3,414 matches
-
sânzâienelor, așa cum mi le amintesc eu, și Theo își desface larg brațele așteptând nerăbdător îmbrățișarea Corinei, ea râde lăsându-se sărutată de frate, Simțurile tale de artist, dragul meu, nu pot fi nicicând luate prin surprindere, Theo! Theo! copiii aleargă zgomotoși la el, agățându-se de picioarele lui, două mogâldețe, fluturând ca două stegulețe viu colorate, Theo îi ia în brațe pe rând și eu, sărutat scurt de Corina, mă străduiesc să-mi umplu nările de parfumul ei subtil, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu fața spre cel ce urcă, soarele din plin scăldând piazza, admir ușurința acestor tineri de a trăi fiecare clipă, aplecați cu sârg asupra pungilor cu cartofi prăjiți Mc’Donalds, o fată brunetă, exuberantă, intră în vorbă cu mine, râde zgomotos la fiecare gafă gramaticală pe care eu intimidat de privirile ei dulci le comit cu atâta sfântă ignoranță, mă ia de braț, mă poartă să-i văd tablourile, mă crede probabil un străin cu bani pe care-l poate determina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
casa? Da! Terasa e superbă! Și liniștea acestei seri mă împresoară tainic și totuși nu pot spune că îmi amintește de unele nopți de la noi, e altceva, liniștea asta nu-i decât o umbrelă încăpătoare ce mă apără de lumea zgomotoasă, Cred că în vara asta vom pleca în Rusia, îl aud pe Boris, mi-e dor de Moscova, de nopțile rusești! Zâmbesc și-i spun că și eu mă gândisem la același lucru, care-i diferența între o noapte italiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu două mărgele negre de ochi, strălucind ca niște cărbuni aprinși, Povestiți-mi, doamnă, o rog pe femeia din fotoliu ce se contemplă încântată în desenul meu, dintr-o dată mă sperie parcă atâta liniște, și glasul ei sonor readuce viața zgomotoasă în lume, Ce cauți la Paris? întrebarea a fost pusă, O caut pe Ana! Care Ana? Îi dau în câteva cuvinte reperele genealogice ale familiei ei în timp ce mă străduiesc nu fără greutate să surprind privirea de gălbenuș ce se sparge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
voie, pentru ca apoi să ne continuăm plimbarea hipnotică, suspendată În timp. odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu ne mai găseam În siguranță și atunci Începeam din nou să vorbim Între noi, ca să ne risipim teama. orașul nou, zgomotos, cu blocuri Înalte, se năpustea asupra noastră cu tentaculele lui cleioase de interdicții. Din simplul fapt că era interzis să călĂtorești cu tramvaiul fărĂ bilet decurgeau consecințe devastatoare, ce ne separau iremediabil peste zi. Eu trebuia să merg la serviciu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-l Întâlnesc pe eschimosul din poză - rămânea la discreția destinului. Viziunea pe care o avusesem În vis sau În călĂtoria aceea afară din corp - sau ce-o fi fost - mă instruise doar să plec Înspre el. Am pornit cu grupul zgomotos și entuziast să ne cumpărĂm ochelari și cremă de soare, indispensabile pentru orice călĂtorie pe zăpadă, și alte câteva nimicuri despre care ghidul ne-a spus că se vând la suprapreț În Nunavik, apoi ne-am oprit Într-o pizzerie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe o pantă politică. Dar așezarea are și un nume mai simpatic. i se mai spune și Amaamatisivik - locul unde femeile alăptează continuu ca să nu plângă copiii și să sperie turmele de caribou, surâse el. Alături de noi călĂtorește un grup zgomotos de ecologiști care vor să-i ajute pe eschimoșii din Salluit să-și mute casele amenințate de topirea permafrostului. În ultimii ani, din cauza Încălzirii globale, temperatura permafrostului salin s-a ridicat peste zero grade, ceea ce a dus la alunecări masive
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care pusese stăpânire pe mine, dar nu numai de aceea... Primarul cel jovial ne-a lăsat plin de tact să ne ostoim foamea, fumând și aruncându-ne din când În când câte o privire pe sub sprâncene. Tot timpul a discutat zgomotos cu ghizii noștri În inuktitut, iar când s-a servit ceaiul - din fericire bun : tare și mai ales fierbinte ! - s-a ridicat În picioare și a bătut cu cuțitul În pahar. — În primul rând țin să vă felicit pe toți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fortăreață, mintea Îi era Învăluită de obișnuitele lui vise cu ochii deschiși. „Într-o zi... Într-o zi... dar cum?“ era singurul său gând pe când mergea. — Tâmpitule! La trecerea printr-o răspântie aglomerată, se pomeni pe neașteptate În mijlocul unei gloate zgomotoase. Lovise cu căruțul un samurai călare, urmat de zece scutieri care-i duceau sulițele și un cal de căpăstru. Vasele și talgerele Înfășurate În paie se răsturnară În drum, făcându-se bucăți. Hiyoshi rămase nehotărât În mijlocul cioburilor. — Ce, ești orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spuse el portarului. — Ei, dacă zici mata... — Hai Încoa’, Maimuță. Portarul și ceilalți slujitori izbucniră În râs. — Da’ ce-i ăsta, la urma urmei? Cu halatul lui alb și legătura de paie noroioase, arată ca maimuța-mesager a lui Buddha! Glasurile zgomotoase răsunau În urechile lui Hiyoshi, dar În timpul celor șaptesprezece ani de viață ai săi, avusese destule prilejuri să audă sâcâielile celorlalți. Îl deranjau? Se obișnuise cu ele? Se părea că nici una, nici alta. Când auza asemenea remarci, se Înroșea, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nu-i decât un vis deșart. Trăind doar o viață Vezi ceva care nu moare? Glasul lui era neobișnuit de puternic și răsunător. Și cânta ca și cum i-ar fi sosit ceasul. Un samurai venea grăbit pe coridor. Armura Îi zăngăni zgomotos pe podelele de lemn, când Îngenunche. — Calul dumneavoastră e gata. Vă așteptăm ordinele, stăpâne. Mâinile și picioarele lui Nobunaga se opriră din dans, Întorcându-se spre cel care vorbea: — Nu cumva ești Iwamuro Nagato? — Ba da, stăpâne. Iwamuro Nagato era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Un semn de bun augur! Ridică privirea și vorbi destul de tare pentru ca trupele să-l audă. Arătă spre cer. În sfârșit, se crăpase de ziuă. Ramurile unui cryptomeria bătrân erau Înroșite de soarele zorilor, iar un stol de ciori croncăneau zgomotos. — Ciorile sacre! Samuraii din jurul lui Nobunaga priviră odată cu el. Între timp, marele preot, de asemenea În armură completă, urcase În sanctuar. Nobunaga se așeză pe un preș. Preotul aduse sake pe un mic suport de lemn și Îl servi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era motivul. Dimineață, când plecaseră din castelul de la Kutsukake, Yoshimoto căzuse de pe cal. Interesându-se iarăși de lovitură, n-ar fi făcut decât să-l stânjenească și mai mult. Ceva se mișca. Dintr-o dată, păru să se audă un tropot zgomotos de cai și de oameni de la poalele colinei, venind spre tabără. Yoshimoto se Întoarse imediat spre un servitor, Întrebând neliniștit: — Ce e? Fără a-i aștepta ordinul de a merge să se uite, doi sau trei oameni se repeziră afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că masa era gata. Generalii ordonară ca lui Yoshimoto să i se aducă mâncarea și, pe când Își goleau ceștile, În fața lor fură puse vase cu orez și oale mari cu supă. În același timp, ploaia Începu să cadă cu stropi zgomotoși, lovind oalele, vasele de orez, rogojinile de paie și armurile. Observând, În sfârșit, aspectul amenințător al cerului, Începură să-și mute rogojinile. Cortul cel mare era ridicat În jurul unui arbore de camfor uriaș, cu trunchiul atât de gros Încât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Al cui soț, cel de colo? Nu erau rude apropiate, dar cu toții lucrau Împreună, În armonie. Mirele, care continua să stea singur În colț, Își amintea fețele acelor oameni și se bucura din toată inima. Într-o cameră, un bătrân zgomotos explica tradițiile și obiceiurile strămoșești prin care un ginere este adoptat atunci când se căsătorește. — Sunt roase sandalele mireului? Nu se poate să poarte sandale vechi. Trebuie să poarte unele noi, până la casa miresei. Apoi, diseară, tatăl miresei va dormi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca acest lucru să creeze probleme mai târziu, dar neașteptata apariție a unei cumnate drăgălașe și a unor rude prietenoase Îl bine dispunea. El, unul, avea puține neamuri proprii, dar Îi plăceau marile mulțimi de oameni, iar o familie veselă, zgomotoasă și plină de viață era ideală. — Domnule Mire, vă rugăm să vă așezați. Mesagerii Îl invitară Într-o cămăruță unde abia puteau Încăpea cu toții și, condus spre locul oferit, mirele se așeză În mijlocul lor. Era o seară de toamnă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nu-și dădeau seama cine era dar, la prima vedere, părea să poarte traie preoțești. — A, Domnul Ekei, nu-i așa? Întrebă Koroku. — Așa e. Am fost necuviincios să strig de-afară, dar eram Îngrijorat că vă certați atât de zgomotos, spuse Ekei, continuând să stea pe loc, cu un zâmbet vag pe chip. — Sunt sigur că v-am tulburat Îngrozitor. Vă rog să mă iertați, Eminența Voastră. Îl voi arunca numaidecât afară pe băiatul ăsta nerușinat. — Așteaptă, Domnule Koroku, păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Își făcea mama să râdă și părea să se simtă bine. Până și Hanbei, care nu bea niciodată, duse la buze ceașca de sake și sorbi puțin În sănătatea lui Hideyoshi. Veniră și alții la banchet, care, curând, deveni foarte zgomotos. După ce mama lui și Nene se retraseră, Hideyoshi ieși să se trezească. Florile cireșilor tineri căzuseră deja și numai mireasma glicinei de munte mai umplea noaptea. — Ei! Cine-i acolo, sub copaci? strigă Hideyoshi. — Eu sunt, răspunse o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tine, nu vei deveni un general bun, nici chiar când ai să crești. Manju era destul de mare pentru a Înțelege câte ceva din cele ce spunea mama sa. O ascultă un moment, În tăcere, dar apoi Începu, dintr-o dată, să plângă zgomotos, irascibil: Vreau să văd lupta! Vreau să văd! Nici vasalul care avea grijă de copilul nu știa ce să facă și se mulțumea să stea alături, privind. Chiar atunci, bătălia se opri o vreme, deși continuau să se audă Împușcături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care acesta venise, dar uită că trebuia să-l Împuște. Hideyoshi privi În sus, spre poarta castelului. — Aș vrea să transmiteți un mesaj În cetate, strigă el din nou. Ce se Întâmpla? Puteau fi auzite glasuri ce păreau să delibereze zgomotos. Curând, printre voci se amestecă un râs disprețuitor și un general al clanului Asai scoase capul peste parapet: — Las-o baltă. Cred că ești Încă un emisar trimis la parlamentări de Seniorul Nobunaga. Nu faceți decât să vă pierdeți iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Castelul Azuchi, nu demult. Am vorbit absolut deschis, o jumătate de zi. Da, sunt plin de Încredere. Cu Takenaka Hanbei În stânga mea și Kuroda Kanbei În dreapta, am alcătuit un adevărat stat major de campanie. Chiar atunci, ceva stârni o dezordine zgomotoasă printre trupele din spatele lor. Cineva din corpul de paji râdea sonor. Hikoemon se Întoarse În loc și-l puse pe Mosuke, șeful pajilor, să facă ordine. Mosuke, la rândul său, răcni spre pajii din companie: — Liniște! O armată Înaintează cu demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În cursa Întinsă de Murashige. Se sculă, cu zâmbetul pe buze. Atunci, să mergem. Nu pot face nimic altceva decât să mă supun umil, dacă așa Își arată Seniorul Murashige curtoazia. Războinicii Îl escortară pe Kanbei prin coridorul central. Zăngănitul zgomotos al armurilor lor se combina cu tropăitul de pași. Coborâră mai multe scări și culoare Întunecoase. Kanbei fu silit să treacă prin locuri atât de Întunecate, Încât parcă ar fi fost legat la ochi și, dintr-un moment În altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
kimonoului, o doamnă de onoare cu un mesaj de la soția lui Katsuyori trecu din Învălmășeala grădinii, În holul Întunecat, privind fără teamă, prin mulțimea de bărbați. În acel moment, sala era plină de generali, tineri și bătrâni, cu toții exprimându-și zgomotos opiniile despre ceea ce ar fi trebuit să se facă În continuare. În sfârșit, femeia ajunse În fața lui Katsuyori și Îi aduse un mesaj din partea soției: — Toate femeile plâng buimăcite și nu vor să Înceteze, oricât le-am consola. Soția dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide Întinse mâna spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă Într-o jerbă de apă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă Într-o jerbă de apă, cu un sunet Îmbucurător, iar stropii Împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta Își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea Încins și umed. Vasalii terminaseră de Împachetat și stăteau aliniați În fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]