whiskyul și ginul, în Africa, sunt ca niște medicamente, că se consumă cu multă gheață, ceea ce le scade procentul de alcool până la nivelul vinului sau al berii. Ce răspuns i-ați dat? Din dispoziția conducerii de partid, a fost imediat chemat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
propus să meargă la șefii de misiune mai apropiați și să abordeze problemele indicate de centrala M.A.E. în ultimele telegrame, eu urmând să fac translația. Am mers după el până la cel mai apropiat bar, unde a cerut simplu: "Whisky!" Am cerut și eu un gin cu tonic. Constatând că nu avea intenția să abordeze vreun diplomat, l-am îndemnat să mergem să discutăm cu unul dintre șefii de misiune ai țărilor socialiste, crezând că poate aceștia îi sunt mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a invitat imediat la recepția lor din 6 decembrie. Începusem să mă simt în largul meu, când mi s-au oprit ochii pe colțul unde îmi lăsasem șeful singur, dar care acum era acompaniat de Dobre, ambii cu paharele de whisky în mână. Deci, era adevărată bârfa șoferului francez, am reflectat în sinea mea cu stupoare, nevenindu-mi să cred ce vedeam cu ochii. Am decis să plec imediat, dacă șeful nu va avea obiecții. M-am dus direct la ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
telefonice cu familia din țară ale fiecăruia dintre noi. Mai mult chiar, săptămâna anterioară îl rugasem pe ambasador să fie de acord ca, după orele de program, eu să ofer "coloniei românești din Misiune" o gustare și un pahar de whisky, cu prilejul zilei mele onomastice. Șeful misiunii fusese de acord, participase cu soția la agapa de pe terasa clădirii ambasadei, care se prelungise până pe la orele 22,00 și unde ca gazdă mă străduisem să fiu agreabil tuturor, să spun unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
eu am vrut doar să vă zic care este, pe fond, lucrătura. Nu discutasem cu nimeni despre opiniile mele și despre ciudata prietenie de șpriț a ambasadorului cu șoferul lui, dar constatasem prelungitele convorbiri pe terasă, cu paharele pline de whisky, ale celor doi. Nu mă îndoiam că toate convorbirile de taină, privirile conspirative și comportamentul de vulpe vicleană ale lui Dobre erau o reflectare perfectă a caracterului acestuia, care era de natură să completeze și să ajute înclinațiile distructive ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
A.E. să sprijine activitatea ambasadei. Eu cred că și-a făcut datoria. Îi urăm, acum, la plecare, drum bun și să găsească bine acasă. După ce am gustat din paharul cu gin, pe care îl comandasem administratorului, ceilalți toți beau whisky, mi-am început vorbirea: Tovarășul ambasador are dreptate, au trecut trei luni de când am început această extraordinară experiență pe care nu o voi uita niciodată. Atunci nu știam mare lucru despre Peru, despre Lima, Cuzco sau Machu Picchu, nici despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
la berea promisă în peisajul convenabil al grădinii "Doina". La sfârșitul primei zi de lucru, fiind o zi plăcută, cu soare și temperaturi apropiate de 12-15 grade, am încercat să ne instalăm în grădină și să începem cu câte un whisky, cumpărat special pentru această revedere din free-shopul de la Madrid. Petrică, decanul nostru de vârstă, după ce se asigurase că paharele erau pline, îmi dădu cuvântul să relatez despre "aventura mea peruană". Le-am relatat, în varianta scurtă, despre atmosfera instalată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
José Luis Herrera Sotolongo, medicul personal al lui Hemingway, Roberto Herrera Sotolongo, fratele medicului, angajat ca "secretar" și Don Andres, preotul din localitate. După comentariile prietenilor și angajaților, Hemingway își începea ziua la piscină, în compania a 2 pahare de whisky cu soda sau gheață. Piscina a fost desenată de "proprietar" în 1945,aici înotând cam 1 km dimineața, uneori și scriind, iar în zilele călduroase luând "în apă" și prânzul. Se spune că în piscina de la Finca s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
din tribul Masai și trei linii orizontale sugerând gradul de "căpitan de marină" al patronului yachtului Pilar. Îi plăcea să mănânce bine și sugera bucătarilor combinații din cele mai originale. Se îngrijea personal de băuturile servite la masă, acestea însemnând whisky, vin rozé Chianti, gin, campari, tequila. Într-o zi cu 3-4 prieteni se consumau la Finca 4-5 sticle de băutură, ceea ce îl făcea pe amfitrion să înceapă să cânte deși nu avea voce. Cu musafirii juca uneori cărți și alteori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
capitol o declarație a lui Hemingway, făcută în august 1935 criticului sovietic Ivan Kashlin: "eu beau de la 15 ani și există puține lucruri care mi-au produs o așa plăcere", precum și exclamația colegului Graham Green, care informat de cantitățile de whisky ce intrau la Finca ar fi exclamat: "acum înțeleg pentru cine bat clopotele"! De "degustat" o făcea nu numai la Finca, dar și la Havana, în localurile preferate, la Cojimar, cu pescarii, sau pe yachtul Pilar, în lungile partide de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sculele, momeala, combustibilul, proviziile. Gregorine avea grijă, la cererea expresă a "patronului", de "Departamentul etilic", magazia de băuturi a lui Pilar. Gregorine își amintea de ce "consu-ma" Papa pe Pilar: două degete de gin cu apă tonică și suc de lămâie; whisky cu soda, mărcile Haig&Haig, Johnnie Walker Black Label, vin italian, spaniol sau chilian, rom Bacardi cu gheață și suc de lămâie și bineînțeles, Daiquiri fără zahăr! Pe yacht Gregorine era nu numai "căpitan", maestru pescar, și barman, ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de borfaș - nu avea nimic de-a face cu această suferință a celuilalt sine al său respins, o suferință a sistemului nervos, a cărnii și viscerelor și celulelor. S-a strecurat la masa la care stăteam și a comandat un whisky. L-a dat pe gît, a pus paharul jos și s-a uitat la mine cu capul Înclinat ușor Într-o parte, pe spate. - Ce-are gagiul ăsta? - Un pistol-mitralieră și vreo treiș’ cinci de drame de morfină. - Morfina pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]