1,973 matches
-
să fi luat parte la vreo luptă. — Am fost rechemat de principe, protestează vexat Paterculus. Tiberius Nero îl apucă pe tânăr de braț: Bănuielile tale sunt nefondate. Băiatul acesta a luptat în Germania Inferior alături de mine. Nu poate povesti cât zbucium și energie a desfășurat cât s a aflat lângă el. A avut mulți chestori în statul său major, dar ca Paterculus nu. Între ei doi a încolțit o legătură strânsă, aproape personală. O relație asemănătoare cu cea dintre tată și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mor. Am ieșit în stradă. După ce m-am îndepărtat, am mai întors odată capul. Era tot acolo, pironit locului, urmărindu-mă cu privirea, parcă necrezând că sunt cel de la Cojocaru. Ultimele lui cuvinte m-au urmărit mult timp. Ele trădau zbuciumul omului încătușat, setos de adevărata libertate, pe care omul n-o mai poate gusta decât într-o oază ca aceea din balta Brăilei. Și-mi aduc aminte astfel de minunatele cuvinte ale lui Knut Hamsun, în celebrul său roman Pan
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
să afle părinții săi? Ce secrete vinovate ar fi putut ei descoperi? Dan și-a luat o figură interesată ca să-și ascundă vagul sentiment de neliniște care, bănuia el, trebuie să fi fost o rămășiță a tinereților sale zbuciumate. Iar zbuciumul nu lipsise deloc din această parte a vieții lui, avînd În vedere și situația lui socială privilegiată. Ca orice alt băiat din clasa de mijloc, locuind În zona de nord a Londrei și educat la școli bune, Dan fuma țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
două trupuri asudate - un bărbat înalt, într-un tricou roșu de Izod, care își ținea copilul deasupra capului și o femeie care părea că leșinase. Țipetele, ale copiilor și ale adulților deopotrivă, se intensificară din nou, mărind panica. Tot acest zbucium determinase și o eliberare de căldură din corpurile tuturor, mărind alarmant temperatura aerului. Sachs simțea că nu mai poate respira, iar presiunea corpurilor pe pieptul ei amenința să îi oprească activitatea inimii. Claustrofobia - una din cele mai mari temeri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că noi știm Oricând să zidim Altă monastire Pentru pomenire Mult mai luminoasă Și mult mai frumoasă!” Manole este cel care a descoperit acest sens străvechi al chemării creatoare și de aici patosul și energia cu care își urmărește idealul. Zbuciumul lui începe odată cu surparea zidurilor și sfârșește numai în moarte. Prin moarte, artistul își câștigă nemurirea. Dar opera sa devine monumentală. El însuși devine simbolul artistului ideal, însuflețit de idealul nobil al creației. Zborul de Icar al Meșterului Manole, din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
popor român, ca o trăsătură psihologică a sa; s-a spus că ciobanul nu luptă cu ucigașii deoarece ar dori moartea, disprețuind existența și nutrind pasiunea autodistrugerii. În zilele noastre, se știe că atitudinea ciobanului este o atitudine calmă, fără zbucium, izvorâtă din adâncul firii omenești, a individului care, pus în fața unei situații limită, caută soluția salvării sale ca om. El vede moartea ca o continuare a vieții sub alte forme, la fel cum întâmpinau și dacii moartea, cu liniștea pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu i-am dat flori, doar lopata să trebăluiască și să dezghețe urme. Adio! Ne mai vedem noi în iunie! Și-ți mulțumesc că am plâns împreună, craiule! Magda Geană, clasa a VIIa B Eminesciana Flori de tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de marea adâncă, albastră. Cântec de stele anemic, răsunând în noapte de luceafăr. Pietre dormitând în loc, cântându-ți lacrimile. Flori de tei nescuturate de la plecarea ta oftează deznădăjduite. Plopii mătură cerul, ștergându-i norii uitați
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ucid din depărtare, eu ce trebuie să sufăr? Nu te gândești, Constantine? strigă Bologa deodată, parcă i-ar fi plesnit inima. Apoi vorbi un sfert de oră, necurmat, cu o lăcomie înfricoșată. Se tângui și se revoltă, revărsîndu-și durerile și zbuciumul într-un puhoi de fraze. Preotul asculta cu ochii în pământ. De altfel, nici Apostol nu-i căuta privirea și s-ar fi înfuriat dacă Boteanu ar fi îndrăznit să-l oprească sau măcar să-l întrerupă. Vorbea pentru a-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
directorul. Lăură nu socotea acesta un privilegiu pe care i-l făceau profesorii ei, considerând-o capabilă și acordându-i deplină libertate în notarea exactă a colegilor, ci mai degrabă îi vedea pe cei în cauză „obosiți” deja. După un zbucium de o noapte întreagă, hotărî în sfârșit să ia ca armă de luptă tăcerea. Hotărâse să nu spună nimănui nimic, nici macar lui Emil care era direct interesat. Pe profesor îl va ține mereu la distanță, se va pregăti și mai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vorbele unui mare înaintaș, am putea spune, oarecum la fel, că povestea nu e a noastră, nu e a voastră, a celor ce-acum o ascultați, ci a posterității noastre și a posterității posterității voastre. După câteva ore bune de zbucium, Marea Neagră, asemeni unei țări ce se trezește brusc învecinată cu un imperiu barbar de care era până atunci depărtată printr-o mare cultură, se potoli. Cei trei moldoveni și cu țigăncușă stăteau pe prora în niște jilțuri de răchită, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
renunțat? De ce nu ai lăsat liber instinctelor? Ai uitat să fii femeie mulți ani. De ce? - Cum, de ce? Ai uitat și tu... Au fost atâția ani de studii, atâtea examene, atâtea trepte cu alte studii și alte examene..., atâta încrâncenare, atâta zbucium și atâtea emoții, că nu mai am puterea să le număr ori să le expun! - Păi, de! De ce ți-ai ales tocmai medicina? - Mda... Bună întrebare! Îmi amintesc, de parcă ar fi azi, o discuție cu mama, care a suferit toată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
personale și de grup”, își exprima doctorul Eugen Tomescu această convingere ce îi amăra sufletul de multă vreme, rana fiindu-i redeschisă în conversația cu cele două femei pe care le compătimea cu toată ființa sa. Înțelesese acolo și marele zbucium care a risipit liniștea familială existentă până la acel nefericit accident. Un accident petrecut în împrejurări pe care Eugen nu le considera firești. „Nu este posibil să se facă cercetări în dorul lelii!” exclama el cu nemulțumire și revoltă. „Nu este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a organelor vitale pe care o știați când ați făcut ultima vizită, înainte de a pleca din tura dumneavoastră. Ar mai fi ceva, dar... să nu mă certați, domnu’ doctor! Știți... eu am vorbit cu el, că mă durea sufletu’ simțind zbuciumul din el... - Ai vorbit? Și ce anume ai vorbit, Lidia? Cum a reacționat el? întrebă Eugen, devenind deodată mai atent, mai interesat. - Păi... de ale mele, ca o mamă cu băiatu’ ei..., ce să vorbesc? Îi spuneam să stea liniștit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
împreună, fiule." Efortul profesorului de a-și stăpâni incertitudinile și emoțiile în fața celui mai complicat caz cu care se întâlnise în viața profesională este supraomenesc. Specialiștii din echipa care îi este alături pot bănui, dar nu pot cunoaște cu adevărat zbuciumul prin care trece omul cu mână sigură și cu nervi de oțel. Totul se derulează ca de obicei : verificările de rutină, scurtele ordine rostite cu aceeași siguranță... Trepanul scoate același zgomot înăbușit și monoton ca întot-deauna. Așteptarea vizualizării pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fluture pleoapele bine ferecate. "Îndrăgostită la prima vedere la aproape șaizeci de ani ! Și încă la lumina chioară și în atmosfera glaciară dintr-o gară uitată de lume ! Absurd !", se persiflează în gând, fără milă Dora. O voce profundă răspunde zbuciumului ei : Sunt îndrăgostit de tine de acum cincizeci de ani, te-am întâlnit în paginile unor cărți trimise de o fetiță cu numele de Dora Almăjan. Îți amintești ? Îmi amintesc de cărțile pe care le-a luat tata din mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
albastru cu bleu, cu guleraș alb, rotund din dantelă, puțin încrețită în talie, cu mânecă lungă, largă terminată cu o manșetă îngustă, strânsă pe încheietura mâinii cu nasture. Avea un aer atât de ingenuu, nimic din înfățișarea Elenei nu trădase zbuciumul, care, probabil, existase, o văzu cum pătrunde în lumea aceea depărtată, periculoasă, zgomotoasă, falsă, într-o casă străină plină de fețe necunoscute, ce-o înconjoară din toate părțile, chipuri vesele, pahare de vin, muzică, o pereche de oameni mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
neîncrederi, insuflate cândva de Fana, fata se afla pe punctul de a se lăsa înșelată de fețele Sidoniei Trofin, să creadă că recunoaște în ea un suflet plin de sensibilități, chinuit de întrebări și atât de devotat copiilor săi încât zbuciumul ei singuratic o înduioșă. Îi promise că, da, o să mai vină pe la ea să o vadă, că, da, o să meargă într-o zi la Fana pe care abia aștepta s-o revadă, că, da, îi va relata mai apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aștepți, nu mai sunteți la vârsta când acceptați să vi se dea plasă și apoi nu văd, chiar nu văd nimic imoral în această scurtă întâlnire de suflet. Nu știam că vă faceți atâtea probleme. De fapt, în asta consta zbuciumul meu permanent care m-a terminat, efectiv m-a terminat, vă spun adevărat, uitați-vă cum arat, zbuciumul constă din faptul că nu las nimic să treacă pe lângă mine ca și cum aș fi un amănunt minor ce poate fi ignorat. Oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu văd nimic imoral în această scurtă întâlnire de suflet. Nu știam că vă faceți atâtea probleme. De fapt, în asta consta zbuciumul meu permanent care m-a terminat, efectiv m-a terminat, vă spun adevărat, uitați-vă cum arat, zbuciumul constă din faptul că nu las nimic să treacă pe lângă mine ca și cum aș fi un amănunt minor ce poate fi ignorat. Oameni ca mine își complică singuri viața și se sting repede. Când flacăra este prea puternică, arderea devine totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
primesc această infinită răsplată. Ceilalți, care au fost niște oameni execrabili, se îndreaptă spre chinurile iadului. Cred că omul poate trece mai ușor peste grozăvia morții dacă este profund credincios. Sunt convins că această calitate te scutește de foarte mult zbucium, de enorm de multă durere sufletească. Numai că omul, cultivat sau nu, are în mod firesc încorporată în creierul său "îndoiala". Frământările provocate de această meteahnă îl fac să nui mai tihnească viața, să n-o guste din plin. Poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
malul Nistrului” la „Năpodeni În parc”... Țara de mucenici, pământul basarabean e motiv de definiții: Țară cuprinsă În brațele apelor Țară de vinuri și de grâne „Curcubeu peste veac” cetățile: Soroca, Tighina, Cetatea... Hotin! Eul liric al celui „născut din zbucium și urgie” se autoprezintă semeț. Tumult, temerități, vitalitatea se Înscriu Într-o monadă: „Eu n-am să mor, desigur, niciodată, Căci simt În mine toate câte sunt... Tresar În sânge câte-au fost În lume Și cele câte Înc-ar să
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Suter, pe urmă ne despărțisem ca să ne revedem prin aprilie sau martie '48, în birourile editurii "Cartea Romînească" care înainte de decretul din iunie avea un director nou, Lăzărescu, și redactori de asemenea noi, Caraion, Constantin Streia (căruia îi apăruse romanul Zbucium) și Sen Alexandru, un tânăr cu care ulterior aveam să am lungi discuții asupra rolului personalității în istorie. Caraion m-a întîmpinat cu vădită surpriză, că iată, ne vedem din nou și în ce situație fericită pentru mine... "De, ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
autor drept un personaj care trebuia marcat pe umăr cu fierul roșu; dimpotrivă, mie mi-a plăcut cel mai mult, în timp ce nesărații d'Artagnan și ceilalți m-au plictisit, cum m-a plictisit și purul Alioșa Karamazov.) Cât despre "patimile", "zbuciumul sufletesc" al lui Dimitrie, întîi că nu am simțit în comportarea lui cine știe ce patimi; faptul că era pornit împotriva tatălui său, că nu-i dădea niște ruble, mi se părea cât se poate de firesc... N-am înțeles de ce Ivan
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
antologia Istorisiri vechi și nouă, volumul de sinistră propagandă comunistă al cărui criteriu de selecție era tema asupririi țărănimii și a clasei muncitoare și „relația dintre exploatați și exploatatori“, prefațatorul anonim scria că în această povestire: „Natura ia parte la zbuciumul interior al personajului. Cerul e plumburiu și ploaia se cerne mărunt, formând noroaie și băltoace“. Haia Sanistc "Haia Sanis" Itc "I" În mahalalele de la miazăzi locuiesc ovreii, grămădiți în căsuțe leproase, pe uliți întortochiate și înguste. Partea aceasta cuprinde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mutații adânci în structura societății noastre, de la schimbarea sistemului politic până la o altă dinamică economico-socială și culturală, asociate cu o spectaculoasă deschidere spre Europa. Ceea ce rezistă, după opinia noastră, în Filigran ține mai degrabă de inefabilul sufletesc, de eternul uman: zbuciumul eroului principal, trăirile diverse, în alternanțe temporal-spațiale, cu o derutantă și rapidă succesiune a secvențelor de viață, totul guvernat de implacabilul “tic-tac”, echivalentul ceasului biologic, subiectiv al naratorului. Narațiunea la persoana întâi consfințește existența unui spirit hiperlucid, analitic, de sorginte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]