3,277 matches
-
trântea uneori câte o ușă, făcându-mă să tresar. Singurele ființe pe care le-am văzut pe o stradă întreagă au fost un liliac besmetic care se lovea de ziduri, încât mă așteptam din moment în moment să-l văd zdrobindu-se, și o pisică bălțată care urmărea zborul negru al liliacului și se lingea pe buze, probabil în așteptarea cadavrului. Ceva se întâmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din viteză și din înălțime, în ciuda faptului că el se chinuia din toate puterile să-l redreseze. Între timp se făcuse noapte. Toți priveam îngroziți cum pata neagră de jos se apropia amenințător. Așteptam din moment în moment să ne zdrobim de ceva. Câteva hurducături violente ne-au anunțat că aparatul atinsese pământul. Aripile s-au frânt ca un vreasc, dar avionul s-a oprit fără să ia foc. Pilotul stătea nemișcat în scaunul său. Așteptam de la el o precizare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ne va înjura. Nu ne-a înjurat. Ne-a spus să ieșim afară, unde am constatat că scăpasem cu viață printr-o minune aterizând din întâmplare într-un luminiș. Puțin mai devreme sau puțin mai târziu, avionul s-ar fi zdrobit de pădurea ecuatorială. Îngrijorați, am aprins un foc ca să ne apărăm de eventualele amenințări pe patru labe și ne-am strâns tăcuți în jurul lui. Pilotul era singurul care nu părea îngrijorat. Se juca învârtind o nuia în foc. Atât ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În momentul acela unde din inima pământului gol pe dinăuntru și le transmitea tuturor menhirelor din lume. Rizom de articulații bătute-n piroane, artroză cervicală, proteză a unei proteze - ce oroare, din locul unde mă găseam, pentru ca ei să mă zdrobească În abisuri, ar fi trebuit să mă azvârle spre vârf. Acum veneam, desigur, dintr-o călătorie spre centrul pământului, mă aflam În vârtejul antigravitațional al antipozilor. Noi nu născocisem fantasmagorii, el Îmi apărea acum drept proba iminentă a Planului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
judecător să-i acorde eliberarea pe cauțiune, obținem un ordin de restricție, ca să nu se ducă acasă să o omoare pe maică-ta, deși mă Îndoiesc că ar face-o, și apoi Îl bag eu Într-o cămăruță și Îl zdrobesc așa cum ar fi făcut-o un milițian comunist. — Faci tu asta pentru mine, Jackie? — O fac pentru toți, nu numai pentru tine. Această sminteală trebuie să Înceteze, ca să-mi citez sinele editorial. Și apoi, dacă reușim să-l calmăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atenți... pac! Și m-am băgat acolo. Am mers șapte zile. În cinci zile am ajuns pân’ la Curtici. Toate triajele... Aveam ciocolată, hrană mai solidă, mai așa. Eram într-un vagon cu roșii. Am scos un rând, le-am zdrobit, le-am făcut mici. Deasupra o pătură, un pled pus deasupra. Alt rând de lăzi, dar peste mine, cum ar veni, puse pe niște șipci, așa, erau pregătite, erau socotite. Când a deschis ăla la vamă acolo ușa, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am întins mâna să mă servesc, am simțit cum ceva mi se plimba pe mână. În câteva secunde, sute de furnici s-au năpustit asupra dulciurilor mele. Cu gândacii m-am împrietenit până la urmă. Când am intrat în închisoare, îi zdrobeam. După șase luni i-am acceptat, apoi m-am împrietenit cu ei. Le-am dat și nume. Favoritul meu era Homer. Îl hrăneam cu firimituri de pâine și mă jucam cu el. Țineam o bucată de sfoară pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Deținutul care îmi aducea mâncarea n-a putut fura soluția cerută de mine. Ce absurditate! Un om aflat în celula condamnaților la moarte vrea să moară și nu poate. Am plâns toată noaptea. A doua zi de dimineață eram complet zdrobit. Credința mea în Dumnezeu s-a spulberat odată cu condamnarea mea. Trecând prin atâtea momente de greu refuzam cu încăpățânare să cred în Dumnezeu. O dată am ridicat pumnul spre cer și l-am sfidat deschis. Altă dată pe terenul de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
domeniul muzical, ca și în cel plastic și literar, ne-am întors sufletul către modelele pe care le oferă imaginația primitivilor. E, desigur, un efect paradoxal al excesului de civilizație. Lumea nu mai caută emoții artistice, ci excitante drastice care zdrobesc nervii obosiți. Ritmurile absurde ale jazzului concordă cu ritmul dezordonat al vieții noastre de azi. Același vîrtej sălbatic le străbate pe amîndouă”. Evitînd, prudent, orice conotație antisemită, autorul urmează constatările lui E. Lovinescu referitoare la rolul semnificativ al evreilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și liber cum sunt, pământule sfânt. Când aș iubi, mi-aș întinde spre cer toate marile ca niște vânjoase, sălbatice brațe fierbinți, spre cer să-l cuprind, mijlocul să-i frâng să-i sărut sclipitoarele stele. Când aș urî, aș zdrobi sub picioarele mele de stâncă bieți sori călători și poate-aș zâmbi. Dar numai pe tine te am trecătorul meu trup. STRIGĂT ÎN PUSTIE Cu chiotele-ți de lumină și cu-adîncul ochilor de mare, cu urmele în lut, ce ți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să rostească, însă, nici un cuvânt. Și, pe urmă, încă o dată. Și încă o dată. Se mișcau cum ar vorbi și totuși nu se auzea nici măcar un suspin . În zadar mi-am lipit urechea de ele. Furios, am ridicat dalta să le zdrobesc. Atunci, buzele s-au mișcat din nou și, de data aceasta, un hohot de râs a umplut întreaga poiană. Era râsul pe care de atâtea ori l-am auzit, fără să aparțină cuiva anume. Am izbit cu putere chiar în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sau o să-ți culegi toți dinții de pe jos! Nepăsător, cu un calm sunându-mi chiar mie enervant, am spus: - Tu ești regele, poți face ceea ce poftești, ești liber s-o faci. Masa s-a înălțat de la pământ și s-a zdrobit de un perete, după care Rotari m-a prins de piepții tunicii, sortindu-mi același deznodământ, moment când în prag s-a ivit Gaila, într-o cămașă lungă de mătase și sprijinită de două slujnice. Glasul îi era slab, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu se putea gândi la asta. Dădu pătura la o parte și se ridică pe marginea patului. Mobilierul camerei sale - din lemn de nuc Întunecat, aproape negru - Îi părea amenințător. Șifonierul masiv părea că stă gata să cadă peste el, zdrobindu-l. Perdelele din brocart verde nu lăsau să treacă nici o rază de lumină. Ecranul televizorului afișa ora 2.07. Dac-ar fi trezit-o la ora asta, Maja nu l-ar fi iertat niciodată. Dar Îi era imposibil să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să fie sau să pară comun sau degradant. Prin ferestrele deschise Îi zâmbeau un șir de acoperișuri roșii și, foarte aproape, cupola strălucitoare a bisericii San Pietro. Ce frumoasă e casa aceasta - casa mea. Dar de ce nu e a noastră? Zdrobi acest gând cu ciudă. Trebuie să te mulțumești cu atât, astăzi e zi de sărbătoare. Deschise bilețelul. Iubitul Îi scrisese, cu grafia lui măruntă și calculată: Mii de astfel de zile. Fraza era de o banalitate aproape jignitoare. Sasha Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fiecare zi, de când motocicleta ajunsese să fie un morman de fiare vechi, dus la reparat. Singurele momente În care Îi avea pe amândoi alături - clipe prețioase și totuși inutilizabile - erau estompate de gălăgia trenului, toropite de căldura insalubră a vagoanelor, zdrobite Între corpuri străine, fără a le da șansa de a putea vorbi, fără a se putea auzi, apropiați dar distanți, absenți. Aiurea. Pierd cele mai frumoase clipe ale lor. Și nu se vor mai Întoarce. Valentina a crescut și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
gândești un pic mai mult la prostiile astea. Însă nu era plăcut ca un agent imobiliar să știe că Maja Fioravanti Își căuta casă. — Mulțumesc, oricum, Închise ea conversația pe neașteptate - Înfrântă, fără puteri, pierdută pe trotuarul din strada Mercalli, zdrobită de un sentiment de vinovăție. În spatele ușilor reflectorizante, salonul lui Michael era aproape invizibil. Oglinda o reflecta doar pe ea. Maja știa Însă că femeile care așteptau În salon puteau să o vadă. — Ascultați-mă atunci, să facem așa, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
facă o plângere Împotriva lui la minister, n-avea decât, nu-i mai păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri marine, o barieră de corali vizitată de pești În mantii strălucitoare, continuând să discute despre deschiderea farmaciei de cartier cu președintele comitetului, ca să nu distrugă impresia favorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fieldlight, rotunjită, cu vârf concav și cârlig ascuțit, pentru jupuirea prăzii. Te voi deschide ca să te eliberez de dorința ce-ți umilește carnea și apoi voi lua Springfield Armory și voi trage glonțul care este pe țeavă, și-mi voi zdrobi inima și vom avea pace, și vom sta Împreună pentru totdeauna. Emma apăru În timp ce, Împietrit de imaginea viscerelor ei, Antonio se cufunda din nou În imaginarea unui final teatral de crudă răzbunare: s-o stropească toată cu benzină, chiar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plecat. Nu voia să se privească În enorma oglindă de pe perete, nici să-și Întâlnească privirea. Am Încercat s-o ucid pe Emma. Și dacă se gândea la ea, Îi crăpa capul. Simțea că ar fi fost În stare să zdrobească mașina aceea, aparatele, Însuși chipul său. Voia să ia pistolul pe care Îl lăsase În dulăpior și s-o Împuște pe femeia așezată În cabina de la intrare, pe maestrul impasibil care alerga pe covorașul de alături, chiar și pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a sălii făcea o duzină de neveste de polițiști Între două vârste să urce și să coboare de pe cărămizi. Nu reușea să-și scoată din minte sângele de pe gâtul Emmei. Voia să-i strige numele atât de tare Încât să zdrobească geamurile. Cum se putea ca femeia aceea neînfricată, care se aruncase În urmă cu o oră În mijlocul traficului de pe autostradă pentru a opri un taxi, să fie aceeași femeie cu soția lui dulce care Își petrecea zilele Într-un apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu are alt țel decât Împiedicarea dezvoltării și a creșterii armonioase a tinerilor. În loc să-i Învețe ce Înseamnă viața și să-i ajute să se bucure de ea și s-o trăiască, școala Își făcea o datorie din a o zdrobi, transformând-o Într-un eșec amar și chinuitor. Sasha era licențiat În arheologie romană și participase deja cu mult entuziasm la campanii de săpături În Liban, În Siria și În Turcia. Dar apoi comisese teribila eroare de a părăsi arheologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Bernabei. Schimba ochelarii de soare În fiecare anotimp. Cum, de altfel, Își schimba gențile, pantofii, coafura și toate celelalte. Acum avea părul tuns scurt, cu breton, și părea mai tânără. Antonio nu schiță nici măcar un surâs, nici nu reuși să zdrobească impenetrabila răceală a Majei, care o asculta distrată pe mama Carlottei, În timp ce un surâs gol Îi plutea pe buze. Din bâțâiala ritmică a degetelor ei pe farfurioara din poală, Antonio deduse că de fapt ea nici măcar nu o asculta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acela ore În șir, până când Își amintea că e viu, și Își ridica un picior, rămânând apoi nemișcat, la fel de mult timp, stând Într-un singur picior. — Altarele voastre vor fi pustii. Coloanele voastre se vor prăbuși, idolii voștri vor fi zdrobiți. Operele voastre vor fi șterse. Eu voi face din orașul vostru un deșert. Tati - care nu-l suporta pe vagabond și era enervat de tirada lui apocaliptică pe care trebuia să o asculte În fiecare zi - Îi târî de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la iveală decadența consumată a unei case care de mult timp a Încetat să mai fie o casă. Buonocore trăia Într-o dezordine disperată, indiferentă și murdară. Ziare vechi, aruncate peste tot, la Întâmplare, deschise la pagina sportivă. O cutie zdrobită de presiunea unui picior care a șutat-o În cufărul de la intrare. Camerele care fuseseră ale copiilor, oribil de goale, pe tapetul plin de păsări, copăcei și Îngerași, urma unor postere smulse de mult timp - rame goale, absență, absență. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am apucat să văd ori să-mi dau seama cam ce era, când s-a ridicat pe cer un fulger ori o lumină subțire ca biciul Sfântului Ilie, a trecut pe deasupra capetelor noastre fâsâind și a coborât brusc asupra cetății, zdrobind-o cu o bufnitură din care țâșneau scântei în toate părțile. O ceată de turci, poate chiar ăia care abia plecaseră de lângă noi, veneau cu iataganele ridicate și pe măsură ce se apropiau vedeam cum le zboară capetele, unul după altul, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]