17,970 matches
-
format acum din Ștefan Afloroaei, Al. Andriescu, Emil Brumaru, Al. Călinescu, Liviu Leonte, Paul Miron, Dan Petrescu și Al. Zub. Cu alt puls, vie, bătăioasă, fără complexe provinciale, revista nu trece neobservată. Îndeosebi editorialele semnate de Liviu Antonesei stârnesc polemici aprinse în presa culturală din România. Dintre acestea pot fi amintite câteva din anii 2002 și 2003: Delict: poezia! Despre poezie, libertate și represiune, Păguboasa moștenire a Securității, Chestiunea universitară. Din octombrie 2003 editorialele sunt scrise de redactorul-șef Gabriela Gavril
TIMPUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290180_a_291509]
-
și Paparuda sau Paparudele, în care se utilizează dansul mimic și măștile fitomorfe, combinate cu elemente de magie homeopatică (udatul cu apă al Paparudelor). Caloianul (păpușa de lut), Cămașa ciumei (momâia de paie îngropată în cămașă de in, care era aprinsă pentru stăvilirea molimei), Uitata (păpușa din colac împletit, dăruită pentru pomana morților) sunt simboluri ale unor străvechi practici teatrale. Cele mai vechi jocuri cu măști au fost cele ce țineau, la tracii sud-și nord-dunăreni, de sărbătorile solstițiului de iarnă
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Rugul trebuia aprins doar în prezența lui Mahăkăśyapa, care urma să devină primul șef al Comunității. Potrivit legendei, picioarele lui Buddha au ieșit afară din sicriu pentru ca marele discipol să le poată venera atingându-le cu fruntea. Rugul s-a aprins atunci spontan. Osemintele au fost împărțite și deasupra fiecărei relicve au fost ridicare stūpa . IV. IMAGINEA LUI BUDDHA 1. Dimensiunea simbolică Viața lui Buddha, atât din punct de vedere istoric cât și sub aspect legendar, a fost amplu reprezentată în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Știe că-l doresc și nici eu nu i-am fost urâtă” * “L-am visat rău, trecând călare o apă neagă... Acu la Dumnezeu am și eu nădejde și la Maica Domnului și la Sfântul Gheorghe” * “Stăpâna intră în casă, aprinse candela și se închina la icoană” * “Ființa ei începea să se concentreze asupra acestei umbre, de unde trebuia să iasă lumina” * “Abia acum înțelesese că dragostea ei se păstrase ca în tinerețe” * “Obrazul Vitoriei parcă era un portret neclintit” Caracterizarea făcută
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
scrisoarea asta"... și scoate o scrisorică din portofel... Ia ascultați..." Diavolul de popă, n-are de lucru? Se scoală repede de la joc și zice: "Să mă-ngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi, s-o ascult și eu... să-mi aprinz numai țigara..." Și, coane Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul, trage din țigară și vine să arunce chibritul aprins pe fereastră drept în ochii mei... Mă trag înapoi, alunec de pe uluci și caz pe maidan, peste un dobitoc, care
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Diavolul de popă, n-are de lucru? Se scoală repede de la joc și zice: "Să mă-ngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi, s-o ascult și eu... să-mi aprinz numai țigara..." Și, coane Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul, trage din țigară și vine să arunce chibritul aprins pe fereastră drept în ochii mei... Mă trag înapoi, alunec de pe uluci și caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trece ori ședea lângă uluci. Dobitocul începe să strige
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de la joc și zice: "Să mă-ngropi, sufletul meu, Năică, nu citi... stăi, s-o ascult și eu... să-mi aprinz numai țigara..." Și, coane Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul, trage din țigară și vine să arunce chibritul aprins pe fereastră drept în ochii mei... Mă trag înapoi, alunec de pe uluci și caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trece ori ședea lângă uluci. Dobitocul începe să strige, toți din casă sar năvală la fereastră; eu, cum căzusem
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a ta, dar să juri, nu altceva, să juri! (oprindu-se și privind pe Tipătescu, care se plimbă cu pumnii încleștați; cu mirare și ciudă.) Uitete la el cum se turbură! Lasă, omule, zi-i mișel și pace! Ce te aprinzi așa? Așa e lumea, n-ai ce-i face n-avem s-o schimbăm noi. Cine-și poate închipui până unde poate merge mișelia omului! Tipătescu: (același joc) Mizerabilul! Trahanache: Măi omule, ai puțintică răbdare, zi-i ce i-am
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
trăi. Tipătescu: Atunci, dacă nu e altă scăpare... Zoe! Zoe! Mă iubești... Zoe: Te iubesc, dar scapă-mă. Tipătescu: Să fugim împreună... Zoe: (retrăgându-se) Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?... Tipătescu: (descurajat) Atunci nu ne mai rămâne nimica de făcut? Zoe: Ba da! Tipătescu: Ce? Zoe: Să sprijinim candidatura lui Cațavencu! Tipătescu: (sărind) Peste putință! Zoe: Să-l alegem! Tipătescu: Niciodată. Zoe: Trebuie. Tipătescu: O dată cu capul! Te
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
te jucai când erai copil. Se Învârtește nasturul și aveam o cârpă și o pietricică pe care dădeai cu nasturul metalic, și ieșea scântei, și „neagra”, cârpa aia uscată bine, făcea un fel de jar și lua foc. Ș-atuncea aprindeai țigara... (simulează cum trage din țigară - n.n.) Și neagra se punea la loc. Aia era chestia de taină. Și, bineînțeles, câteva ace, făcute din sârme tocite bine, găurite cu sticlă pentru urechi, și mai cosea omul câte ceva cu ele. Dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
moș Dumitrache..., te distrai cu el, pur și simplu. Era cam agramat moș Dumitrache, nu-i așa? Moș Dumitrache? Păi, era țăran de acolo, din Târgșor. Când am fost acolo, toți au mers la el la cimitir și i-au aprins o lumânare și la gardianul-șef. Când era de Anul Nou nici nu ne număra, ne scotea așa... Erau oameni vechi acolo... După ce s-o schimbat no..., o fost altfel și la izolare. S-au făcut la un moment dat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de Gafencu, de Moșneanu, de ăia... Doamne, n-am recunoscut nimic, nimic, nimic. Nimic n-am recunoscut... Pe dumneavoastră v-au bătut În timpul anchetelor? Era o masă uite așa, cum e asta, și Într-un colț era o sirenă, Îți aprindea două proiectoare În față, dădea drumul la sirenă să urle și Începea să te bată. Ne-o pus la curent de picam jos pe beton... În subsolul ăsta, de la vila Daniel. Da’ nu m-o ținut mult, că dimineața ne-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zona aia... E, și În 1940, când au venit autoritățile maghiare, acolo s-a produs un fenomen din ăsta tragic, da’ nu În genul Ip și Trăznea, c-a fost fără morți... În schimb, s-au dus și le-au aprins casele, grajdurile, tot ce-aveau moții ăia, ca să plece Înapoi de unde-au venit, că n-au ce căuta acolo. Și când au venit autoritățile comuniste, de frică de ce păcate aveau din urmă..., s-au Înscris imediat cu toții la colectiv. Oamenii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cum se poate... Ăilalți erau unguri, da’ erau mai toleranți, mai cumsecade, mai buni... Și când a venit vorba cu aprinderea satului, cu moții, vine spre mine și Îmi spune așa răstit: „Meritau să și moară, nu numai să le aprindem casele..., și să se ducă acolo de unde-au venit!”. Și fără să-mi dau seama, nu știu cum, am avut o reacție... și i-am tras o palmă. Nu știu de unde mi-a venit, dar efectiv cred că nu l-am mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru o țigară nu se merita... Da’ el o insistat: „Măi, eu dacă te servesc, tu nu-ți bate capul. Hai și ia țigara!”. „Domn’ major, eu n-aș vrea să aibă urmări.” „Asta eu garantez.” Iau țigara și o aprind. Și mă Întreabă: „Auzi, Pop, ce condamnare ai?”. „18 ani.” „18 ani? Ce profesie ai tu?” „Agricultor.” „Tu agricultor, măi, cu 18 ani condamnare? Da’-i omorât pe cineva?” „N-am omorât pe nimeni, numa’ am dat la unu’ o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
direcția declamatoriei melodramatice. Millo nu era numai un actor, dar era și un educator prin teatru, el era unul din acei câțiva boieri moldoveni cari, în epoca redeșteptării naționale, au fondat teatrul românesc. Millo păstra în el scânteia care-i aprinsese în suflet focul sacru și nu se putea despărți de repertoriul care cuprindea atâtea capodopere. Opera a fost concesionată ani îndelungați unui italian anume Franchetti, iar reprezentațiile în sala Teatrului Național. Toată aristocrația era de față. bucureștiul în 1871 137
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
-l plictisea mai tare și profera, cu o iuțeală neînchipuită, o serie de înjurături originale, inventate de el și care făceau deliciul tuturor trecătorilor. Și porecla „Sânge-rece“ a fost multă vreme întrebuințată și se aplica celor cari, în discuțiune, se aprindeau peste măsură. „Bărbucică“ era altul. Acesta era un ramolit, slab de minte în toată viața, pe care bătrânețea îl clasificase drept un personagiu ridicol. Când au fost descoperite apele feruginoase de la Văcărești 299, glumeții i-au spus că dacă se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
oltenilor, reprezentată printr-un domn Vlădoianu. Operația s-a făcut în modul următor: Licitația a fost orală în localul Ministerului de Finanțe, fiind de față toți miniștrii. S-au luat trei bucățele mici de lumânări de stearină și s-a aprins una din ele; întâia serie de licitație s-a încheiat când s-a stins lumina. A doua serie a urmat la fel. Apoi a fost aprinsă a treia bucățică, iar lupta crâncenă a început între compania oltenească și compania ungară
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
miniștrii. S-au luat trei bucățele mici de lumânări de stearină și s-a aprins una din ele; întâia serie de licitație s-a încheiat când s-a stins lumina. A doua serie a urmat la fel. Apoi a fost aprinsă a treia bucățică, iar lupta crâncenă a început între compania oltenească și compania ungară. Compania oltenească s-a urcat până la oferta de 8 milioane, dar compania ungară a dat 10 mii lei mai mult. În acel moment s-a stins
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era mai fericit înzestrat de la natură ca să cânte redeșteptarea vitejiei române și gloria clipelor de atunci. Ziarele publică poezia lui Alecsandri: balcanul și carpatul Balcanul și Carpatul la Dunăre măreață Ca doi giganți năpraznici stau astăzi față-n față Ș aprinși de dor de luptă, cu ochii se măsoară, Cu glasul s-amenință, cu gândul se doboară Zicând: „Nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă. E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!“ Balcanul cel fanatic, muncit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
iarbă, fie pe haine ori fuste așternute. Și veselia era pretutindeni. Unii de-abia începeau, alții erau în toi, alții chiar făcuți. Câte unul sau doi lăutari scârțâiau și oftau în ahturi desperate cântecele populare ale epocii. Apoi danțuri; femei aprinse de băutură și cu poalele suflecate se prindeau în hore ori în brâuri. Și tot astfel până ce începea să se însereze. addenda 399 3. Circul Kremsler a ars la începutul lunii ianuarie 1882 (v. cap. Anul 1882 în volumul II
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
parti-pris-uri. Ambelor tabere le voi opune un NU solid în față: nu am obținut nimic din ceea ce am notat prin pîndă, prin deschiderea intempestivă a unor uși, prin urmăriri; nu am cerut nimănui declarații, nu am forțat confidențe, nu am aprins cărbunii nici unei bîrfe, nu am colportat ceea ce semăna cu acestea. Iar dacă prin parti-pris-uri se înțelege „vînarea” cu obstinație a ceva sau a cuiva, acest lucru nu l-am practicat nicicînd. Am folosit numai „material” ofertat, nimic top secret, strict
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de oboseală, am intrat în compartiment. Continuînd să privesc pe geam, am ațipit, o stație, două. Cînd m-am trezit, băncile se umpluseră de călători care tăceau privindu-mă respectuos și compătimitor. Afară se înserase de-a binelea. Cînd am aprins țigara, la lumina flăcării, mi-am zărit chipul în geam. Ce tristă revelație: îmbătrînisem! *E mult mai greu, se pare, să formulezi condoleanțe decît să-i spui orice altceva unei persoane. Unii din cei cu care m-am întîlnit după
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-mi spună ceva despre cei pe care i-a cunoscut de-a lungul a peste două decenii ca librar. Am aflat prea puține lucruri, fiindcă, „în conversație”, el mai mult gesticulează și fumează decît vorbește. Dînd permanent din mîini și aprinzînd țigară de la țigară, înghesuie, cu figuri de pantomimă, zece amintiri într-o singură frază de nu le mai dai de capăt. A fost însă mai coerent cînd s-a referit la vizita pe care i a făcut-o lui G.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de „Conferințe ale Revistei «Ateneu»” din acest an s-a desfășurat sub camuflaj, la sediul UAP. Pînă la ora șase ne-a ajutat lumina zilei. Atunci cineva i-a strigat conferențiarului (Valentin Ciucă): „Domnule, nu te mai văd!” A fost aprins un bec pe hol. Ca supliment, funcționara filialei a adus o lumînare. Ciucă a vorbit despre o recentă călătorie a sa, împreună cu prozatorul Constantin Munteanu, în China. Cînd a ajuns acolo s-a dus, întîi, firește, la ambasadă. Atașatul cultural
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]