3,317 matches
-
șantaje: Drăgănescu s-a trezit cu Adolful în chip de advocat ca să-1 previe că, legal, Mika-Le e fiică legitimă și deci are drepturi. . . - Advocați destui! Ai văzut ce i-am făcut lui Greg!. Mini rămase amețită de vorbăria stacată, zgomotoasă, încîlcită a lui Nory. Atâta era precis, că Lenora dezvăluise "taina Castelului" - nu într-un acces de mânie, ci în plină conștiință. Spontan, e drept, dar cu o logică calculată parcă. Pentru asta avusese, fără îndoială, un motiv! Care?. Era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
studia white holes-urile nedescoperite încă. Într-un hangar ținea și un perpetuum mobile incomplet. Socotise el că se va opri undeva cam peste 2317 ani. Mulți vecini puteau să confirme că o dată la vreo două luni, un resort puternic și zgomotos dădea un pendul greu peste cap și îl antrena din nou într-o mișcare hipnotică. Mâna-i era tăiată de la jumătatea antebrațului, de când testase - cu frică, cum mărturisește - un teleportor bosonic. Capătul, tăiat perfect și ușor fluorescent, intrase în inventarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
puternică afirmare a personalității sale canine, cu ansamblul ei de însușiri. Când ajungeam acasă (așa continuu să numesc locul unde am venit pe lume), uneori după perioade mari de timp, Bobiță nu numai că mă recunoștea dar mă întâmpina cu zgomotoase manifestări de bucurie. Știa el de ce era atât de fericit la sosirea mea... Fiind credincios, harnic și devotat stăpânilor și gospodăriei pe care o avea în pază, nimeni nu putea pătrunde în curte fără să se expună riscului de a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pereții din pietriș de un roșu brutal, împrejmuind cu zidurile sale un amestec confuz de palate, moschei, rezervoare de apă și săli de întâlnire. Un pod de cale ferată trece pe lângă oraș aducând aici pasagerii din toate părțile Indiei. Mulțimea zgomotoasă din gara Fortului nu se rărește niciodată, nici măcar la primele ore ale dimineții. Mulțimea, face parte dintr-un proiect feroviar măreț, visul unificării, pe care inginerii imperiului l-au transformat în realitate. Dârele de fum ale locomotivelor care se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
industria să garanteze creșteri salariale mari, vor epura Serviciul Civil și vor dezmembra Imperiul. Doar englezii care gândesc corect mai pot stopa acest flagel. Jonathan se implică, argumentând cu convingere în cancelaria juniorilor, sau luând parte la o adunare publică zgomotoasă, în primăria din Oxford. Uniunea Națională a cetățenilor îngrădește locul cu steaguri. Un gramofon cântă" Ierusalim"pentru a înnăbuși zgomotele făcute de stewarzii care se luptă cu unii care fac interpelări rău-voitoare, undeva în spate. Jonathan rostește vorbele foarte tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
hră niți cu tot ce era mai ales, trebuia să ascultăm de cei mari și să facem sluj, fără comentarii. Am primit o edu cație severă. La masă nu aveam voie să vorbim decât dacă eram întrebate, iar râsul prea zgomotos nu era de dorit, ni se tolera cel mult un surâs. N-aveam voie să punem coa tele pe masă, de altfel aveam coatele legate cu o sforicică în spate. Trebuia să stăm cu capul drept, să nu ne aplecăm
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
râs, aprinzându-se la față. — Președintele României împreună cu ministrul de externe, Adrian Năstase, veniseră în vizită la președintele Mitterand. Cine s-a dus la Ambasada română să urle „Jos comunismul“? Mătușa ta! — Te-ai dus singură? Eram trei rebeli mai zgomotoși: Ion Ghica, Maria Brătianu și cu mine. Mai erau și alții, dar noi păream cei mai periculoși. În presa românească au apărut ime diat articole în care antimanifestația noastră era umflată într-un fel nemaipomenit. Ce crezi că s-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pentru semnătură. — Aș vrea să fie după el. Realitatea este că negustorii străini sunt sprijniți de forțele militare ale țărilor lor. În tăcere, ne îndreptăm privirile spre fereastră. Tung Chih începe din nou să plângă. Vocea lui nu e nici zgomotoasă, nici puternică, ci seamănă mai degrabă cu cea a unui pisoiaș. O slujnică vine să îl schimbe, după care îl legăn până adoarme. Mă gândesc la sănătatea lui Hsien Feng și la probabilitatea ca fiul meu să crească fără tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ridicat pe o platformă temporară, s-a construit un tron provozoriu. Tot mai mulți miniștri veneau să obțină audiențe de urgență. Toți arătau ca și cum ar fi fost deja înfrânți. Eticheta era neglijată, iar lumea se certa și dezbătea cu voci zgomotoase. Niște bătrâni au murit în toiul certurilor în care erau implicați. La graniță, gloanțele și obuzele cădeau dese ca grindina. Întins în jilțul său, împăratul citea rapoartele de ultimă oră. Febra îi revenise. Pe față și pe corp i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să scăpăm de nerecunoscătoarea creatură. Când Su Shun a protestat, noi am argumentat că aveam dreptul să îl pedepsim pe propriul nostru eunuc de casă fără restricție. Ne-am dus în spatele sălii, la sicriul lui Hsien Feng, și am plâns zgomotos. Presat de membrii în vârstă ai clanului să ne lase în pace, Su Shun s-a înduplecat. Dar a insistat ca oamenii săi să îl escorteze pe An-te-hai la Peking. Noi am fost de acord și An-te-hai a plecat. Ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
către paravan. - Să nu faci nasoale, îmi hotărî ea la ureche Sau oi fi din ăia care fac dragoste cu palma?!... Tremuram. Simțeam cum ard și mă prăvălesc în haos. Cînd totul se ilumină, descoperii o Madlen veselă. Ridica paharul. Zgomotoși, băieții ne-au urat să ne fie de bine. Cînd femeia se pregăti să plece, toți voiau s-o conducă. Am rămas eu cu Ovidiu. Simțeam în mine o năruire. Nu semăna nici a remușcare nici a rușine, mai curînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un dor de om bătrân de zarvă, de miros de varză murată, tarhon, pătrunjel și mărar, caise, piersici, usturoi, castraveți, de asfaltul veșnic ud, de grătarul care răspândea fum gros de cârnați fripți, de vrăbiile care cuibăreau și se gâlceveau zgomotos sub acoperișul pieței. De cu seară Își pregătise coșul Înalt, din nuiele Împletite: pusese În el, potrivindu-i cu grijă, pepenii galbeni și, ca să-i ferească de zdruncinături și lovituri, presărase printre ei paie de grâu. Degeaba se străduise fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
kimonoului, o doamnă de onoare cu un mesaj de la soția lui Katsuyori trecu din învălmășeala grădinii, în holul întunecat, privind fără teamă, prin mulțimea de bărbați. În acel moment, sala era plină de generali, tineri și bătrâni, cu toții exprimându-și zgomotos opiniile despre ceea ce ar fi trebuit să se facă în continuare. În sfârșit, femeia ajunse în fața lui Katsuyori și îi aduse un mesaj din partea soției: — Toate femeile plâng buimăcite și nu vor să înceteze, oricât le-am consola. Soția dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rău mirositoare. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide întinse mâna spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă într-o jerbă de apă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă într-o jerbă de apă, cu un sunet îmbucurător, iar stropii împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea încins și umed. Vasalii terminaseră de împachetat și stăteau aliniați în fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noastră moarte. Toți comandații de unități răspunseră la unison. Licărul de emoție din toți ochii și gurile deschise părea să spună că nu cunoșteau alt cuvânt decât da. Când Mitsuhide se ridică, oamenii se cutremurară de atâta simțire. Îl felicitară zgomotos, conform datinii onorate de vremuri la plecarea pe front. Yomoda Masataka ridică privirea spre cer, apoi îndemnă oamenii să se pregătească sufletește: — În curând va fi Ora Cocoșului. Avem cam cinci leghe până în capitală. Dacă o luăm pe scurtături, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în șanț după băiat, se umpluse complet de noroi. În timp ce-i priveau pe misionari, copiii alergau în jur încântați, chiuind, bătând din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noastre, rareori mai vezi un asemenea talent. Am auzit că Sotan are o pictură de Mu Ch’i, intitulată Corăbii revenind din porturi depărtate. Mă întreb dacă merită cineva să aibă un tablou atât de vestit. Dintr-o dată, Sotan râse zgomotos, ca și cum Nobunaga n-ar fi fost de față. — De ce râzi, Sotan? Tânărul îi privi pe cei din jur. — Seniorul Nobunaga ar dori să-mi ia sulul de Mu Ch’i, cu una din stratagemele lui abile: „Merită cineva să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înșiși, ceilalți se adunară împrejur, în întuneric. Gemetele de suferință ale lui Mitsuhide și umbrele oamenilor umpleau tot văzduhul. În acele clipe, luna strălucea cu o limpezime deosebită. Deodată, din întunericul plâcului de bambuși se auziră clar pașii și urletele zgomotoase ale hoților. Se pare că ne atacă prin spate complicii individului cu lancea de bambus. Tâlharilor ăstora le stă în fire să profide de cel mai mic semn de slăbiciune. Sanjuro și Yojiro, ocupați-vă de ei. La auzul cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
provincia lui de baștină. Fiecare avea mulți soldați în așteptare la reședința sa din cetate. Populația orașului se înmulțise enorm, ceea ce, pe fondul arșiței din toiul verii și al mărimii reduse a localității, crea o atmosferă teribil de confuză și zgomotoasă. În timp ce caii alergau cu furie pe străzi, vasalii se luau la bătaie și peste tot izbucneau incendii, nimeni nu mai avea timp să se plictisească. Spre sfârșitul lunii, sosiră cei doi fii rămași în viață ai lui Nobunaga, Nobutaka și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
seamă pe Seniorul Katsuie. Parcă n-ar mai avea pe nimeni altul să-l slujească. — Când te uiți ce influență a câștigat în ultima vreme, ai zice că Seniorul Hideyoshi e succesorul Seniorului Nobunaga. Criticile adresate lui erau, într-adevăr, zgomotoase. Dar, ca întotdeauna în asemenea cazuri, identitățile acuzatorilor rămâneau necunoscute. Indiferent dacă auzea sau nu zvonurile, Hideyoshi era nepăsător. Nu avea timp să-și plece urechea la bârfe. În Luna a Șasea, Nobunaga murise; la jumătatea lunii următoare, avusese loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
motiv. Se dădu ordinul de a lua micul dejun. Rațiile soldaților din timpul unei campanii constau în chiftele de orez nedecorticat, cu fasole bătută, învelite în frunze de stejar. Hideyoshi stătea de vorbă cu pajii, în timp ce-și mesteca, zgomotos, orezul. Înainte de a fi mâncat jumătate măcar, ceilalți terminaseră deja. Voi nu vă mestecați mâncarea? îi întrebă el. — Nu cumva mâncați cam încet, stăpâne? replică un paj. Noi obișnuim să mâncăm repede și să ne căcăm la fel de repede. — Bine gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moment, Genba. Nimic nu e mai periculos decât să te strecori în adâncul liniilor dușmane. Merită oare riscul? Nu ne aflăm într-un punct unde trebuie să ne gândim, cât mai temeinic, ca să nu avem pe urmă regrete? Genba râse zgomotos. Dar, dincolo de aluzia că neliniștile unchiului său nu aveau nici o valoare, tinereasca voință de fier a lui Genba își râdea, și ea, de discernământul și de ezitările bătrâneții. Katsuie, însă, nu-i reproșă nepotului său râsul fățiș disprețuitor. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și plănuiau să ne pândească, așa că ne-am uitat peste tot, ca să fim siguri. Dar generalul de la comandă, Takayama Ukon, și toți cei din subordinea lui, s-au dus la Muntele Tagami. Genba bătu din palme. — Au fugit? râse el zgomotos, privind în jur, spre ofițerii din statul major. Zice că Ukon a fugit! Iute de picior mai e! Și râse din nou, cu tot trupul zguduindu-i-se de satisfacție. Încă nu se trezise din toropeala beției în care căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în timp ce se sălta în scări, Inuchiyo îi șopti ceva unui mesager care tocmai sosise cu un răspuns din tabăra lui Toshinaga. Apoi se așeză în șa, dar fără a părea gata să pornească. Dinspre poala muntelui se auzi o răbufnire zgomotoasă. Când Inuchiyo și toți ceilalți priviră într-acolo, văzură că un cal speriat din spatele formației își rupsese priponul și fugea, înnebunit, prin tabără. Pe timp de pace, n-ar fi fost o situație dificilă, dar, în acea conjunctură, confuzia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]