16,546 matches
-
nevoie să scrie în engleză, plus, scrierile sale în arabă începuseră să fie citite în toată lumea arabă, primind foarte multe impresii și comentarii pozitive. Din acel punct, se axează pe limba natală, singurele scrieri în engleză rezumându-se doar la eseuri de critică literară, prin intermediul cărora și-a șlefuit un corpus excelent pentru munca sa în limba arabă. Faptul că s-a dedicat o perioadă scrierii și mai ales traducerii din engleză în limba arabă, i-a ajutat pe criticii arabi
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]
-
capitole, fără titlu. La baza romanul au stat, în primul rând, călătoria făcută de Jules Verne în 1861 în Scandinavia, alături de Aristide Hignard și Émile Lorois și notițele luate în timpul acestui sejur. Dar amintirile i-au fost răscolite de apariția eseului lui Jules Leclercq "Voyage dans le Nord de l'Europe", douăzeci de ani mai târziu, iar asta l-a determinat să înceapă redactarea romanului. De altfel Leclercq, în timpul călătoriei din 1871, remarcă în cartea de oaspeți a hanului din Dal
Un bilet de loterie () [Corola-website/Science/321314_a_322643]
-
iar pionierii pot aduce viața pe asteroizi sterili (ca în "Tales of the Flying Mountains") sau se pot stabili pe planete similare Pământului unde întâlnesc forme de viață neinteligente (ca în "Star Fox"). Așa cum a susținut în repetate rânduri în eseurile sale de non-ficțiune, Anderson considera expansiunea spațială o nevoie existențială, abandonarea spațiului fiind catalogată ca un blestem pentru omenire, care ar deveni "o societate de briganzi care conduc țărani". Acest lucru este exprimat foarte sugestiv în emoționanta povestire "Welcome". În
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
sugera ab initio abordarea interdisciplinară a fenomenului administrativ. Și aceasta pentru că de-a lungul timpului, profesorul universitar dr. Ioan Alexandru a publicat numeroase lucrări de drept administrativ, de drept administrativ comparat și de drept public european, precum și numeroase studii și eseuri, toate trădând, deopotrivă formațiunea sa de bază - aceea de jurist - și, bineînțeles, vocația sa de cercetător în domeniul căruia i se subsumează Tratatul. Cât despre vocația autorului pentru domeniul abordat, este interesant și meritoriu faptul că întreaga activitate didactică și
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
la Riga, Letonia. Scrie versuri în limba română și limba letona. Autoare a șase volume, editate la Chișinău și la Riga. Pe linia paterna descinde din neamul Macovei, familie de răzeșeni înstăriți; pe linia maternă - din Movila. Publică articole, versuri, eseuri, publicistica, atît în mass-media din Moldova cît și în cea din Letonia. Paralel continuă să scrie versuri și să traducă din letona. În momentul de față lucrează la studiul fundamental, intitulat " Descoperirea Viitorului" Tratat de viitorologie în trei volume (primul
Maria Briede-Macovei () [Corola-website/Science/320733_a_322062]
-
un nivel satisfăcător, iese din umbră și păpușarul: Crang. Gosseyn reușește să oprească pe moment acțiunea Imperiului și află că este un exemplar dintr-un lung șir corpuri identice între care se transferă acceași personalitate. Romanul a fost ținta unui eseu critic al autorului și criticului Damon Knight. În "Cosmic Jerrybuilder: A. E. van Vogt", Knight scria că "departe de a fi 'clasică' în conformitate cu orice standard rezonabil, "Lumea Ă" este una dintre cele mai proaste povestiri de science fiction care pretinde
Lumea non-A () [Corola-website/Science/321516_a_322845]
-
asupra lui și pentru care Miéville a scris o introducere în ediția din 2002. Introducerea lui nu a mai fost publicată, dar este disponibilă pe site-ul lui Larrabeiti. Poziția lui Miéville a fost influențată și de Moorcock, al cărui eseu "Epic Pooh" l-a citat ca fiind sursa de energie în critica sa asupra fantasy-ului de tip Tolkien. Vederile de stânga ale lui Miéville sunt evidente (mai ales în "Consiliul de Fier", al treilea roman din ciclul "Bas-Lag"), ca și
China Miéville () [Corola-website/Science/321530_a_322859]
-
perioada instrucției necesare pentru a deveni locotenent. Prin ochii lui Rico, Heinlein analizează aspectele morale și filozofice privind votul, virtutea civică, necesitățile de război și pedeapsa capitală, precum și natura delincvenței juvenile. "Infanteria stelară" este atât un roman, cât și un eseu politic. Tema predominantă este aceea că responsabilitatea socială cere sacrificii personale. Democrația prezentată de Heinlein prezintă aspectele unei meritocrații bazate pe renunțarea voluntară în beneficiul comun. Funcțiile publice pot fi ocupate doar de cei care și-au servit societatea prin
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
a susținut că acesta "subliniază în primul rând că războiul este ceva 'îndurat', nu savurat și, în al doilea rând, că războiul e atât de neplăcut, de dezolant, încât trebuie purtat cât mai departe de casă." Într-un comentariu din eseul "Who Are the Heirs of Patrick Henry?", Heinlein era de acord că romanul "glorifică armata ... Mai ales pe cel care merge pe jos, punându-și trupul fragil între casa lui iubită și dezolarea războiului - dar e rareori apreciat... are cea
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
ideile lui Heinlein par plauzibile, ele nu au fost niciodară testate și sunt, la ora actuală, impracticabile și utopice. Critica aceasta a fost adusă de scriitori ca Robert A. W. Lowndes, Philip José Farmer și Michael Moorcock, ultimul scriind un eseu intitulat "Starship Stormtroopers" în care i-a atacat pe Heinlein și pe alți scriitori de "ficțiune utopică." Lowndes în acuză pe Heinlein că "îmbină jumătăți de adevăr ingenioase cu jumătăți de adevăr strălucitoare" și conchide că federația lui Heinlein nu
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008, ISBN 978-973-757-125-0. A participat la numeroase festivaluri și concursuri literare din străinătate obținând o serie de premii și distincții: ● Locul III și premiul ,Maria” la Concursul Național de Cultură și Creație ,Iulia Hașdeu” Chișinău 2004 cu eseul ,Tânăr și neliniștit între panslavism și Europa”. ● Premiul I (secțiunea proză) și Premiul de Excelență , Ion Faiter” la concursul de creație literară , Aripi de Dor” , ediția a IV-a, Medgidia, 2009. ● Premiul I (secțiunea proză) la Concursul de Creație ,Dumitru
Paul-Ersilian Roșca () [Corola-website/Science/321716_a_323045]
-
a lungul acestor linii, de a pătrunde în mintea altora. De exemplu, dacă începi să scrii despre Reinhard Heydrich, trebuie să-i pătrunzi expresia feței. Vă imaginați cum e să pătrunzi expresia feței lui Reinhard Heydrich?" Într-o culegere de eseuri despre Dick, intitulată "The Shifting Realities of Philip K. Dick", apar două capitole din continuarea la care lucra. Cele două capitole descriu ofițeri Gestapo care raportează Partidului Nazist despre călătoria lor în timp într-un univers paralel în care cucerirea
Omul din castelul înalt () [Corola-website/Science/320777_a_322106]
-
mai prestigioasă perioadă a revistei a fost între anii 1966 și 1968, când la conducere se afla Ion Băieșu, secondat de Adrian Păunescu și Fănuș Neagu. În perioada 1967-1970, Ana Blandiana a scris lunar în revista Amfiteatru o rubrică de eseuri despre poeții morți tineri, sub genericul "Pururi tânăr, înveșmântat în manta-mi". După evenimentele din Cehoslovacia, din 1968, care au pus capăt Primăverii de la Praga, revista a fost reorganizată, deoarece se considera că revista nu și-a atins scopul educativ
Amfiteatru (revistă) () [Corola-website/Science/320804_a_322133]
-
România și a primit mai multe premii și distincții, printre care Medalia "Regele Mihai I pentru Loialitate" (2008), Premiul "Adrian Marino" pentru debut în eseistică (2001), Premiul I la Concursul "Istoria mea - Eustory" (2000) și Premiul I la concursul de eseuri organizat de Fundația Academia Civică (1999). A fost responsabil pentru București al Grupului Civis de pe lângă Alianța Civică (2000-2002) și președinte al Societății de Studii Istorice "Erasmus" (afiliată la International Students of History Association; 2003-2005). Este membru în Jockey Club Român
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
a personalității scriitorului Dumitru Munteanu, exersat prozator de roman..]] Joi, 04/06/2009 - 00:00 | Menuț Maximinian Interviu -REP.: Domnule Dumitru Munteanu, ați scris până acum șase romane, cinci volume de proză scurtă, trei volume de istorie literară, două de eseuri și două de publicistică, în total 18 cărți. Este o cifră impresionantă ce vă situează printre cei mai productivi scriitori dintre cei care trăiesc astăzi în urbea noastră. Ați avut curiozitatea să calculați câte pagini însumează cărțile d-voastră? -DM
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
acestora sentimente, să-i provoci în căutarea adevărului. Cu alte cuvinte, să aibă o conștiință social puternică și convingeri pe măsura acesteia. -REP.: Adevărul... Constatat că în cărțile d-voastră cuvântul adevăr este des folosit: “Nevoia de adevăr”-titlul unui eseu , dar folosiți și îndemnul lui Isus Cristos: “Îndrăzniți! Adevărul vă va elibera” ca motto la “STELE UCISE”. Chiar credeți în adevăr? În dreptate? -DM.: Nu sunt un naiv și știu că fiecare om își are adevărul său ce poate fi
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
și acuarelei, realizând portrete, peisaje, flori și interioare. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și a Socetății de Istorie a Artei Franceze din Paris. De-a lungul celor aproape 40 de ani de muzeografie a cercetat, a scris eseuri și a ținut comunicări științifice despre artiști români precum Ștefan Dimitrescu, Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Octav Băncilă și Ignat Bednarik. Istoricul de artă a susținut o serie de comunicări pe teme de artă în diverse muzee și galerii printre care
Beatrice Bednarik () [Corola-website/Science/315315_a_316644]
-
Enescu"” din București (1951-1964), la Universitatea Națională de Muzică și Universitatea "Hyperion" din București (1951-1999). A desfășurat o intensă activitate de critică muzicală în presa din România și din Europa, America de Sud, America de Nord, Africa și Asia, publicând peste 5.000 de eseuri, studii, articole, recenzii etc. A participat la numeroase Simpozioane și Conferințe de muzicologie în Europa și SUA, susținând comunicări științifice, conferințe, referate. Este coautor al libretului operetei "Lăsați-mă să cânt" de Gherase Dendrino (1954), reprezentată în România, Germania, URSS
Viorel Cosma () [Corola-website/Science/315410_a_316739]
-
de poliție în guvernul colonial din Birmania, George Orwell a fost obligat să se ocupe de un caz când un elefant domesticit, agresiv deoarece se afla în călduri, a omorât un om, călcându-l în picioare. Orwell descrie incidentul în eseul său „Shooting an Elephant” („Împușcarea unui elefant”), menționând că „fricțiunea piciorului bestiei mari l-a jupuit pe spate la fel de perfect ca și când ai jupui un iepure.”
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
ce stârnește indignarea publicului englez și critica americanilor. În 1873 apare volumul de schițe "Frunze de palmier", inspirat de peisajul din Florida unde scriitoarea și-a petrecut iernile în perioada 1868-84. În 1875 apare "Noi și semenii noștri", continuare a eseului "Eu și nevastă-mea". Ultimul roman al scriitoarei, "Oamenii din Poganuc" (din seria inspirată de viața din Noua Anglie), apare în 1878. Romanul a fost publicat inițial ca foileton în revista "Christian Union". La 6 august 1886 moare Calvin Stowe
Harriet Beecher Stowe () [Corola-website/Science/317289_a_318618]
-
al școlii "kanze". Zeami și-a bazat cele vreo 40 de piese pe care le-a scris, actoria și producțiile pe principiile artistice zen de reținere, economie a expresiilor, și sugestie mai degrabă decât exprimare. A scris o serie de eseuri, care rămân până în ziua de astăzi documente esențiale ale teatrului nō. Războiul civil Ōnin a început în 1467 și s-a desfășurat cam 10 ani de zile în și în împrejurimile Kyotoului, după care a continuat în alte provincii. Până la
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
imagine sau la ceea ce deontologia americană numește "fair comment". Cele mai dificile editoriale par a fi așa-numitele editoriale de serviciu (Exemplu: 1 Decembrie — Ziua Națională a României) și editorialul necrolog. Pentru ca adevărata performanță profesională să fie atinsă de editorialul eseu. Chei de control: Un articol bun are la baza claritate la nivel logic și claritate la nivel de limbaj. Un text jurnalistic ideal trebuie să conțină “o informație pe fraza, și un mesaj pe articol”. Claritatea mesajului se referă și
Editorial () [Corola-website/Science/321801_a_323130]
-
este conferențiar universitar doctor la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, secția Jurnalism din Cluj. A colaborat cu revista Echinox unde și-a făcut debutul în anul 1970 cu articolul „Existență și cunoaștere la Blaga“, apoi a scris eseuri și articole în revistele „Steaua“, „Tribuna“, „Aletheea“, „Cahiers roumains d'etudes litteraires", „Revue roumaine de sciences sociales", „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»", „Saeculum". A publicat studii în volume colective pe teme de filosofie și sociologie consacrate unor personalități ca Lucian Blaga, Eugeniu
Ion Maxim Danciu () [Corola-website/Science/321824_a_323153]
-
(1980) (titlu original complet Unfinished Tales of Númenor and Middle-earth) este o culegere de povestiri și eseuri scrise de J. R. R. Tolkien, pe care acesta nu a apucat să le termine în cursul vieții, fiind editate postum de fiul său, Christopher Tolkien. Spre deosebire de "Silmarillion", ale cărui fragmente narative au fost modificate pentru a forma o operă
Povești neterminate () [Corola-website/Science/321844_a_323173]
-
și scrise ca opere unitare. Van Vogt a murit la Los Angeles pe 26 ianuarie 2000, de Alzheimer. Opiniile critice legate de calitatea operei lui van Vogt sunt extrem de variate. Unul dintre primii critici a fost scriitorul Damon Knight. În eseul "In Search of Wonder," intitulat "Cosmic Jerrybuilder: ", Knight a făcut remarca faioamsă că van Vogt "nu este uriaș; este un pigmeu care a învățat să folosească o mașină de scris prea mare." Knight descrie "Lumea non-A" ca "una dintre
A. E. van Vogt () [Corola-website/Science/321363_a_322692]