16,541 matches
-
Bonaparte care mai târziu s-a căsătorit cu Joachim Murat. Era înaltă, subțire, cu păr blond, ochi mari albaștri, și trăsături fine. A avut un frate mai mare, Eugène de Beauharnais. Hortense a fost un compozitor muzical amator și a dăruit marșuri vibrante armatei tatălui ei vitreg.. La 4 ianuarie 1802, la cererea tatălui ei vitreg, Hortense s-a căsătorit cu fratele lui Napoleon, Louis Bonaparte. Ceremonia a fost celebrată de cardinalul Caprara. Hortense a devenit cumnată a mamei sale și
Hortense de Beauharnais () [Corola-website/Science/321284_a_322613]
-
octombrie 1837, la vârsta de cincizeci și patru de ani. A fost înmormântată alături de mama ei Joséphine la biserica Saint-Pierre-Saint-Paul. Un portet al Hortensei se găsește în Virginia, acasă la James Monroe, al cincilea președinte al Statelor Unite. Este un portret dăruit de Hortense fiicei lui Monroe, Eliza, care a mers la școală cu Hortense în Franța.
Hortense de Beauharnais () [Corola-website/Science/321284_a_322613]
-
de-A Treia Coaliții împotriva lui Bonaparte. Trupele lui Napoleon au învins toate armtele aliate la Austerlitz în decembrie 1805 și forțele din Neapole la Campo Tenese. În urma acestor victorii, forțele lui Napoleon au ocupat Neapole în 1806. Împăratul a dăruit coroana fratelui său Joseph Bonaparte și patru ani mai târziu cumnatului său, Joachim Murat. Maria Isabella, împreună cu restul familiei regale, au plecat în Sicilia în februarie 1806. În ciuda încercărilor succesive ale lui Murat să invadeze insula, regele Ferdinand și Maria
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
sa din Austria în 1813, unde a murit un an mai târziu. În 1815, sub protecția Austriei, Ferdinand s-a întors în Neapole. El a suprimat constituția siciliană și a unit cele două regate Regatul celor Două Siclii în 1816, dăruindu-i lui Francesco titlul de Duce de Calabria ca moștenitor al regatelor. Servind ca locotenent în Sicilia (1815-1820), Francesco și Maria Isabella au rămas în Sicilia, vizitând rar Neapole. Deși a părăsit Spania la o vârstă fragedă, Maria Isabella a
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
Internațională Congo (AIC). Prin aceste contracte, aceste teritorii ar fi declarate "state libere" de către AIA, și ar avea suveranitate deplină în teritoriile colonizate. La Conferința de la Berlin din februarie 1885, reprezentanții a 14 națiuni europene și a Statelor Unite, i-au dăruit lui Leopold al II-lea, prin asociația pe care o crease în acest scop, suveranitatea asupra Statului Independent Congo, un teritoriu imens, de 76 de ori mai mare decât Belgia, "pentru a deschide comerțului acel teritoriu, pentru a aboli sclavia
Leopold al II-lea al Belgiei () [Corola-website/Science/320553_a_321882]
-
de bunăvoie la Proba pe baza presupunerii că ceilalți doi concurenți "ar fi nebuni să nu mă ia" la Consiliul Tribal Final. După patru ore și unsprezece minute, Rudy a luat mâna din greșală de pe idol, în timp ce își schimbă poziția, dăruindu-i astfel lui Kelly încă o victorie. Kelly l-a ales pe Richard să îi fie oponentul din finală și l-a elimat pe Rudy. După ce Kelly și Richard au pledat în fața juriului, fiecare membru al juriului a votat pentru
Survivor: Borneo () [Corola-website/Science/320577_a_321906]
-
trimis o scrisoare datată 4 decembrie celorlalți copii din prima căsătorie, care au rămas în Brazilia spunându-le noua veste: "Providența divină a vrut să diminueze durerea pe care inima mea paternă o simte la separarea de Majestățile Vostre Imperiale dăruindu-mi încă o fiică iar pentru voi încă o soră[...]". Când Maria Amélia avea doar 20 de zile, tatăl ei a invadat Portugalia ca șef al armatei. Timp de aproape doi ani ea a trăit la Paris împreună cu mama ei
Amelia a Braziliei () [Corola-website/Science/320633_a_321962]
-
ce se numea odinioară Onigumo, înainte de a se naște că Naraku. Kikyo va încerca să plece, insă Naraku va ridica o barieră ce îi va ține la distanță pe Shikigami, făcând-o neputincioasa. O determina să se lupte cu Kagome, dăruindu-i un ciob al Giuvaerului Sacru infuzat cu un suflet, însă va purifica Giuvaerul și atacă păpușă lui Naraku. Cand se întâlnește cu Kagome, o atacă și îi va fura Giuvaerul. Inuyasha va veni să o salveze, iar Kikyo va
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
seria continuă, începe să devină precum cea de odinioară. Era o persoană foarte înțeleaptă, în ciuda vârstei sale; cu toate că are căi ciudate, încearcă să elaboreze diverse planuri pentru a-l înfrânge pe Naraku, fiind acuzată de Inuyasha de trădare, pentru că îi dăruiește lui Naraku fragmentele de Giuvaer furate de la Kagome. Aceasta va explica motivul acestor acțiuni, având drept scop uciderea lui Naraku și nu ar permite că Inuyasha să fie ucis de acesta, ajungând la concluzia că Naraku este un semidemon și
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
Kikyo să-l trădeze pe Inuyasha. În timp ce Kikyo îl urăște pe Naraku, acesta o urăște și iubește deopotrivă pe preoteasa, datorită inimii sale umane ce aparține banditului Onigumo. De-a lungul seriei, Kikyo și Naraku se întâlnesc ocazional; îi va dărui lui Naraku fragmentele de Giuvaer, deoarece plănuiește să-l purifice alături de Giuvaer, o dată ce bijuteria este completă. De asemenea, Naraku are numeroase încercări de a o ucide pe Kikyo, deoarece ea este una din marile lui slăbiciuni. La final, Naraku își
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
condiția ca marchiza de Montesson să nu devină niciodată Ducesa de Orléans sau să succeadă la orice titlu Orléans. Căsătoria morganatica a avut loc la 23 aprilie 1773 "într-o strictă intimitate". Că dar de nuntă, Ducele de Orléans a dăruit soției sale castelul Sainte-Assise. În 1780, Louis Philippe a dăruit fiului său Palais-Royal, ca dar care să marcheze împăcarea lor după ruptură provocată de cea de două căsătorie a Ducelui. La Sainte-Assise, Le Raincy și Paris, cuplul primea nobili, intelectuali
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
de Orléans sau să succeadă la orice titlu Orléans. Căsătoria morganatica a avut loc la 23 aprilie 1773 "într-o strictă intimitate". Că dar de nuntă, Ducele de Orléans a dăruit soției sale castelul Sainte-Assise. În 1780, Louis Philippe a dăruit fiului său Palais-Royal, ca dar care să marcheze împăcarea lor după ruptură provocată de cea de două căsătorie a Ducelui. La Sainte-Assise, Le Raincy și Paris, cuplul primea nobili, intelectuali, oameni de știință, dramaturgi, cum ar fi ducesa de Lauzun
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
trebuia să fie expuse și bătute la comemorări sau sărbători naționale. Multe dintre aceste clopote se află astăzi lângă Capitoliile statelor corespunzătoare. O excepție este clopotul Texasului, aflat la Texas A & M University în College Station. Clopotul Texasului a fost dăruit universității ca semn de apreciere a serviciilor aduse de absolvenții ei. Imaginea Clopotului Libertății apare pe o monedă comemorativă din 1926 care marchează 150 de ani de la declararea independenței. Prima utilizare a imaginii sale pe o monedă aflată în circulație
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
sub egida Academiei de Belle-Arte din Iași. În 1933, expune 89 de tablouri la Palatul Național din Cernăuți. 1934 Obține un succes triumfal la Timișoara, cu decorurile operetei Țara surâsului de Franz Lehár. În semn de omagiu, autoritățile orașului îi dăruiesc una dintre ghiulelele conservate în Muzeul de Istorie al Banatului - mărturie a participării strămoșului său, Ulrich Frederik Voldemar conte de Løvendal, la eliberarea Timișoarei de sub ocupația turcă (1716). 1935-1940 "Septembrie-octombrie 1935": prima expoziție personală de anvergură la Sala Mozart din
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
pe la 1900, iar în 1913 echipajul unui vapor comercial a afirmat în mod eronat că ar fi recuperat un tun al lui "Endeavour" din apele puțin adânci din preajma Barierei. În 1937, o mică parte din chila lui "Endeavour" a fost dăruită guvernului australian de filantropul Charles Wakefield, în calitatea sa de președinte al Memorialului Amiral Arthur Phillip. Primul ministru australian Joseph Lyons a descris secțiunea de cocă drept „strâns legată de descoperirea și întemeierea Australiei”. Căutările tunurilor pierdute la Reciful Endeavour
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
au divorțat din motive religioase. Dar principala cauză a divorțului au fost intrigile de la curte. Regele polonez Vladislav al II-lea și ducele Vitold doreau să înlăture pe Alexandru cel Bun. În semn de respect, Alexandru cel Bun i-a dăruit Ringalei domenii cu multe sate. Într-un act domnesc din 13 decembrie 1421, care întărește cedarea unor posesiuni ducesei Ringala, se menționează că domnitorul îi oferă orașele Siret și Volhoveț (în prezent denumit Volovăț) și unele sate din apropiere și
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
fost găsită o piatră funerară în timpul restaurarea gardului Catedralei Sf. Nicolae cu inscripția: "„Aici se odihnește Maria, soția starostii Panteilemon Dobrin. 1727.”" - dovadă că localitatea s-a refăcut și a continuat să fie populată. În 1766 domnitorul Moldovei Grigore Ghica dăruiește o parte a Bălților Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași, iar cealaltă parte - unor negustori, frații Panaite. Conform recensământului organizat de generalul rus Rumeanțev la 18 iunie 1774, când localitatea era un sat ca multe altele, cu 129 de gospodării, dintre
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Dolhești (azi Dolheștii Mari). În prezent, din vechea curte boierească nu a mai rămas nici o urmă vizibilă. Prima mențiune a unei biserici la Dolhești este în uricul din 11 iulie 1428 al lui Alexandru cel Bun, prin care au fost dăruite 50 biserici din Ținutul Sucevei către Mănăstirea Bistrița, printre care și ""biserica lui Mihail Dalh (la Dolhești)"". Pe baza datelor documentare, a elementelor de arhitectură și a fragmentelor din pictura originară, unii istorici acreditează ideea că biserica din Dolhești ar
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
namorieni) legați telepatic într-o minte uriașă, care controlează speciile inferioare de pe planetă ca niște bioingineri abili. Tuf reușește să comunice cu oalele-de-mâl și mediază un tratat de pace, oamenii acceptând să nu mai mănânce aceste ființe inteligente. El le dăruiește conducătorilor Namorului pisici cu capacități psionice pentru a ușura comunicarea cu oalele-de-mâl. Tuf revine pe S'uthlam pentru a-și plăti datoria. Aclamat ca erou datorită realizărilor în domeniul furnizării hranei, el a devenit personajul lui "Tuf and Mune", un
Peregrinările lui Tuf () [Corola-website/Science/321683_a_323012]
-
aceasta l-a „lovit cu piciorul și l-a apucat” în timpul unei petreceri de Crăciun la casa lor din Malibu, si ca aceasta a refuzat să-i plătească 100.000 de dolari pentru bijuteriile pe care el i le-a dăruit. Seymour i s-a opus în octombrie, susținând că Roșe - furios că aceasta a organizat petrecerea, cu toate că el dorea să o anuleze - a lovit-o cu palmele și cu pumnii și a împins-o, cu piciorul, pe scări . Această a
Axl Rose () [Corola-website/Science/320763_a_322092]
-
ani de zile după ce mare parte a Pământului a fost distrusă de radioactivitatea ce a urmat Ultimului Război Mondial. Națiunile Unite încurajează emigrarea în coloniile spațiale, sperând să ferească rasa umană de efectele distrugătoare ale radioactivității. Fiecărui emigrant i se dăruiește un servitor android, pentru a stimula emigrarea. Populația rămasă locuiește în orașe dezorganizate, ruinate, în care radiațiile otrăvitoare o îmbolnăvesc și îi deteriorează genele. Animalele sunt rare, așa încât majoritatea oamenilor se orientează spre cele sintetice sau electrice, mai ieftine. Protagonistul
Visează androizii oi electrice? () [Corola-website/Science/320780_a_322109]
-
patronul zilei de 1 Martie, respectiv al Mărțișorului. În legătură cu aceasta, precizează Sim. Fl. Marian, în cartea citată, la p. 96, există numeroase legende care vorbesc despre bucuria lui Marțolea la vederea firului de mărțișor. Fericit că fetele îl poartă, el dăruiește un mart sau un mărțișor, adică un ban de argint curat, care se poartă la gât tot anul. Din acest motiv, Marțolea este foarte așteptat în prima zi a lui Martie. În "Dicționar de teme și simboluri", Ed Polirom, 2009
Marțolea () [Corola-website/Science/320818_a_322147]
-
30 km de Suceava și 40 km de Fălticeni. Localitatea s-a numit anterior "Stupca", prima sa atestare documentară datând din anul 1546. În anul 1615, voievodul Ștefan Tomșa al II-lea dezlipește satul "Stupca" de la Ocolul Sucevei și îl dăruiește Mănăstirii Solca. El a fost întărit mănăstirii în 1618. Localitatea "Stupca" a fost un sat de apicultori (stupari), denumirea de “Prisaca” dată unei tarlale din câmp existând și în momentul de față. În anul 1954, denumirea localității a fost schimbată
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
1762). . Are hramul „Duminica Tuturor Sfinților”. Biserica figurează pe lista nouă a monumentelor istorice, . Începuturile bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" din satul Muncelu Mare, inclusă pe lista monumentelor istorice românești (HD-lI-m- A-03367), sunt învăluite în negurile istoriei; antimisul dăruit de episcopul ortodox Dionisie Novacovici în anul 1762 semnalează, mai degrabă, o amplă renovare, iar nu ctitorirea propriu-zisă. Înscris, planimetric, în categoria edificiilor de plan dreptunghiular, biserica prezintă, în cazul absidei, particularitatea terminației heptagonale nedecroșate, caracteristică vechilor ctitorii de lemn
Biserica de lemn din Muncelu Mare () [Corola-website/Science/320955_a_322284]
-
Caragiale din Parcul Alexandru Ioan Cuza (fost I.O.R.) din București. Sculptor: Ionel Stoicescu. Practic, bustul este o reproducere după o parte din statuia lui I. L.Caragiale din grupul statuar „Caragealiana” al lui Ioan Bolborea. Bustul lui I.L. Caragiale dăruit în 2012 de Gigi Becali Colegiului Național Ion Luca Caragiale din București, unde învață două dintre fiicele sale. Bustul din bronz, cu o greutate de 160 de kilograme, a costat 6000 de Euro. Ion Luca Caragiale
Statuia lui I. L. Caragiale din București () [Corola-website/Science/320963_a_322292]