14,079 matches
-
în adîncul sufletului se consola cu ideea că ar putea sta alături de Balbo. Ce altceva decît un aviator era Italo Balbo? Iar aviator, oho, și ce aviator, nu oricine s-ar fi urcat în toate "sicriele zburătoare" în care a zburat el, chiar fără să-i pese de nimic!, aviator era și el. Atîta doar că despre Balbo se vorbea, se scria în toată Europa, iar despre Pangratty nu prea. Iar la o dreaptă cumpănire a faptelor ceea ce făcea el, Șerban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atît de brusc pe cît s-a oprit, Balbo a reînceput, explicînd de astă dată unul din misterele succeselor germane în bătăliile aeriene. "I tedeschi, capite, signori, i tedeschi volano sempre con il sole alle spalle." Asta era deci, nemții zboară întotdeauna cu soarele în spate. Pentru Pangratty amănuntul nu era deloc un mister, știa demult, chiar el și-a dat seama că tu venind dinspre soare adversarul practic nu te vede, e orb, iar el își mărește dimensiunile, ca și cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-i spună că lucrurile nu stăteau defel așa, obligațiile erau mari, dar "i tedeschi" nici măcar nu se gîndeau să le plătească ori o făceau în felul lor, cu vagoane de mărci devalorizate, iar după ultimele știri neoficiale "i camerati" zburau cît îi țineau puterile de pe aeroportul de la Luck. Dar nu se făcea să intervină, erau totuși oaspeți și pe deasupra n-ar fi vrut să-l contrazică și apoi să-i ceară o favoare. Balbo vorbea însoțindu-și cuvintele de gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate, lîngă care se adăugau livrelele majordomilor cu peruci pudrate, smochingurile, fracurile și costumele de stradă, uniformele cu fason englezesc ale militarilor, cuvintele franțuzești care zburau dintr-un colț în altul al salonului, cărțile de vizită ce treceau discret de la o persoană la alta, saluturile reținute aproape prusace, chiar stilul de petrecere, foarte nou, toată lumea în picioare, cu prăjiturele și tartine, pahare umplute cu discreție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Europa!, o lume, o lume întreagă și voința lui s-a impus. Fiume chiar dacă n-a fost, pînă la intrarea Poetului, italian, din acea clipă a devenit. Curajul te face liber, domnilor colegi, iar dintre toți soldații, noi, cei care zburăm, știm cel mai bine ce înseamnă libertatea. Aici, la Dumneavoastră, trebuie să ridicați aripile. Aripile, aviația înseamnă cea mai pură afirmare a curajului. De sus toate lucrurile se văd mai bine, mai clar. Este ceea ce vă trebuie, domnilor, o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neascunsă în ochi, dar atît și nimic mai mult. Balbo trase aer în piept și scoase una din acele interjecții inimitabile care poate scoate la iveală un italian din orice aglomerare umană, "Beh, o flotă uriașă, domnilor, dar care nu zboară, ci se tîrăște pe cer. Iar aerul de deasupra mării le este inaccesibil aici, deasupra mării noi sîntem stăpîni. Sîntem un popor de artiști, de eroi, de navigatori." Și-și puse brusc mîinile încrucișate pe piept, își împinse bărbia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar nu reuși, rămase la marginea cercului, cînd apăru ca din senin inginerul Corvino. Avea un zîmbet șiret, de vulpiță agreabilă, "excelența sa prințul Pangratty este un pilot de elită". Nu avea de ce să-l contrazică deși nu-l văzuse niciodată zburînd pe Pangratty. Dar toată lumea susținea același lucru, de ce ar fi fost el de altă părere? "Toți piloții sînt niște oameni foarte originali, înălțimea, zborul în sine îi fac să se creadă înzestrați cu puteri neobișnuite. Ori chiar poate sînt. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
marelui as, erau de-o seamă cu marele Balbo, cuceritorul cerului, cel care avea în mînă cea dintîi flotă aeriană a Europei, poate cea bolșevică să fi fost mai mare, dar cine a văzut-o vreodată ?, aviația lui Italo Balbo zbura, o putea vedea o lume întreagă, iar el însuși cu hidroavioanele lui ca niște cărăbuși încrucișați cu libelulele se afla aici, sub ochii lor! Toți erau deopotrivă, într-un fel sau altul aveau în mînă aceleași jucării fermecate, nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el însuși cu hidroavioanele lui ca niște cărăbuși încrucișați cu libelulele se afla aici, sub ochii lor! Toți erau deopotrivă, într-un fel sau altul aveau în mînă aceleași jucării fermecate, nici unul nu riscase mai puțin decît Balbo atunci cînd zburase, moartea e aceeași pentru toți care se leagănă deasupra pământului, sprijinindu-se pe nimic, în schimb, macaronarul se îneca în glorie și admirație, pe cînd ei își rodeau coatele prin birouri și stăteau smirnă în fața unui pifan cu tuleie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă acum l-a rugat pe Balbo să-l ia cu el în escadră, asta era numai pentru că nimeni altcineva în lume, la acea dată, nu putea organiza ceva asemănător. Iar prințul voia să participe el, în fond, ar fi zburat de unul singur, păstrîndu-și ori risipindu-și viața cu propriile mîini, fără să depindă de nimeni altcineva. Poate nu era chiar așa, însă nu știa nimic care să-l contrazică și avea nevoie de prinț pentru că, în seara aceea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nas și pe ochi un singur lucru vedeți, proștilor, că se poate, că există pe lumea asta unii care sînt exact ca voi, la fel de tineri și nu prea mult mai talentați, dar care și-au făcut singuri norocul și acum zboară deasupra norilor. Iar voi vă uitați la el, la marele Balbo, și vi se usucă gura, gîtul și nu sînteți decît niște ofițerași oarecare într-o armată care nu dă doi bani pe voi. Și asta pentru că nimeni nu dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trece extrem de greu. Cred că mai țineți minte, domnilor, cît de încet se scurgea o zi în copilărie. Mal târziu, ah, mai tîrziu, cînd știi o groază de lucruri, cînd pricepi și te ocupi cu o mulțime de chestiuni, vremea zboară. Ați fost vreodată închis, domnule Georgescu?" Locotenentul se încruntă, nu prea înțelegea, "cum adică, închis? La închisoare?" Pangratty zîmbi fermecător, cum numai el știa să o facă atunci cînd ceva i se părea nelalocul său, "voiam să spun privat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de-a subversiunea, s-au supărat pe stat pentru că n-au răbdare să crească în grad ca toată lumea și să primească soldele la timpul cuvenit. Mofturi, și arțag, vise, fantasmagorii ale unora care încă își mai închipuie că tot ce zboară se mănîncă. Nimeni nu i-a întrebat nimic și ei vor să dea răspunsuri! O înflăcărare, sînge tînăr, dom'le, primăvara abia a trecut, dar pînă la urmă un foc de paie, nimic mai mult putea zice așa oricare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
piardă, ci pentru că nu înțelegea ce este acela un concurs. Era ca și cum ai încerca să convingi o rîmă să traverseze Mediterana în zbor la întrecere cu rîndunelele. Rîma știe ce este aceea o rîndunică, dar nu poate înțelege că ea zboară peste mare. Mihail acționa, dar nu putea înțelege ce era acela un concurs, o întrecere între inteligențe de dragul întrecerii. Inventase Serviciul ca să cîștige, nu să concureze! "Vă înțeleg, domnule Mihail! Leonard Bîlbîie a fost ucis nu de realitate, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușor, fiule! Pământul atrage orice corp, până și o pană, darmite o ruină umană de patruzeci de ocale.“ Petru abia se stăpâni să nu izbucnească În râs la auzul acelei cugetări și‑și zâmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decât să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe‑n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătângă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se stăpâni să nu izbucnească În râs la auzul acelei cugetări și‑și zâmbi În barbă. „Dacă ai ști să zbori precum cugeți“, Îi zise mucalitul, „acum ai fi În cerul de sub nori“. „E mai ușor să cugeți decât să zbori, recunosc“, zise Simon cu tristețe‑n glas. „Uite, chiar și tu știi să trăncănești, deși În viața ta nătângă nu te‑ai săltat măcar un metru de la pământ... Acum lasă‑mă să‑mi adun forțele, să‑mi strâng gândurile Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care și‑a luat zborul spre cer, sub ochii tăi, Simon zis Făcătorul de Minuni este hulitorul credinței și scârbavnicul Învățăturii Domnului, ce Într‑adevăr și‑a luat zborul din vrerea puterilor Sale și din puterea gândului său, și‑acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pământești care au Însă o limită. Și mai spune‑le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a ispitei i‑am dat‑o tot eu, căci eu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într‑o dimineață de iulie a anului 1877 Își va zbura creierii cu un glonț. „Ar fi meritat o soartă mai bună“, va spune Norman Kohn. „A avut un extraordinar simț al premoniției În privința forțelor care vor lua amploare În anii de după moartea sa, provocând cataclismul politic al secolului nostru.“ 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
năprasnice cu ghioaga, fiecare dintre ele fiind parcă pe punctul de a-i zdrobi țeasta. „Oare ce-i făcuse acelui nebun, de ținea atât de mult să-l căsăpească?“ Băiatul nici nu avu timp să-și pună această întrebare în timp ce zbura în josul dealului, dar cu toate acestea o mie de idei, care mai de care mai năstrușnice, îi treceau prin cap, fără ca alergarea să-i permită să găsească vreo explicație la asemenea absurdități. În cele din urmă zări stufosul aito, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tetuanúi această echivala cu trecerea primului prag al paradisului, căci simplul fapt că aceasta ființă superioară era dispusă să-i pună încă o intrebare dovedea că, până în acel moment, răspunsese corect. Este amiază, insistă Miti Matái, iar pe deasupra capului tău zboară o fregată către sud. Ce concluzie tragi din asta? —Nici una. Probabil caută un banc de pești și la ora asta nu contează dacă zboară spre sud sau spre nord. Inspiră adânc. Dar dacă o văd trei ore mai tarziu, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dovedea că, până în acel moment, răspunsese corect. Este amiază, insistă Miti Matái, iar pe deasupra capului tău zboară o fregată către sud. Ce concluzie tragi din asta? —Nici una. Probabil caută un banc de pești și la ora asta nu contează dacă zboară spre sud sau spre nord. Inspiră adânc. Dar dacă o văd trei ore mai tarziu, voi trage concluzia că se întoarce la cuib, ceea ce-nseamnă că, la cel mult cincizeci de mile către sud, se ridică o insulă. —Știi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de el. Nimeni, adaugă, nimeni, sub nici un chip, nu trebuie să afle de unde venim, căci dacă ar afla, și-ar da seama imediat că Bora Bora este în acest moment o insulă foarte vulnerabilă... Zâmbi ușor. Și pe-aicea veștile zboară peste valuri mult mai repede decât cel mai rapid pescăruș. Apoi făcu un semn către cârmaci să-ndrepte vasul către un golf pitoresc, înconjurat de o superbă plajă de corali ticsita de palmieri, si, după ce se menținu un timp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
este ca o logodnică tânără și capricioasa, pe când stelele sunt precum o soție fidelă, care nu te părăsește niciodată. Întotdeauna se află acolo unde trebuie să se afle și îți spun ce trebuie să faci. Dar când sunt nori? — Norii zboară peste valurile mării și nu se opresc decât deasupra crestelor insulelor. În această chestiune - ca și în oricare alta care avea vreo legătură cu observarea naturii - Miti Matái avea încă o dată dreptate, căci fidelele alizee făceau că norii să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mare folos dacă vrem să ajungem cu bine pe uscat. —Ești sigur că există pământ pe-aproape? insistă băiatul. La vreo șaizeci de mile spre tribord, îl asigura celălalt, convins. De unde știi? Am văzut doi pescăruși acolo în zare, spuse. Zburau în cerc, deci căutau mâncare, ceea ce-nseamnă că trebuie să aibă cuiburile la cel mult șaizeci de mile spre tribord. Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu există nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Dar de unde ai tras concluzia că se află la tribord? — Simplă deducție, fu răspunsul logic. În spatele nostru nu există nici un țărm, căci altfel l-am fi văzut. Nici în față, pentru că de dimineață vântul bătea într-acolo, iar pescărușii nu zboară împotriva vântului, decât în perioada migrațiilor. Spre babord, din câte știu, nu există nici un pământ cale de mii de mile. Așadar, singurul loc unde ar putea fi este la tribord. Ce mai putea face un simplu ucenic de navigator, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]