2,254 matches
-
două opriri, dintre care în prima are loc o conspirație mârșavă împotriva lui Alonso, ticluită de cuplul Antonio- 185 Sebastian și dejucată de Ariel, și într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu două opriri, dintre care în prima are loc o conspirație mârșavă împotriva lui Alonso, ticluită de cuplul Antonio- Sebastian și dejucată de Ariel, și într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ar putea fi tot atât de bine gote” (I, 350): bâtcă, beucă, boare, bulz, burduf, burtă, butură, cotângan, élele, gâldău, grind, harnic, iazmă, a îmburda, măgură, mârțoagă, picui, pisc, plug, rofie, smetie, stărnut, strugure, tureatcă, a se uita, vorbă, a zburda, a zgudui. El citează ademenitoarea afirmație a lui Diculescu cum că „numărul elementelor vechi germane din limba română, în afară de numele proprii, este de cel puțin 300”. O atenție similară acordă autorul nostru studiului lui G. Giuglea Cuvinte și lucruri. Elemente vechi germane
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
-i intereseze pe contemporani, Întoarcerea de pe insula Elba (Le Retour de l'île d'Elbe), piesă pe care nu o va scrie, dar căreia îi trasează canevasul în cinci acte. De când s-a prăbușit Vechiul Regim, transformările sociale care au zguduit Franța în mai puțin de două generații, Revoluția, Directoratul, Imperiul, Restaurația, i-au modificat în profunzime gustul. "Ce schimbare de la 1785 la 1824! exclamă Stendhal, în Racine și Shakespeare. De două mii de ani de când cunoaștem istoria lumii, o revoluție atât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în relație unii cu alții. Această materie, în limitele acestui cadru, este mai întâi amorfă și neînsemnată. Evenimentele care se vor desfășura vor fi oarecare și fără vreo legătură deosebită unul cu altul. Numai plecând de la această materie traversată și zguduită de evenimente, se stabilesc în mod obligatoriu raporturi, se degajă semnificații pentru personaje în conflict unele cu altele și în conflict cu evenimentul. Spectatorul este invitat să-și "caute prada", să găsească legătura sa cu acești oameni, să se orienteze
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai mare pericol la adresa ordinii raționale. "Știința, poezia, arta și religia noastră nu constituie decât pojghița de suprafață a unui strat mult mai vechi, ce coboară până în adâncuri. Trebuie să fim întotdeauna pregătiți pentru cutremure violente, care ne-ar putea zgudui din temelii cultura și ordinea noastră socială." Ibid., p. 363. Marile cataclisme ale secolului XX au fost în primul rând derapaje mitice, însă critica mitului va constitui obiectul secțiunii următoare. Acum trebuie doar amintită remarca lui Vitsaxis, conform căreia imaginația
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de sudoare. Pădurarului i se frângea inima de mila tinerei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de pe chipul moartei: „Ce frumoasă-i... își zise el. Tot ce face Dumnezeu mai frumos, mai bun pe lumea asta, le face pentru El! o luat-o șî pi dânsa, așa di tânărî!“ Și, omul acesta de nimic înfricat, fu zguduit în toată făptura lui, pierzându-și pentru o clipă stăpânirea de sine. Un val de revoltă se prăbuși peste el. Pereții odăiței s-au strâns în jurul lui, grinda i-a atins creștetul și, deodată, a început să se învârtească, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
casă... de pădure... de animale, de lupi... de ăuitul lor... de Anuca... de Anuca‟mi era dor, încheie cu glasul stins, abia auzit. Când, dintr-o dată, ca un șarpe de foc, fulgerul se zvârcoli printre nouri, și un tunet năprasnic zgudui întreg cuprinsul. Ploaia începu să cadă în stropi reci și mari... iar tunetul după o clipă, începu să răsune în lungul văii pe sub poala Plevnei, cu zguduiri tot mai puternice. Fulgerele din ce în ce mai dese, sfâșiau bolta... și, dintr-o dată perdeaua de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a pornit. Întunericul s-a mai destrămat, și dimineața s-a încruntat vânătă dintre nouri. Ș‟o dată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate și din stânga de departe. Tunurile băteau de se zguduia pământul... ca la cutremur. Prima bătălie pentru Plevna a început!... încleștarea de fier și carne... a fost crâncenă. Și, nu numai în prima zi... A urmat peste o lună de lupte înverșunate... și, fortărețele Plevnei nu s-au dat înfrânte
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zi după Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Chirciți în tranșee, așteptam cu sufletul la gură semnalul... Ș‟odată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate, din stânga și din dreapta... Tunurile băteau de se zguduia pământul... Am făcut cruce și ne-am închinat Sf. Ioan să ne ocrotească. când ne-am avântat, în atac, de sus de pe redută, turcii ne-au întâmpinat cu o ploaie de gloanțe. Uzi până la piele, pe pământul alunecos, cu opincile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întrerupse ea. Și a trebuit să mă întorc acasă în picioarele goale. Prin ploaie! Cum aș putea să uit! Râseră amândoi de această amintire. Însă Darcey se simți dintr-odată stingherită și se întoarse ca să privească pe geam. Avionul se zgudui ușor când începu să ruleze pe pistă, iar stewardesa le luă paharele de șampanie. Darcey începu să citească Newsweek. Ar fi vrut să cumpere o revistă de scandal de la aeroport, însă cu Neil alături, amintindu-și că el era totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
totul din nou. —N-ai nevoie de toată tevatura asta, îi explică Mary. Nunta se face numai între doi oameni. Restul e de umplutură. Dintr-odată Nieve începu să plângă. La început încet, iar apoi cu sughițuri convulsive, care îi zguduiau trupul. Mary își petrecu brațul pe după umerii fetei și o strânse tare la piept. Apoi telefonul sună din nou. — Ce pierdere de vreme, zise Darcey ascultând soneria telefonului. Din nou o să treacă pe căsuța vocală. Sigur că poate l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să își pună dorințe de ziua ei sau să câștige la loto, pentru că nu asta era viața ei. Ea câștiga ceva numai atunci când muncea pe brânci. Nu obținea lucruri doar pentru că și le dorea. Ultimul tunet și cel mai puternic zgudui ferestrele. Ce-o fi o fi, se gândi începând în sfârșit să răzuiască; n-are rost să mai amân. Poate că o să îmi pice trei stele și atunci ajung în extragerea finală. Nu câștigă trei stele. Câștigă o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ce vinde. Și, așa cum poți bănui, obțin prețuri foarte mici. Un arian și-ar permite să aștepte până când piața Își revine. Un evreu, nu. Tușind În reprize scurte, explozive, se mai uită o dată, lung, la fotografie și pieptul i se zgudui un pic când adăugă: — Ce pot să-ți spun e că o bijuterie ca asta nu e de nasul meu, e mult peste nivelul la care lucrez. Sigur, mai cumpăr și eu câte un mărunțiș. Dar nimic atât de valoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cântecul ăla? „Micuța Anna din Tharau e cea pe care o iubesc“? Nu, nu aduce cu un cântec, mai degrabă cu tramvaiul 51 retrăgându-se la depoul din Schonhauser Allee. Clopoțelul tramvaiului scoate clinchetele-i sonore, metalice, și mașina se zguduie În timp ce noi gonim prin Schillerstrasse, Pankow, Breite Strasse. Giganticul clopot olimpic din turnul cu ceas care bate ora de Începere și de Închidere a Jocurilor. Pistolul lui Herr Miller, starterul, și mulțimea strigând În timp ce Joe Louis aleargă spre mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fost tare, totuși. A fost bună, spuse Ashling, prudentă. —Cât de bună? insistă Marcus. Pe o scară de la unu la zece? Unu, căscă Ashling. A fost o porcărie. Hai să ne culcăm la loc acum. 43tc "43" Vizita lui Oliver zguduise echilibrul fragil al Lisei. La muncă, nu se putea concentra și cota ei de remarci acide era foarte scăzută. Ceea ce agrava lucrurile era faptul că el nu o suna. Ea spera să o facă, măcar pentru a-i lăsa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Încercând să pară degajat, rezemându-se de balustrada dinăuntrul ascensorului. Ce zici de diseară? — Diseară? Logan simți cum roșeața Începe să i se urce În obraji. Dacă ești ocupată, e-n regulă. Știi, lăsăm pe altă seară... Idiotule. Liftul se zgudui oprindu-se, iar agenta Watson Îi zâmbi. — Diseară e bine. Logan era prea fericit ca să mai spună ceva până să ajungă la camera de pază. Aceasta era compactă: un birou negru lung, cu un perete de ecrane mici de televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
agitată a unora și apoi, încet-încet, fiorul de emoție eliberatoare ce îi străbătea pe senatori, mișcarea unei togi, frânturi de exclamații, până când Sertorius Macro, cu o senzație de putere absolută, puse jos foaia pe care o citise. Toți senatorii fură zguduiți și în unanimitate, fără ca măcar să se consulte între ei (Sejanus stârnise prea multe uri neputincioase la Roma, iar ușurarea provocată de distrugerea lui era prea mare), susținură strigând acuzațiile lui Tiberius. Așa-numiții lictores, funestul simbol al justiției, se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
poeții, ceea ce spunem și scriem. Știm doar că suntem obligați să spunem și să scriem. Împăratul încercă să zâmbească și răspunse că, poate, sufletul lui Aesopus își găsise adăpost înăuntrul lui; pe neașteptate, îl îmbrățișă, iar Phaedrus simți hohotele care zguduiau pieptul Împăratului. Acesta se retrase însă imediat și zise că avea să pună să se construiască o hermă cu două fețe, ca aceea a lui Janus, vechiul zeu italic al Soarelui și al Lunii, numai că pe o parte avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înșira numele complicilor săi: alți cinci tribuni. În josul foii se afla, mare, semnătura sa: „Lentulus Gaetulicus, dux al legiunilor de la granița renană“, limes al imperiului. Puterea lui militară era, teoretic, enormă. Împăratul simți un fior, ca și cum masa s-ar fi zguduit. „Un laș incapabil“, se gândi furios, „o familie care a trăit din comploturi și conjurații în vremea lui Catilina. Vreun trădător l-a avertizat să voiam să-l înlăturăm, iar el plănuiește o lovitură de stat cu legiunile acelea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era deja avansată. Se arătase bucuros când ea născuse și, fiindcă nu se putea abține de la replicile glumețe, le răspunsese celor care îl felicitau că fetița aceea minunată se născuse după numai trei luni. — Iată dovada că creierul lui e zguduit, pretinde că înfăptuiește miracole, se crede aproape un zeu, râse Asiaticus în cercul lui de prieteni. Iar pentru că acum Roma era - și avea să rămână o vreme - un oraș de supuși, unde bârfele lipsite de temei erau preferate discuțiilor constructive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca un cuțit în mințile celorlalți. Îi privi cum mănâncă și le spuse: — Să nu ne facem iluzii; nu vom avea timp să sărbătorim. Își ridicară capetele din farfurii, înghițind în grabă. El profeți: — În primele ore, populares vor fi zguduiți de lovitură. Nici o putere nu se va afla deasupra noastră, nimeni nu ne va putea împiedica. Ne vom întâlni și imediat vom rosti sentința de damnatio când trupul lui va fi cald încă. Pentru Senatul roman, damnatio memoriae - condamnarea, ștergerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
găsindu-le formulate lapidar de către alții, le traversăm turmentați de spaimă și, pe măsură ce le depășim, ne golim treptat de neliniște. Găsisem formularea exactă prin care să exorcizez răul. Un om simplu e ființa cea mai fericită; el nu va fi zguduit de mlaștina profundă a eului orgolios ce se vrea exteriorizat În propria expresie. Iată, pe măsură ce notez și citesc ceea ce am notat, mă defulez, simt că mă preocupă mai mult exprimarea Îndoielilor mele, și nu starea lăuntrică ce-a generat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să vezi cum va fi după: presimți Însă că nu se va produce iremediabilul În forma la care te așteptai tu, simți În aer o altă schimbare, se (sau ți se) prepară parcă o farsă; curenții de frică ce-ți zguduiau ființa s-au topit, o mireasmă diferită adie prin preajmă; capeți curaj, chiar Îndrăznești să deschizi ochii (deschizi ochii În vis); nu, nu era lup, era doar prietenul tău Bazil deghizat; a vrut, dobitocul, să te sperie; sigur, aceasta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]