1,689 matches
-
de Marea și Omăt. Unul dintre oameni se ridică și se apropie de mine, temător. - Krog, da, știm bine cine ești! L-ai făcut una cu pământul pe Scept! - Scept a fost un om de nădejde, dârz precum lupul Înfometat. Zace Îngropat În câmpiile unde l-a Îmbrățișat Umbra, luptând vitejește. - Tu l-ai ucis, știm! L-ai luat de șale și ai dat cu el de-azvârlita În Înaltul cerului și, pe când Încă se rostogolea În văzduh, ai slobozit trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tunelul tău cenușiu! Îți privim chipul cu uimire, milă și groază, pentru că știm că ești plămădit din același lut ca și noi. Ceea ce sălășluiește În noi toți - ceea ce este Înălțător, josnic, meschin și eroic, ceea ce este rar, banal și măreț, zace mort aici, În inima orașului fără odihnă, iar În această imagine mizeră a lutului corupt se află scris destinul tuturor viețuitoarelor, da, al regilor pămîntului, al prinților inteligenței, al atotputernicilor stăpîni ai limbilor și al nemuritorilor făuritori de versuri, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să ți se lase doar două găurele pentru ochi și una prin care să scoți mânuța, cu care îți vei alege produsele. Fiindcă așa suntem făcuți noi, ca să considerăm cu tărie că în fiecare dintre noi, ăștia, fraierii de rând, zace un potențial hoț de care ceilalți semeni ai noștri, se simt obligați să se apere cu cea mai mare strășnicie. Cu cât se fură mai tare și mai abitir cu milionul de euro acolo sus, cu atât măsurile pe care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
el seama că se repetă, probabil. Dar nimeni nu-l trage de mânecă, nu-l mușcă de picior sau, măcar, nu-l bate amical peste operația de pe burtă, despre care unii spun că-l mai doare și acum. Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la piciorul drept. Înfierbânt briceagul. Poți, îmi spun, ești un soldat în tranșeele capitalei. Carnea sfârâie, un junghi îmi străpunge inima. Peste două zile, cucuiul din piele îmi împopoțonează alt deget. Îi zic Sabinei să vină cu mine la doctor. Zace în pat, îi e greață de la slănină: du-te singur, ce, ești copil? Asprimea tonului ei mă ustură mai tare decât excrescența de la picior. Mă îmbrac și pornesc șchiopătând în căutarea unui dispensar. Trec printre blocurile aruncate parcă din elicopter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
have a job/I don’t have a job, ’cause I don’t have a house! Am apelat atunci la alfabetul surdo-muților. O întrebai strâmbându-mi degetele: ce face bătrânul?. Ea lăsă țigara și schiță rapid câteva gesturi: dracu’ știe! zace în camera aia și nu mai crapă odată. Dar n-ați chemat un doctor? Ei na! da’ ce, scoate el vreun ban de la teșcherea? n-avea rost Intr-un târziu am schițat un semn de la revedere și am plecat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe care trebuie să o Înmagazineze un mare savant pentru a demonstra cât de vitală este pentru om agresivitatea și să obțină apoi premiul Nobel pentru biologie? Copiii, după părerea acestuia din urmă, trebuie feriți mai Întâi de agresivitatea care zace În ei și abia apoi de cea a oamenilor mari. În Încercuirea de la sfârșitul lui noiembrie ’42 deja nici unul dintre voi nu-și mai amintea de copilul nebun de pe malul Donețului. Iată-vă scăpați cu toții vii și nevătămați (ba poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Abia spre dimineață febra aerului și a zidurilor mai scade. Încolo nimic nou. 7. Poate, ar trebui să reiau întrebarea: în ce mai cred, oare? Printre moderni, sunt aproape retrograd. Acum câțiva ani, mi-am cumpărat o agendă electronică. Ea zace pe undeva, nefolosită, căci nu mă pricep s-o manevrez. Și, după ce că sunt nepractic, nu cred nici în mitul progresului. Mă îndoiesc că un barbar, civilizîndu-se, a avut numai de câștigat. Intelectualii veniți azi de la țară lasă în urma lor alt
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
căzătoare Pe fiul lui Matthew îl plâng amar, Ucis cu cruzime de hunul barbar. În continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga! Noi îi spuneam unchiul God cel blând, Dar acum el zace sub pământ Acolo, bucuria victoriei n-o va simți Doar margarete din el vor răsări. Când Pater a urcat să-mi ureze noapte bună, i-am spus că nu cred că aș suporta să mă duc la război, fiindcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
reiau acum în românește, fiindcă, să nu uităm, am fost odată profesoară. Am întâlnit un călător dintr-o țară străveche Care a zis: Două picioare imense, fără trup, de piatră Stau în deșert... Lângă ele, pe nisip, Pe jumătate scufundat, zace un chip crăpat, a cărui căutare, Și buză-ncremenită, și rânjet de poruncă rece, Spun că sculptorul bine i-a citit acele patimi Ce-au supraviețuit, întipărite-n lucrurile fără viață, Și mâinii ce le-a modelat și inimii ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
slăbit. Ce danie? Nu cumva mă vedeți deja mort? Ți-ar surâde agoniseala mea de o viață? Băi, Ghiță, eu tot nu înțeleg ce vrei? Păi, să-mi faceți cronică despre compunerea asta. Las zdreanța asta de caiet să mai zace colea jos, poate se mai coace, că eu am un maldăr care mă așteaptă și tot nu mă grăbesc. Mai stai la rând ... Da’ despre ce rând e vorba? Nu înțelegi? La așteptare, să mai zacă oleacă. Vrei să spui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
dracu’ de rău, spune John. Lasă, nu-i nimic. Stă Întins acolo, cu ochii Închiși. — Da’ știu că au vrut să ne tragă o țeapă, spune John. — Prietenii ăia ai tăi. Morgan și Steinfelt. Ai niște prieteni tare de treabă. Zace acolo, și acum și-a deschis ochii. Pe față mai are Încă expresia aia Înfiorătoare de om stors de puteri. Ciudat, ce repede-ți merge mintea când e vorba de atâția bani, spune Jack. Să știi că ești un puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva sau a alergat până a căzut fără vlagă și zace într-un șanț”... Cu acest gând ca o povară s-a ridicat cu greu din cenușă... Nu se putea desprinde de imaginea calului căzut... După o vreme a oftat și a vorbit ca din altă lume: Dusu-te-ai și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nu știu de ce m-am simțit așa de furios dintr-odată... Poate pentru că ar fi trebuit să-l înveți pe Valerius nu doar să vindece, dar și să fie curajos și să nu aibă oroare de arme, de violență... Violența zace în noi toți, o întâlnești peste tot în lume. Misiunea noastră este s-o înăbușim sau s-o dezlănțuim când avem nevoie de ea, pentru a servi idealurilor noastre - îl privi pe Proculus drept în ochi. Cu toate acestea, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te arată preotului, și adu darul, pe care l-a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei." 5. Pe cînd intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga 6. și-I zicea: "Doamne, robul meu zace în casă slăbănog, și se chinuiește cumplit." 7. Isus i-a zis: "Am să vin și să-l tămăduiesc." 8. "Doamne", a răspuns sutașul, "nu sunt vrednic să intri sub acoperămîntul meu; ci zi numai un cuvînt, și robul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
lua parte / La circuitul naturii. / Rămășițele mele trupești nu mai sînt eu! / Poeții mint! Trebuie să fii necruțător: / << Nimic>> asta va zăcea / Sub movilița din cimitir... / Tu o să vii, sprijinindu-te-n umbrelă. / Te vei reculege lîngă movila / Sub care zace <<Nimic>>, apoi Îți vei șterge / o lacrimă... / Dar băiatul care mi-a citit poemul / Va privi lumea cu ochii mei”. Evgheni Vinokurov, Cu ochii mei, ochii plini de o nesfîrșită, totală Încredere și inocență cu care mă privește Andrei, speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vîneze stafia originalității din cinematograful modern”, scrie Jonathan Coe În Casa somnului. Scrie de pomană, pentru că după multiplul Oscar al mieilor a urmat deja acel amintit Millenium unde dereglații ating cele mai Înalte cote ale agitației, ale erupției impulsului ce zace-n fiecare dintre noi, omoară-mă mai tîrziu, arunc-o pe mama din tren, mișunînd În neștire, În fiecare episod, imaginația sparge barierele morbidului și pare scăpată din laborator ca virusul SIDA, pare un obicei cultural strămoșesc regăsit, multinațional, noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ani? - Să însuflețim Pământul, și apoi sistemul solar, și galaxiile, și tot ce-o mai fi pe-acolo, și pe care nu le știm încă. Să le însuflețim, adică să le aducem la viață și să trezim spiritul care zace alienat în orice viață. Să binecuvântăm întreaga Creație, așa cum vă place la unii dintre dumneavoastră să spuneți. - Vasăzică, Zamfira avea dreptate. Ne-ai binecuvântat și pe noi. - Da și nu. Cum prea bine spunea doctorul Procopie... - Dar de unde știi dumneata
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic. Atunci auzi din nou clopotul Mitropoliei, și toate celelalte clopote, și, foarte aproape de el, un altul, zbătîndu-se singuratec, deznădăjduit. "M-am speriat" își spuse, și începu să tremure. E din cauza apei, înțelese câteva clipe în urmă, dîndu-și seama că zace întins în băltoaca din marginea trotuarului. "M-a luat cu frig..." - Am văzut când l-a lovit trăsnetul, auzi aceeași voce gâfâită de bărbat speriat. Nu știu dacă mai trăiește. Mă uitam într-acolo, că era chiar sub semafor, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
albastru, ușa palatului și intrăm. Întuneric. Pustiu. Nici urmă de paznici, nici urmă de servitori. A, uite aici undeva trebuie să fie Împăratul. Intrăm într-o cameră mare. Foarte palid și foarte trist, cu barba albă, lungă, ochii verzi, Împăratul zace întins într-un pat imens, cu baldachin. Un pat împărătesc. Dacă s-ar ridica, cred că Împăratul ar fi foarte înalt și foarte puternic, dar nu se poate ridica... Ana îi aruncă degrabă mingea. Așa cum stă, culcat, Împăratul o prinde
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
doi, Inventatorul și Învățătorul, sunt gemeni. Nu e un inventator de azi sau de ieri, nici nu e unul oarecare. În el trăiesc toți inventatorii din Țara lui Verde Împărat, din toate timpurile. E, deci, Inventatorul tuturor timpurilor. Acum, însă, zace prăbușit într-un scaun din fața planșetei și plânge. Mă uit la el: e un tip înalt, distins, cu părul blond ca grâul copt, are ochii de un albastru adânc, care seamănă cu niște lacuri acum, pentru că sunt plini de lacrimi
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pentru că de multă vreme oamenii învață la școală că Marconi a inventat radioul - așa rămâne, a spus acesta. Acum fiul lui Verde Împărat se ocupă de altceva. A reușit să facă mai multe invenții pentru locomotive. Dar de ce plânge? De ce zace prăbușit în scaunul lui din fața planșetei și varsă într- una lacrimi? Ana îi aruncă mingea. El tresare și o prinde. Zâmbește printre lacrimi, din ochi i se revarsă blânde flăcări albăstrii. Ana șoptește pentru ea, dar se aude până la mine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
era Antoniu și CINE era Cleopatra. Numele nu-mi spune mare lucru. Deci: CINE erau ei? Prințul e surprins plăcut: ─ Ai dreptate, Ana, de la întrebarea asta trebuie pornit. Răspunsul corect este: Antoniu și Cleopatra erau doi peștișori din bolul care zace spart pe podea. Ana: ─ Aha, Deci, ei locuiseră în borcanul care se spărsese și acum zăcea pe podea. Nu știm cum a ajuns bolul pe podea, cine sau ce l-a doborât, intenționat sau din greșeală, dar ne putem imagina
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
un pic și am ajuns, înaintea lor, în încăperea verde. Aici îmi miroase a pădure, adică mă simt liber, sunt vesel și inspirat. Ana i-a povestit între timp Prințului cum au pălit culorile din Țara lui Verde Împărat, cum zace Împăratul în palatul său, fără putere, iar fiii lui nu prea știu ce se întâmplă nici cu el și nici cu Țara. Acum în Țara lui Verde Împărat, până și Soarele e palid, Clorofila, zâna frunzei verzi, fiica Regelui Razei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din păr de cămilă și nici mănușile din piele. Arată ca un manager din fotbal. Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La cîțiva metri depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap cînd purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să ne facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]