7,506 matches
-
hiroșimă pentru noi” (O Hiroșimă pentru noi). Continuând în același ton, poeta deplânge starea națiunii române, în care valorile pier în paragină, și răsar nonvalorile ca din apă. Apelul autoarei este motivațional: „Se surpă Ateneul Păcii, / Se prăbușesc valori, în zare, / Și nu se știe costul bărcii / Și dacă Noe mai apare. // Să-nvingă viața, că-i minune, / Să auzim tunul cum tace, / Doar Imnul Terrei să răsune / Și să ne înrolăm în pace!” (Să ne înrolăm în pace). Viziunea continuă
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ție, care citești aceste rânduri, permite-mi să-ți pun o simplă întrebare: ai fost vreodată inspirat de o carte cu atâta intensitate, încât cuvintele pe care le-ai parcurs să-ți ghideze pașii spre zări îngemănate cu răspunsuri la atâtea întrebări care nesoluționate, au săpat un vid în viață ta? Însă o dată întoarsă și ultima pagină, o dată atins și ultimul cuvânt, pentru tine să însemne de fapt, primul pas făcut spre o destinație în care
„TRAGEDIE ŞI TRIUMF” ŢESE O PÂNZĂ NEVĂZUTĂ ÎNTRE DUMNEZEU ŞI OMENIRE de TEODORA SORINA COTRĂU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368460_a_369789]
-
amurg”, al poetei Emilia Țuțuianu Într-o lume cenușie, balcanică, pestriță, tristă, egoistă, invidioasă, semiconștientă, cum este lumea literară românească, întâlnești oameni de o frumusețe extraordinară, încât ți se par monumente culturale sau crini înalți ca niște plopi proiectați pe zare...Orașul Roman are două asemenea personalități de o frumusețe spirituală care nu se poate să nu te emoționeze și să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
lume, cel care ne dăruiește iubirea, cel care sapă în noi tranșeele melancoliei, și ne fărâmițează viața în clipe de aur, are culoare albastră. Pe treptele lui devenim îngeri, suntem contopire și despărțire a spiritului de trup, înaintând și deschizând zarea cunoașterii. Iar Ochii eului poetic transcend realitatea pentru a surprinde mirificele ei nivele epistemologice și estetice ascunse: „Sunt triunghiul cu vârful în Cerc/ Străpung până la tine infinitul/ Spre Timpul Magic. Mai încerc/ Perfecțiunea tainică. Fecund e spiritul./ Ești mereu Triunghiul
REGĂSIREA PURITĂŢII ŞI ILUMINAREA DINĂUNTRU A COSMOSULUI POETIC de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368467_a_369796]
-
pe cerul unei specii mioape fata morgana-n veacuri străină apărând [5] Născut eu sânt la poarta bătrânei Europe un Cal Troian de aur în sinea lui plângând astfel cei din cetate în spasmele lor sumbre mă zăreau trist pe zare lucind din când în când [6] Calul Troian al unei Cetăți închisă-n sine duhnind a hoit în lume și-n veșnicul noian cel apărut din mâluri cel apărut din cețuri spre-a se-ntrupa în forma unui alt Cal
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
stafie că te întrebi de nu sânt o ființă laolaltă dintr-o lume mai moartă ca lumea asta vie [16] Și când se-arată-n lume străinul Inorog dacă nu sfârșitul acestei lumi l-aduce el care e călăul îți pare-n zarea vremii că ar fi hoitul lumii ducându-și a sa cruce [17] Și iată-l el nechează maiestuos la porți și lumea se trezește din nopțile serbări din visuri par ca morții ieșind din catacombe pe morțile lor înseși ei
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
și după ce Calul cântând o fecundează ea-i devine mormântul predestinatul hău [36] Să răscolim cenușa să ne-aruncăm într-însa și din cer ploi cu spermă să pogorâm cântând poate asemeni unei Păsări Phoenix stranii se va vedea pe zare și Calul apărând [37] Și vaiete se-naltă și lumea se scufundă până apare Unul în mână c-o lumină bomba atomică răcnește glasul acesta-i iată Calul ce trebuia să vină [38] El iată este fiul fostului Cal Troian
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
cât înaintez din adânc în adânc [20] Iată acolo lacuri de sânge pe care plutesc corăbii de oase încărcate cu grădini suspendate prin care se plimbă femei frumoase [21] Ajunse sufletul la un mormânt și deschizând mormântul ieși afară în zare se vedeau sate-nflorite Și cântau păsări a primăvară [22] Doamnă, ce lume e aceasta frumoasă Să stăm puțin și să ne odihnim Dar doamna-i făcu semn din privire Să pornim dragul meu să pornim [23] Mergeau plângând pe
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
lume un fel de viscol de lumină un fel de formă fără nume [6] Și tu piereai înspre pustiuri în locul capului având cavou-acela care-n veacuri bătea sălbatic ca un vânt [7] Ana, strigam, pierduta noastră mormântul cum plutea pe zări ca o corabie statuie-n fosforice a lumii stări [8] Și cum se subția cântând zidirea sfântului cavou și se vedea această lume ca forma propriului ecou [9] Și mă trezeam ca dintr-un vis plutind prin aerul pe care
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
mă năștea cădeau miresmele-n adâncuri și-adâncurile înspre ea [19] Și într-un cer pustiu si antic în care veșnic tot ningea numai ninsoare și ninsoare nici o lumină nici o stea [20] Și iar plecam asemeni unei năluci fosforice pe zare asemeni unui viscol straniu de suferinți mistuitoare [21] Ana, strigam, pierduta lumii în veci străină și mireasă mă lasă să ating cu fruntea mormântul care nu mă lasă [22] Prin care-asemeni unui astru străbat pustiile sperând într-un sfârșit să
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
veci străină și mireasă mă lasă să ating cu fruntea mormântul care nu mă lasă [22] Prin care-asemeni unui astru străbat pustiile sperând într-un sfârșit să-l pot ajunge asemeni lumii pe pământ [23] Și iar vedeam plutind pe zări chipul acela și mormântul care pierea înspre pustie în veac de veac iluminându-l [24] Și eu veneam dinspre adâncul acelor munți întunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși ----------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU București-Galați 1970 - 2016 Referință Bibliografică: Ștefan
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă, Răsar Luceferi în veghea lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina lui Iisus. Gonindu-mă cu Dorul pe catalanul gând, Edenul se
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
ei jar, Grăbită pare soarta Destinului plecând, Esența să-și culeagă din mugurii de har. Românul e o Rocă din veșnicii Carpați, Omenia-își cerne peste pământ și mări, Cer și Pământ cuprinde-Credința întru frați, Așternându-și Iubirea în cele patru zări. ------------------------------------ Cu aleasă prețuire și prietenie, Gheorghe Constantin NISTOROIU Brusturi, Neamț, 15 februarie 2017 Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEȘNICII CARPAȚI (POEM) / Gheorghe Constantin Nistoroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
pentru draga mea. Își suflecă mânecile, și începu să caute prin măruntaiele apei, o urmă de lumină. Mâlul torcea parcă prin firele de viață stinse, amintirile. Își scutură privirile de tristețea agățată ca o pânză de păianjen peste gene, și zări, în spatele bisericii, o moviliță plină cu flori. Începu să adune încet, una, câte una, petalele plânse din jelania celui, la capătul căruia odihneau. Fă-mă Doamne foc pe lume să țin chinul prins la pântec, să usc lacrima de mume
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
si parcă dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm. Soarele apare și dispare dintre nori. Când se arată pe cer într-o lumină strălucitoare orbitoare, marea strălucește pe margini, împrejurimile devin aurii. O ceață pare a acoperi dealurile din zare. Cerul și marea încep să aibă aceeași culoare gri-albastră. Un nor alb creează o pată de lumină pe marea plumburie a cerului. Cu cât soarele se coboară spre asfințit cu atât coloritul mării se schimbă, dobândind nuanțe uimitoare. Jumătate de
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele gem, trosnesc și se clatină, Ropotul scoate vuiete urâte Rămâne zarea vastă de platină Zilele-s atât de posomorâte! Palidă, vremea s-a culcat pe ape, Jaful puhoiului urlă-năbușit, Mătură poduri, drumuri vrea să sape Lăsând găuri în pământul nămolit. Prada înoată, un timp, rotitoare Pune la-ncercare duhul pământesc Gravă
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
confrate Kelemen Hunor, ci și ca Ministru al Culturii în două dintre guvernele României, sunt convins că apreciați ținuta cultural-patriotică prin care acest imn lansat de noi consacră un asemenea eveniment de importanță națională: „...Cu sufletele-alăturați,/ De-aici spre patru zări zburați/ Spre frații ce-n străin pământ,/ Țin rădăcina prin cuvânt/ Și-ntinse aripi ce vâslesc/ Spre tot ce-i graiul românesc./ Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt/ Clădit și-n piatră și-n cuvânt./ Cuvântul românesc, rostit
CE MAI EXISTĂ ÎNTRE CONFRATE ŞI CONCETĂŢEAN? (SCRISOARE DESCHISĂ DOMNULUI KELEMEN HUNOR) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367799_a_369128]
-
confrate Kelemen Hunor, ci și ca Ministru al Culturii în două dintre guvernele României, sunt convins că apreciați ținuta cultural-patriotică prin care acest imn lansat de noi consacră un asemenea eveniment de importanță națională: „...Cu sufletele-alăturați, / De-aici spre patru zări zburați / Spre frații ce-n străin pământ, / Țin rădăcina prin cuvânt / Și-ntinse aripi ce vâslesc / Spre tot ce-i graiul românesc./ Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt / Clădit și-n piatră și-n cuvânt. / Cuvântul românesc, rostit
POATE SEPARATISMUL GARANTA UNITATEA NOASTRĂ PRIN LIMBĂ? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367800_a_369129]
-
ce-ncercau să ne adune, sub lumini de felinare, tu crăiasă, eu un june, aveam dragostea în inimi și vorbeam mereu șoptit, eram bântuiți de patimi, ca orice îndrăgostit. pasărea iubirii noastre spânzurat-a fost de vânt, a căzut în zări albastre și-a rămas doar în cuvânt. te iubeam și te uram, veneai pe cărări divine, când ades’ te căutam, tu făceai parte din mine, alergau verbe nebune după tine prin ninsori și-ți puneam mii de cunune din steluțe
PASĂREA IUBIRII NOASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367893_a_369222]
-
răsucească în toate părțile. Făcea trei pași la dreapta, pe urmă trei pași la stânga. Poate aștepta pe cineva. O altă frunză i-a atins de acestă dată fruntea. Ca trezit dintr-un vis, a tresărit. Și-a aruncat privirile în zare și a văzut venind spre el o tânără. Îmbrăcămintea fetei era modestă. Nu purta nimic extravagant. Și ea avea în mână o revistă. Revista fetei era o revistă culturală. S-a apropiat de băiat și au schimbat câteva vorbe, pe
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]
-
un asin blând doar Iosif o-nsoțește În staulu-ncălzit cu abur și cu fum``. Icoana, lumii-a rămas moștenire (Mamă și prunc ne-ocrotesc amândoi) Și iată, iar tresar inimile-n noi De vis unite și de-mpărtășire. În flori, pe geamul zării se preface, Lumina. Freamătă-n brad culori și jar... În minte toți cei dragi, din nou, apar Și timpu-n amintire se desface.. Privirea ne e-n crengi strălucitoare Și rugăciunea-n lacrimi pe obraz, Un dor iar ne cuprinde...și
ZILE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367886_a_369215]
-
-n lacrimi pe obraz, Un dor iar ne cuprinde...și-n extaz Plutim, plutim în marea sărbătoare... ................................................................. Și trec trei zile-n ornice solare Imaculate-n jocul de zăpadă. Ca-n somn rămânem speranțelor pradă... În doru-acesta orb proptit în zare... Referință Bibliografică: ZILE DE CRĂCIUN / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1455, Anul IV, 25 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ZILE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367886_a_369215]
-
și televiziune pentru care rolurile jucate par a fi scrise special. Poate! Criticii specialiști au de spus cuvântul cel mai cu dreptate în această privință ! Prea suntem cu adevărat tulburați de noul în alertă, dar actrița Elvira Deatcu apare ca zarea de visat, nu ca lumea de atins! Un om frumos nu e frumos fără să fie și bun. Iată, de aceea actrița Elvira Deatcu poate determina spectatorii ei să se lase răpiți de farmecul pe care îl are. Nu cunoaște
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
omonime însuși numelui „teatru”. Am trăit la „Tănase” clipe de culegere a tot ce era cuprins în culise, spre o rostire simetrică în gând, pentru mult timp, de fapt pentru totdeauna, pentru cât timp voi fi, a numelor ilustrative ca zarea pentru raze, ca rugul pentru jertfelnicie. Din viață iubire, din iubire viață am aflat și primit de la artiștii Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București, în clipe care, pe o gradație ascendentă s-au preschimbat în bucurie. Prin raritatea lor
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
din gândul meu se naște... Eram și eu cândva o flacără de Paște.” Rămasă singură printre străini poeta are senzația că nici anii nu-i mai sunt prieteni: “Anii mei, singurii mei prieteni, / Și voi m-ați trădat pentr-o zare grăbită! / Și voi v-ați dus cortul departe de-al inimii mele hotar...! / Când v-am strigat, m-ați lăsat în țărână zdrobită...! / Când mi-a fost dor, / Mi-ați umplut amintirea cu-amar!” În clipele de meditație apăsarea și
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]