1,680 matches
-
un loc, fuseseră slujite acum după cuviință. În 1975, când i-a fost dat să vadă - ca o premoniție? - cumplita priveliște, lui Marius îi mai rămăseseră mai puțin de 12 ani de trăit. A privit atunci în fundul gropii în care zace acum. * Coșmar. După o lungă zi petrecută pe câmp cu elevii, la cules de căpșuni, Doina visează într-o noapte că are picioarele umflate, groase ca niște butuci: privindu-și-le cu mai multă atenție constată - îngrozită - că pe ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
florile văzute prin fereastră sunt uscate de mult. Puckson are impresia că s-a întâmplat ceva îngrozitor cu prietenul nostru comun. Că fratele lui Boni, din a doua căsătorie a mamei sale, l-a omorât pur și simplu, că Boni zace acum cu un cuțit înfipt în inimă. M-am îngrijorat și eu văzându-l deodată pe Boni mort, plin de sânge. Ne-am hotărât să mai așteptăm puțin și apoi să alertăm poliția. Apoi am sunat la întâmplare la țară
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de comentarii. Cunoștința mea mi-a arătat pe cineva, un bătrânel, aproape topit într-un costum care acum îi era peste măsură de larg. "Îl vezi... să-ți spun o poveste, e un tip grozav. Uită-te, este ăla care zace pe bancă." * Și mi-a spus o poveste: "Știi că la noi e un fel de obicei printre pensionari, dar un obicei care a devenit, ca să zic așa, tradițional. Le place boala. Cum le place boala? l-am întrebat, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dar acum nu se mai practică spânzurarea. Așa că nu se poate da nici o întrebuințare acestui pământ sterp, care nici măcar nu a fost revendicat de nimeni. Ziua, nu vin nici gunoierii; noaptea, luna este acolo mai săracă și mai rece. Câmpul zace așa, fără rost. La marginea câmpului, mai departe, curgea un pârâu; o gârlă fără nume. Unii spun că îi zicea pe vremuri Gârla Mortului. Dincolo este linia ferată pe care, din când în când, iară un orar precis, trec trenurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
San Zeno in Monte a intrat să facă parte din istoria Operei și a devenit Casa Principală a Congregației Slujitorilor Săraci a Divinei Providențe. Poziția este încântătoare: un balcon orientat spre oraș. Iată cum îl descrie un istoric din 1760: «Zace... San Zeno in Monte... înconjurat de zidurile Veronei, pe un deal separat de zarva lumii, în care te bucuri nu numai de aerul sănătos și desăvârșit; dar și pentru că de aici se vede foarte bine orașul împărțit de râul Adige
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mă rog, acestea sunt mai degrabă literare... Din păcate pentru Liiceanu, canonizatorul nostru nu e numai megaloman, ci și ranchiunos. O spun din proprie experiență. Cotidianul, 6-7 aprilie 2002 Academia Franceză Îl simt imediat când nu e în apele lui... Zace într-un colț și mustăcește. — Ce ai? Nu răspunde. Spune, domnule, ce ai! Ți s-au înecat corăbiile? N-am nimic, ce să am! Știu că dacă insist, până la urmă tot îmi spune. De altfel bănuiam eu că e enervat
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
dărâmate bisericile și satele! Și se murea de foame mai rău decât acum... — Eu vorbesc de diplomație, nu de economie, unde, recunosc, românii se descurcă mai greu, n-au talent în domeniul ăsta. — Dar în care? — Repet, în orice român zace un Titulescu. Dl ministru Geoană pare să fie un mare diplomat. Și am să explic de ce. La prima vedere, România s-a ploconit și pe urmă s-a bucurat degeaba, americanii aveau nevoie de baze militare și de carne de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
atitudinea ambivalentă a pictorului spaniol față de război. Realizată în timpul exilului său american, lucrarea nu înfățișează o scenă de război, ci o figură mutilată, elongată, ce se întinde peste craca unui copac putrezit. Pare să fie o femeie, dar capul care zace inert pe pământ este cel al lui Dalí însuși, abstras dintr-o formațiune stâncoasă antropomorfică de la Cap de Creus, din Catalonia. Păianjenul din titlu, alături de o armată de furnici negre, se târâie peste fața celui căzut. Se face aluzie la
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
a lovit e destulă pedeapsă pentru că n-am voit să te ascult. Ce viață dezordonată am dus; toate sfaturile tale erau așa de sincere, așa de bune, așa de drepte, încât dacă îndeplineam o parte din ele azi n-aș zace pe patul de suferinți. Amintindu-mi de bunătatea inimei tale, simt remușcări de faptele din trecut. Ar fi o zi de sărbătoare, ar fi o mare plăcere să vii la Botoșani, să mă vezi, unde sunt bolnav, și din minut
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de a o combate îmi ia o groază de energie intelectuală. Ceea ce este nefiresc e că senzația, „fiorul” sînt mai tari decît judecata, o sfidează. Mi-e teamă ca, prin reiterare, mecanismul să nu devină psihotic. *E scandalos cîtă aroganță zace în fundul unor parvenite! învîrtind cheile mașinii pe arătător, C., profesoară ridicată dintr-o familie de țărani, mi-a vorbit despre faptul că s-a înscris pentru o călătorie în Franța. La un moment dat, referindu-se la cei ce-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
repetiții, acest text de Nicolae Iorga (din O luptă literară), care e un argument suficient, de autoritate, că nu trebuie să se grăbească: „Iar, dacă ți s-a spus să aștepți, ai acum o datorie față de tine. În sufletul tău zace un zeu care nu s-a trezit încă; nu-l grăbi, căci o picătură de untdelemn fierbinte din lampa ta nerăbdătoare îl va face să-și destindă aripile și să fugă pentru totdeauna. Cetește mult, călătorește mult. Adună cunoștinți despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
luni. știu, e grea documentarea, dar trebuie făcută, ca să nu nemulțumească lumea (Monografia Pitești e la dl. Ilioaia și poate sluji de model). Da, Aurel G. Stino e apreciat de unii; dar trecut cu vederea de cei mulți. „Monografia Dragoslav” zace la Cartea Românească, la folticeneanul Gafița, cu care am Încheiat un contract și totuși... O veste neplăcută: D-na Vârnav 514 și-a fracturat un picior și Îl are acum În gips. Fiica ei e bolnavă, având o mare decalcifiere
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sale. D-na Stino, a cărei mărinimie am prețuit-o totdeauna, a făcut excelent donând Muzeului 585 biblioteca soțului dispărut. În schimb un folticenean, d. Gafița, Întârzie cu publicarea Monografiei Dragoslav, În care Lică Stino a contribuit foarte mult. Lucrarea zace de ani de zile, deși contractată. Stăruințele mele sunt Întâmpinate cu gentilețe și făgăduieli frumoase, dar... ineficiente. D-na Prof. Ungureanu adună mereu Amintiri folticenene. Vor avea, poate, aceeași soartă? Dacă nu le publică Muzeul, se vor (Îm)potmoli la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
au flancat-o și determinat-o să intre undeva în spatele Bisericii Sf. Gheorghe. De aici înainte, iar nu se mai cunosc amănunte. Mai recent, un motociclist a străbătut alte străzi principale aruncând manifeste. Tânărul a fost și el înhățat și zace probabil în beciurile Securității. Se spune că este feciorul unui reputat medic de la Spitalul de urgență din București și că respectivul doctor a fost chemat în justiție pentru a justifica bunurile din casa sa din Capitală și din Snagov . în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și șvabi. Fără flamuri. În oricare cimitir din Oltenia, Maramureș, Hațeg, Vrancea, Argeș, deal sau seș. Nu cruce. Am fugit de pe cruce, ca Arghezi În Duhovnicească 1. Ajunge o piatră de râu și o tăbliță cu o inscripțe modestă: AICI ZACE VLAHONEAMȚU”. Așa Îl poreclise pe Paul, În tinerețe, amicul său Cornel Todea. * Emanciparea de matcă acționează diferit pentru introvertit și agorafob decât pentru cel care, În pofida iluziilor risipite, continuă să se considere „angajat” de partea cauzelor nobile și pierdute. Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
liniște cum n-ai cunoscut în viața ta. Așa că încearcă să faci abstracție de el. Am încuviințat, tăcut. — Am auzi prin oraș că Umbra ta nu se simte prea bine, zise Colonelul ștergând farfuria cu pâine. Vomită tot ce mănâncă. Zace în pat de trei zile. Nu cred că o mai duce mult. Dacă nu te deranjează, poate n-ar fi rău să treci să o vezi pentru ultima oară. Am impresia că și ea vrea să se întâlnească cu tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Kadetschule) sergent, dar „proștii” din sat îl „iau la vale”, vorbind „peste el”. Un profesor (în fapt prozatorul), venit la înmormântarea tatălui, înțelege că e „o creangă ruptă”, aruncată în altă parte; rădăcina, partea „cea mai tare” - frântă și ea -, zace în sicriu. Într-un cadru ca acesta, „permanența preistoriei” (cum ar zice Lucian Blaga), persistența mentalităților embrionare sugerează aparența înțepenirii, de unde proximitatea mitului; o lume în care misterul poate fi sondat numai de către deținătorii cheilor regresive. Mocanul „cu cercuri”, căruia
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
estetic și nu politic: acela de oracol pe care-l ascultă toată lumea, fără ca niciodată Însă cei vizați să răspundă prin fapte. Ce dovadă mai bună În sprijinul acestei teze decît Însăși publicarea acestei cărți de către un istoric literar? Tocmai aici zace miza acestui volum, altminteri cuminte, de istoric literar mai degrabă decît de istoric al ideilor. Compagnon Îl lasă pe Thibaudet s-o formuleze: „trăsătura cea mai remarcabilă a familiei tradiționaliste este importanța ei În lumea literelor și slăbiciunea ei În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
voievodului, ca principe și cavaler creștin, se desenează auster într-un peisaj predominant cazon. Succesiunea episoadelor, dinamică, imprimă ritm relatării. Cronica furniza, de altfel, și primele, succinte „povestiri”, reiterate de scrisul istoriografic. După o luptă pe Siret aparent pierdută, Ștefan „zace” o dimineață „printre morți”, până spre prânz, când e recunoscut de un boier „venit călare”, cu numele de Purice. Momentul, consemnat de cronicar în felul său concis, supravegheat, a inspirat și versiuni orale, cu personaje mitizate mai târziu, ,,tradiția” rescrisă
CRONICA MOLDO-GERMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
roșu și se tăvălește prin el, astfel încât să pară toată plină de sânge; apoi se întinde acolo cu labele în sus, ca și moartă; și, ținându-și răsuflarea, se umflă astfel încât aproape că nu mai respiră. Păsările, văzând-o că zace așa umflată și părând însângerată, cu limba atârnându-i afară din botul deschis, cred că este moartă; atunci coboară și se așază pe ea: vulpea le prinde și le înghite"40. Datorită gabaritului victimei sale, Lupul este nevoit să dubleze
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vorbind, face poezie, în vreme ce burghezul lui Molière făcând același lucru obține proză, asta se datorează unei condiționări istorice a proiectului genialității. Însă dincolo de variațiile culturale și contextuale, în esență, aceste imagini vor să transmită aceeași idee: că o bogăție literară zace neștiută în cele mai banale dintre practicile și gesturile umane. Că lucrurile cele mai puțin spectaculoase pe care le face zi de zi țăranul (sau burghezul) ascund o capacitate prețioasă pentru o nouă literatură, resursa în măsură să o susțină
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Cât norod de veacuri n- au venit de-au îngenuncheat la mormântul marelui Ștefan. Acolo plânge un neam întreg soarta lui, acolo își pleacă genunchii și ostașul și domnul, și bătrânul și tânărul, și Iuda și Iosif, căci cel ce zace sub lespedea rece e simbolul cel mai ales al înseși ființei țării și neamului. În mic ungher de țară a lucrat și trăit Ștefan! Și era cea mai mare Moldovă, Moldova lui Ștefan. Era Nistrul la Răsărit hotar, cu Hotinul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu acea strălucire care a făcut să i se închine Veneția cea Bogată; Roma cea bătrână, Șahul cel indolent, Leahul cel mândru, Ungurul cel fălos, Tătarul cel ascuns și crud și Țepeluș cel neastâmpărat. Și acest vultan al vârtoșeniei neamului zace prefăcut în pământ în acel ungher binecuvântat al Putnei. O fi ea sfântă stânca cea neagră din Meca, lespedea lui Avram din Ierusalim, arca alianței din templul lui Solomon; sfântă o fi Acropola Atenei; sfânt Capitoliul Romei; sfânt numele Sionului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
numai a vedea națiunea română mergând către prosperare, a o vedea smulsă din ghearele sclaviei, a ignoranței, ci aruncată în brațele culturii și a luminii", ei declarându-se din „totdeauna pentru școli, pentru răspândirea luminii și în clasa ce încă zace în ignoranță". Ei informau că încă din primul an al primirii moșiei Crețești (1858) au clădit nu numai casa de școală, care a fost totdeauna de atunci ocupată de un număr de mai bine de 100 elevi, mai ales în timpul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
lasă, după toate aparențele indiferent; el nu pare, în ceea ce îl privește să aibă vreuna. Comportamentul său, transgresiv față de legile politeții și ale ospitalității, are o anumită agresivitate. Dar lucrurile sunt mai complexe și istoria, psihologia personajelor și secretul care zace în inima casei sunt după chipul labirintului care constituie arhitectura însăși a casei. Mânat de curiozitate, naratorul face o inspecție a fiecărui colțișor al casei, în detrimentul locuitorului ei, dar foarte curând cititorul înțelege că este vorba mai mult decât de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]