3,844 matches
-
cum rămâne? Îl Întrebă Mașa, aducându-și aminte de discuția În care Extraterestrul Îi povestise că venise aici multiplicat În șaizeci și nouă de exemplare. - Era să uit, răspunse oaspetele, deshizând portița. - Cred că nu ni le lăsați aici drept zestre? spuse Mașa-n glumă, În timp ce vântul Îi smulse teancul de bancote pe care le ținea În mâini, Împrăștiindu-le prin curte. - Voi lua cu mine tot ce am de luat, răspunse musafirul din alte lumi, aruncându-i Mașei peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la colocviu era consonantă cu acest mod de abordare: Probleme ale Conferinței pentru Cooperare și Securitate în Europa. În fine, cel de-al treilea colocviu (București, 15-17 iunie 1971), beneficiind de acumulările calitative prilejuite de precedentele două reuniuni, precum și de zestrea ideatică rezultată din dezbaterile altor foruri științifice internaționale, a avut în vedere explorarea de o manieră aplicată a temei spre care tindeau de o manieră convergentă năzuințele popoarelor și strădaniile guvernelor europene. Respectiv: Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la Acordurile de la Camp David în problema Orientului Mijlociu și, mai ales, la realizarea vizitei istorice în Israel a președintelui egiptean Anwar Sadat. Am insistat ceva mai mult asupra primei etape postbelice care, în bună parte, se constituie într-o zestre importantă a politicii externe a țării noastre. Apoi, aceasta este perioada pe care o cunosc cel mai bine și, la urma urmelor, este o etapă care aparține deja de istorie, despre care putem vorbi și scrie mai detașat, nu însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mă zbicesc de ploaie... M-a pătruns până la os! Ea îmi făcu loc și eu intrai. În urmă-mi și lumina umplu încăperea scundă, descoperind vatra pe care mureau flăcările câtorva găteje, și păreții curați, și lada din fund, cu zestrea ridicată până sus în grindă. Și dragostea, fiorii fierbinți, pe care tinereța mea îi aștepta de mult, mă învăluiră ca flăcările unui rug. Era de vină și ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros al locului, și lumina care descoperise ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chirie. Pe doi copii îi pusese în pământ, morți de anghină, iar fata cea mai mare, Tudorița, deodată începuse a crește, deodată se prefăcuse într-o domnișoară balaie și voinică. —Mâni-poimâni o mărit! grăia pe nas, cu mândrie, Ion Rusu. Zestre n-am, dar chiar să am avere, n-aș da zestre fetei mele... Cui îi place, așa s-o ieie... Și pleca, mândru, cu cortelu-i uriaș și cu pălăria-i cenușie. Ca totdeauna și aicea în Broscărie, de când se mutase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iar fata cea mai mare, Tudorița, deodată începuse a crește, deodată se prefăcuse într-o domnișoară balaie și voinică. —Mâni-poimâni o mărit! grăia pe nas, cu mândrie, Ion Rusu. Zestre n-am, dar chiar să am avere, n-aș da zestre fetei mele... Cui îi place, așa s-o ieie... Și pleca, mândru, cu cortelu-i uriaș și cu pălăria-i cenușie. Ca totdeauna și aicea în Broscărie, de când se mutase, fata mai mult singură stătea acasă. Cosea o rochie pentru nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nuntă încă... Logodnicul meu a murit. Nici macar nu l-am cunoscut și a murit. Părinții nu răspunseră. Ceea ce ar putea spune fata n-avea nici o însemnătate pentru ei. Rifca întrebă oftând: —Și cine-i mirele acela? Știe hahamul că dăm zestre numai cinci sute de lei? —Știe. Dar el mi-a spus numai așa: Am un mire pentru fata ta... —Și nu l-ai întrebat de nume? — Nu l-am întrebat... —Leiba! tu totdeauna faci așa!... strigă cu nemulțămire nevasta. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să râdă, pe când fata îi punea un ștergar curat pe masă. Tot îmi spune unul și altul: de ce nu-ți măriți, cucoane Ioane, fata?... Și eu de colo: Apoi fata mea... hapoi fata mea... Eu fetii mele nu-i dau zestre... Cui îi place, așa s-o ieie... Cam greu, tată... Picherul își sorbea încet paharul de vin și se întorcea holbat la dânsa: —Ce-ai spus? Zestre? parale? Da’ ce? eu cu lux te-am învățat? Să nu-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
colo: Apoi fata mea... hapoi fata mea... Eu fetii mele nu-i dau zestre... Cui îi place, așa s-o ieie... Cam greu, tată... Picherul își sorbea încet paharul de vin și se întorcea holbat la dânsa: —Ce-ai spus? Zestre? parale? Da’ ce? eu cu lux te-am învățat? Să nu-mi spui fleacuri, că eu nu știu multe... Cui îi place, așa să te ieie... Ai înțeles? Eu umblu prin ploi, eu umblu pe vremea rea, vai de capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te-am învățat? Să nu-mi spui fleacuri, că eu nu știu multe... Cui îi place, așa să te ieie... Ai înțeles? Eu umblu prin ploi, eu umblu pe vremea rea, vai de capul meu... și încă să-ți fac zestre?... Tu să fii cuminte, atâta... Îi avea noroc, bine; nu, cum a vrea Dumnezeu, scurt!... Numai să nu fii proastă... Să nu cumva s-aud eu ceva, c-apoi atâta ți-i leacul. Ion Rusu mormăia multă vreme, pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
clipă - mai curând doi ochi înfocați și iscoditori. El se grăbea la vale spre casă, și se gândi la rușinea pe care o va avea în fața tuturor cunoscuților, când se va afla că fata lui, fata lui cea crescută fără zestre, fără lux, fata lui cea harnică, l-a făcut de râs, i-a pătat onoarea lui! La altceva nu se gândea decât la asta și-i venea amețeală. „Adevărat să fie?...“ Și privea spre hârtia pe care o păstra boțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boierului vostru? întrebă Niță. Țiganul își ridică albul ochilor și clătină din cap. —Cumplit! - Moșii și vite, și multă argățime... și curți mari la Avrămeni. Ș-a avut el cinci băieți și patru fete... Și la toți le-a dat zestre câte o moșie. - Da’ era strașnic gospodar cuconu Iordache. Era un om mare, cu mustața groasă... Toată lumea se temea de el. Și cucoana Profirița tremura - când se mânia boierul cel bătrân... Ș-apoi uite dumneata cum s-a nimerit!... Pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de mine, se rușină nana Floarea. Octavian al meu n-are împlinite două luni vârstă și-l hrănește o nevastă din Laz, care mi l-a primit și căreia îi plătesc laptele. Biata Ana, atâta ne-a lăsat. Fată fără zestre - s-a plătit cu un prunc voinic; i-am pus nume împărătesc. Îi mulțămesc pentru ce ne-a lăsat, ca și cum ne-ar fi dăruit un răsad. Frumoasă a fost, nu pot zice că n-a fost frumoasă, și are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ani. Ceea ce vrei tu să-i oferi lui Ferdinand este orașul acesta, despre care poetul a spus: Granada, nu-i cetate pe potriva ta, În Siria, în Egipt sau în Irak, Căci tu ești mireasa, Iar aceste țări nu-s decât zestrea ta. Ceea ce vrei tu să-i oferi lui Ferdinand, o, vizirule, este acest palat al Alhambrei, splendoare între splendori și minune peste minuni. Priviți în jurul vostru, frații mei! Plimbați-vă agale ochii jur-împrejurul acestei săli, căreia părinții și străbunii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
monstru sângeros. Iscoditorul nu era mai puțin îngrijat decât mine, dar mintea lui nu pierdea niciodată vremea cu tânguielile: — Când trebuie să aibă loc ceremonia? Peste cel mult două luni. Contractul este semnat, pregătirile sunt în toi, tata îi adună zestrea, a comandat așternuturile de pat și patul de decor, iar rochia lui Mariam e deja gata. — Trebuie să-i vorbești tatălui tău, doar lui, căci, dacă oricine altcineva s-ar amesteca, s-ar îndărătnici și nimic n-ar mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
legătură cu ea. Nu-l mai văzusem de la cearta noastră, fie ca Dumnezeu să mă ierte odată și odată! dar ceream regulat vești despre el Wardei și lui Mariam. Răspunsurile lor erau rareori liniștitoare. Ruinându-se pentru a da o zestre bogată surorii mele, pomenindu-se încărcat de datorii, frustrat de visuri și lipsit de afecțiunea alor săi, Mohamed căuta uitarea prin cârciumi. Cu toate astea, în primele săptămâni ale anului, părea că își revine, încet, de pe urma rupturii cu Zeruali. Închiriase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mine și vom face să înverzească pământul care ne va oferi adăpost. * * * Harun a venit din nou să mă vadă o săptămână mai târziu, ca să-și ia rămas-bun. Avea drept bagaj două pungi din lână, una mare plină cu aurul zestrei, cealaltă conținând modestele lui economii. — Cea mai mică este pentru paznicul „cartierului“, ca să închidă ochii atunci când Mariam o să evadeze; cea mai mare este pentru noi, ca să avem din ce trăi mai bine de un an, cu ajutorul Celui-de-Sus. Urmau să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care creștea în Kulfi; mituise vânzătorii de fructe și pe cei de legume și măcelarul cu bucăți de mătase, broderii, un furou de satin, un set de cercei auriți, un spărgător de nuci din argint, ce mai rămăsese neamanetat din zestrea ei. Îi mituise până nu le mai rămăsese nimic să-i dea. Cam pe atunci, foamea devenise atât de chinuitoare că părea un animal uriaș care-i dădea târcoale. În mintea ei, vinetele creșteau enorme, mov și tari, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
i se păru deosebit de interesant până când, la capătul coridorului, dădu peste o cameră plină cu accesorii de nuntă, în care verișoarele se îmbrăcaseră una pe cealaltă și plecaseră în grabă, lăsându-și lucrurile aruncate alandala pe peste tot. Nu era zestrea miresei, pusă sub cheie, desigur, sau bijuteriile prețioase ale mătușicilor, dar era la fel de încântător. Hainele necesare pentru câteva zile de sărbătoare erau împrăștiate pe podea, pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
umilă și timidă, trebuie să țină și capul plecat. Nimeni nu vrea o fată care să se uite drept la oameni cu ochi bulbucați ca de broască. Trebuie să fie cu pielea deschisă la culoare, dar, dacă e mai întunecată, zestrea trebuie să includă măcar unul din următoarele articole: un televizor, un frigider, un dulap de metal Godrej și poate chiar un scuter. Fata asta trebuie să fie studentă și să demonstreze aptitudini într-o mulțime de domenii diferite. Când cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care ar fi văzut-o sau ar fi auzit întâmplător ceva suspicios, află că văduva Ammaji din orașul îndepărtat Shahkot căuta o pereche pentru fiul ei; și chiar dacă proveneau dintr-o familie dintr-o clasă mult inferioară, le oferise o zestre pe care nu putuseră să o refuze. Dar chiar și așa! O familie de nebuni! exclamă domnul Chawla. A, nu. În nici un caz. N-am de gând să mă însor cu fata lor. Mă țin departe de chestii din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
familii normale, de fapt, banale. Cui îi păsa de dansat, gătit și coeficient mare de inteligență? Tot ce își doreau era o fată sănătoasă la cap și echilibrată. Le șopteau celor care căutau că erau chiar dispuși să negocieze în privința zestrei. Atât erau de îngrijorați. Și-i trimiseră un mesaj domnului Chawla: „Vă rugăm să vă împiedicați fiica să ne mai deranjeze fiul.“ Domnul Chawla o interogă pe Pinky: — Despre ce e vorba? Mereu te plângi că te urmăresc oamenii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
știu? — Mi-ai spus că e vorba de cineva pe care îl cunosc. Cine e? Cine? N-are nici o importanță. Nu-mi vine să cred că trebuie să-mi pierd vremea spunându-ți toate chestiile astea. E o vânătoare de zestre care a luat-o frumușel spre treizeci de ani, corect? Cu alte cuvinte, e o putoare terminată, cu buzunarele cam goale. Nu se poate opri din săpături și va continua să sape până va da de petrol. Nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
logic. Este înstărit, însă nu de rangul clanului Fine. Și este și foarte ambițios, Dominic ăsta al nostru. El și Suki ar trebui să se ia, măcar pentru bani - jumătate din averea lui Sir Richard la moartea acestuia și o zestre consistentă din care să trăiască. Probabil Dominic crede că i se cuvine. Știi, o perioadă a crezut că este fiul lui Richard. Richard l-a tratat ca atare dintotdeauna. A fost destul de enervat când și-a văzut tatăl și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai păstra încă obiceiul de dinainte de război. Înainte de celălalt război, primul, spunea Wanda, era regula ca fetele în casă să fie învoite sâmbăta, toată noaptea. Mergeau, preciza ea, „de lucrau la stabilamente, să-și ostoiască fiziologia și să strângă de zestre“. Șonticăind, Wanda mă purta pe alei, arătându-mi pe câte una de pe vreo bancă: Frosa Milion, Partizanca, Gabipârț, Suzi Claxon, Jujulina Fantezy și alte câteva. Își zâmbeau, dar nu se oprea să le vorbească. Foste matroane și ele, „mămici“, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]