17,219 matches
-
vine și care îi este drumul? La asemenea întrebări Marian Ciornei, ca cititor, și autor, are răspunsurile sale. Însușite din viață, dar și din cele citite. Să-l urmărim! Vom avea câte ceva de câștigat. Nu-i perioada „câștigurilor”, după care aleargă atâția? Marian Ciornei face aceasta nu ca să câștige, el dă. Ne dă speranță că undeva credința lui și a noastră vindecă. E utilă... Viața - o lecție!... Ion N. Oprea Motto: ,, Căutați adevărul și adevărul vă va face liberi !” Isus De-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
la întrebare! Mulți dintre aceștia dacă au prilejul, sunt dispuși să mă întrebe oricând și cu aroganță, de la înălțimea ,,pregătirii” lor: ,,mă, ce pregătire ai tu ca să te apuci de scris cărți?” Răspunsul meu este simplu: întotdeauna, numai incompetenții au alergat după hârtii care să le ,,certifice deșteptăciunea“ în ochii celorlalți. Adevărații meseriași nu au nevoie de hârtii pentru a-și dovedi competența .( Și nu mă refer aici la certificarea unei pregătiri pentru a putea ocupa un post oarecare). Adevărații meseriași
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
zonă să fie pe placul ,,superiorilor”, pusese ochii pe mine și-mi făcea șicane de câte ori avea ocazia. În primele săptămâni de armată îmi amintesc de un moment mai special în care un alt sergent, în stilul arbitrar caracteristic, ne-a alergat în jurul dormitorului. Eu, ca de obicei, mă mișcam mai greu, cu lehamite și atunci sergentul m-a pus să alerg cu masca pe figură. A fost un moment critic, depășisem starea de suportabilitate, fierbeam de furie și eram hotărât ca
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de armată îmi amintesc de un moment mai special în care un alt sergent, în stilul arbitrar caracteristic, ne-a alergat în jurul dormitorului. Eu, ca de obicei, mă mișcam mai greu, cu lehamite și atunci sergentul m-a pus să alerg cu masca pe figură. A fost un moment critic, depășisem starea de suportabilitate, fierbeam de furie și eram hotărât ca la primul ,,careu” să ies în față, să arunc arma și să-i dau la dracu cu armata lor cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
plătește scump. În locul acestei ,,soluții” ar trebui să ne întrebăm unde am greșit, deoarece cu siguranță am greșit undeva, ceva a fost greșit în modul nostru de viață și avem ceva de schimbat în acest sens. În superficialitatea lor, oamenii aleargă permanent de a se pune pe ei înșiși în evidență în fața celorlalți, de a se ,,mândri” cu realizările lor și asta de cele mai multe ori prin mijloace obscure. Aceștia aleargă după ,,slava oamenilor”. Ei vor să fie ,,slăviți” chiar și fără
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
avem ceva de schimbat în acest sens. În superficialitatea lor, oamenii aleargă permanent de a se pune pe ei înșiși în evidență în fața celorlalți, de a se ,,mândri” cu realizările lor și asta de cele mai multe ori prin mijloace obscure. Aceștia aleargă după ,,slava oamenilor”. Ei vor să fie ,,slăviți” chiar și fără nici un merit real, prin impostură, într-o viață dusă în deșertăciune. În prostia lor, oamenii și pe crucea ,,de la căpătâi” își trec neapărat și ,,pregătirea” cu care au trecut
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ca alte țări, a avut mai multe probleme ca alții. Și eu spun că acest drum mai greu în plan material, ne dă posibilitatea ca și popor, să învățăm mai ușor drumul corect de urmat aici pe acest pământ. Lumea aleargă după progres material, după realizări tehnologice, după societatea de consum exagerat, dar poate că nu este cea mai fericită alegere. Toate aceste lucruri (realizări de excepție fără îndoială care presupun multă inteligență) sunt realizate cu prețul unei vieți de sclav
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ca, trecând prin tot felul de perioade mai dificile, să învețe și să înțeleagă mai repede decât alții că scopul nostru în lume ca și specie umană, nu este tocmai ...societatea de consum. Poate că nu suntem aici pentru a alerga ca bezmeticii să construim cât mai mult (într-o existență de sclav), să realizăm ,,construcții mărețe” care oricum sunt efemere. Noi, aici, reprezentăm niște forme de inteligență care au ceva de învățat într-o existență pasageră. Iar pentru cine poate
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
al Transilvaniei. CAPITOLUL VI 1848 Motto: Un svon din sat în sat străbate Și dă norodului curaj. El pleacă-n valuri tulburate Și se îndreaptă către Blaj - Ei simt că-ntâia oară-i leagă Un dor adânc de neam întreg - Aleargă toți să-l înțeleagă - Și cât de bine-l înțeleg! Căci bat cinzeci de mii de piepturi, Și-n ele inimi românești Cari strigă: Libertate! Drepturi Pe plaiurile strămoșești! (Șt. O. Iosif, 1904) Cotrobăind prin colbul ceasloavelor cu care bisericile
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
focul în pădure, iar atunci când îl fac să ia toate măsurile necesare prevenirii apariției incendiilor, după ce s-au desfătat la para focului, să-l stingă, să nu părăsească niciodată focul sau să-l lase nesupravegheat. Să nu sperie animnalele sălbatice, alergându-le sau strigând după ele. Le-a povestit că statul are legi de ocrotire a acestor inestimabile valori de care trebuie să se bucure tot omul ce-și face trecere pe aici cu treburi sau spre simplă delectare. Că numai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
oameni pașnici, nu caută să ne atace, iar în biserici nu aveam voie să intrăm nici cum, nici să te închini. Cu toată dragostea și cu tot ce pot o fac pentru neobositul nostru domnul Traian Cânduleț, care atâta a alergat și atâtea a adunat la muzeul satului nostru, încât ne-a făcut mare laudă atât la județ cât și în țară, și cei ce vor veni după noi și vor citi aceste rânduri scrise de mâna mea, fie mai apropape
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
continuare a Tine re țilorț, începînd cu ce a mai rămas din prefața mea și continuînd cu cartea propriu-zisă. Pentru că nu întot deauna lucrurile sînt cum par. Vezi uneori, la cursele de semifond de pe pistele atletice, două grupuri de sportivi alergînd unul în spatele celuilalt, la 7-8 metri distanță. Un inocent ar vedea în cei dintîi fericiții cîștigători, pe cînd ultimii i-ar părea niște losers. Dar cel care-a urmărit cursa de la început știe că ordinea asta e iluzorie : în realitate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că el e, uite, bine-mersi, că a început să facă yoga de mic și asta l-a ajutat foarte mult. Că înainte să se apuce de yoga nu avea voie să facă nici cel mai mic efort, nu putea să alerge nici doi metri, și că acuma, la douăzeci de ani, poate să alerge și douăzeci. Pe moment, ne-a umplut și el de respect, dar după aia, cum el nu bea, nu fuma (deși, ca să pară de gașcă, nefericitul avea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și asta l-a ajutat foarte mult. Că înainte să se apuce de yoga nu avea voie să facă nici cel mai mic efort, nu putea să alerge nici doi metri, și că acuma, la douăzeci de ani, poate să alerge și douăzeci. Pe moment, ne-a umplut și el de respect, dar după aia, cum el nu bea, nu fuma (deși, ca să pară de gașcă, nefericitul avea tot timpul iniția tive : „Hai, băieți, noi nu bem nimica ? Stăm pe sec
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rite și rotunde, pe care le ronțăia ca pe niște bezele reușite, și din cele apoase - cînd se spîrcîiau găinile -, pe care le lua cu degetul și le lingea. Dănuț, de fiecare dată cînd își vedea sora mozolită pe la gură, alerga repede și bucuros la maică-sa - fiica doamnei Bădescu - (de fapt, o striga „mamă, ia uite la Cami, iar a mîncat !“) și se înciuda că mama nu era promptă, cum ar fi fost în cazul lui, și o certa numai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
bucura cel mai mult dintre toate. De fapt, băiatul nu se înțelesese de la început cu bunica. Cînd era mic și ai lui plecau la serviciu, nu era zi în care să nu răsune casa de scandal. Ea se enerva, îl alerga prin apartament, cel mai des în jurul mesei mari din sufragerie, și, pentru că nu reușea să-l prindă, îl făcea cum îi venea la gură. Apoi, cînd se întorceau părinții, îl pîra imediat și se plîngea mereu că băiatul ăsta i-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la cea mai mică mișcare, nu reprezenta o atracție și o ambianță îmbietoare pentru novicii învățăcei. Singurul avantaj pe care îl oferea încăperea largă și lungă, mult prea mare pentru micul grup de școlari începători era că aveau loc să alerge nestingheriți în pauze, să ridice praful de pe dușumelele putrede și sparte în multe locuri, praf pe care tot ei îl inhalau în timpul lecțiilor. Dar gândurile i-au fugit prea departe lui Dumitru Dascălu, i-au trezit amintiri mai puțin plăcute
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai darnic cu corecțiile, îi trata fără prea multă tocmeală și fără discriminare. Bunica, deși îi certa adesea, era mai îngăduitoare. Într-o zi cu soare torid, ei, băieții, se jucau prin șură, prin ocolul și adăpostul oilor, pe după casă, alergau, se hârjoneau și făceau o hărmălaie cât o întreagă ceată. La un moment dat se lăsase o liniște suspectă și baba l-a trimis pe moșneag să vadă ce fac „împelițații de copchii”. Ce se întâmplase? Viitorul inginer dăduse foc
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ale păsărelelor adăpostite în sălciile plângătoare. *** Terenul nostru de sport era situat pe șesul pârâului Buhai, având pe el iarbă cât păr în barba spânului, în schimb, existau spini, bălării și denivelări din belșug. Acolo ne dezbârnam unghiile de la picioare alergând după o minge roasă și mereu dezumflată. La meciurile oficiale, cu arbitru dotat cu fluier, apărea o problemă greu de rezolvat: lipsa echipamentului adecvat și, atunci, recurgeam la paliative. Pentru că chiloții nu erau, pentru noi, fiii de țărani un accesoriu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
scenă chiar grupul și oamenii lui, ca atare d-lor se vede că s-au temut că publicul nu va înțelege despre ce e vorba, n-au avut adică încrederea în talentul d-lor de a zugrăvi și atunci au alergat la indicii absolut concrete: Petrache Crap, Club junimist, Jochey Club, Scuza, etc. au făcut întocmai ca pictorul care simte nevoia de a scrie "Cal" sub tabloul în care a vroit să zugrăvească așa ceva. Eu cred că dacă ai găsit esențialul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a terenului pe care era construită vila era împărțită în două: o grădină de zarzavaturi și un parc de odihnă și relaxare. Desigur că cele povestite acum sunt departe de frumusețea realității și încerc să reconstitui cu ochii minții cum alergam pe aleile ce treceau printr-o mică pădure de conifere printre care se distingeau de la distanță renumiții brazi argintii. Tot parcul era înconjurat de pini cu coajă neobișnuit de groasă de culoare brun roșcată. Stâncile răsăreau ca din pământ, fără
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aștepta familia cumnatului meu. Au urmat pupături, strângeri în brațe și plecarea spre casă tot cu trăsura. Casa de la Lonea era primitoare, grădina era plină cu alei, straturi cu flori și pomi fructiferi. Vișinii erau plini de roade. Bucuros am alergat să mănânc cireșe, pentru că așa credeam eu, dar la prima degustare m-am cutremurat, erau acre, nu aveau gustul pe care-l știam. Atunci am aflat că, de fapt, erau vișine, nu cireșe. Dar până la urmă am reușit să mănânc
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
În sfârșit a venit vacanța. Ne-am hotărât să facem un meci de fotbal sus pe platoul Sommerfrische, pe terenul de volei care era folosit și pentru fotbal. Terenul era foarte bun, acoperit cu pietriș mărunt și pe care puteai alerga excelent. Eu de obicei jucam pe postul de atacant sau portar. Atunci am jucat ca portar și încercând să apăr o minge ce venea pe jos, am dat cu piciorul în bolovanul ce juca rolul de bară laterală. Vă puteți
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
e interesată și, de altfel, nici nu e în stare să susțină dezbateri publice de substanță. Tot ce animă discuțiile de pe micile noastre ecrane sunt lucrurile senzaționaliste: coteriile, amantlâcurile și aranjamentele de culise. Când acestea există, toată lumea e fericită. Jurnaliștii aleargă înfrigurați să dea primii știrea știrilor, iar marii noștri analiști simt nevoia să lumineze poporul în legătură cu înțelesurile ascunse, să construiască sce narii, să se indigneze. Când respectivele aranjamente nu sunt descoperite, ele pot fi și inventate. Un astfel de exercițiu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
adică vreo câțiva băieți din clasă puși pe fapte mari), atunci începea acțiunea. Iar acțiunea se cerea susținută de o muzică pe măsură. Ce putea fi mai potrivit pentru asta decât melodia de la genericul serialului Mannix? Ăla în care el aleargă, sare, se rostogolește și scoate apoi pistolul - toate în același timp, pe un ecran împărțit în pătrate. Cineși mai amintește astăzi de Mannix? Eu îmi amintesc - și aș putea să fredonez și acum melodia aceea de la generic. Am cântato de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]