17,036 matches
-
Nomanor"). În România genul există mai mult sub denumirea de basm: Petre Ispirescu sau Mihail Eminescu cu "Făt-Frumos din lacrimă". Vasile Beneș publică în 1982 "Wilhem temerarul duce de Brabant", "Cetatea cu steaguri albe " în 1983. scrie și Vladimir Colin: "Legendele țării lui Vam" (1961) descrie un univers mitic aflat pe teritoriul României. Alți scriitori români ai genului: Rodica Bretin, Andrei Brezianu, Monica Pillat ("Corabia timpului", 1976).
Fantezie eroică () [Corola-website/Science/321037_a_322366]
-
stradă denumită "La Semaine Sanglante" („Săptămâna Însângerată”). Până la 27 mai mai rămăseseră doar câteva grupuri de rezistență, în cartierele sărace din estul Parisului, Belleville și Ménilmontant. Luptele au luat sfârșit în după-amiaza și seara zilei de 28 mai. Conform unor legende, ultima baricadă a fost în rue Ramponeau din Belleville. Mareșalul MacMahon a emis o proclamație: „Locuitorilor Parisului. Armata franceză a venit să vă salveze. Parisul a fost eliberat! La ora 4 soldații noștri au cucerit ultima poziție insurgentă. Astăzi, luptele
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
revenită în Mystic Falls pentru a-și duce la final planul de a se răzbuna pe cei trei. Acțiunea are loc în Mystic Falls, un oraș fictiv, special creat pentru acest serial, un orășel din Virginia plin de mituri și legende despre ființe supranaturale, încă de la colonizarea să de la mijlocul secolului XVII, de migranți din New England. Alte povești se petrec în paralel, în jurul altor locuitori ai orașului, cum ar fi fratele mai mic al Elenei, care mai târziu se dovește
Jurnalele vampirilor () [Corola-website/Science/321105_a_322434]
-
mai 1435 sub numele de Gura Bașeului, într-un document emis de domnitorul Ștefan II. Aici se afla unul dintre vadurile râului Prut. În vremea domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), exista în localitate o rețea de tuneluri subterane. Potrivit legendelor locale, pe sub actuala Biserică "Cuvioasa Parascheva" se afla o poartă de acces într-un tunel subteran, suficient de larg și de înalt ca să poate fi străbătut călare, iar celălalt capăt al său se afla la Lehnești, unde erau adăpostite hergheliile
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
Ați auzit cumva când or să iasă soldații?”, la care ar fi fost lovit în cap cu o sabie. Povestea datează, însă, de la o dată cu circa un secol mai recentă decât perioada, ceea ce sugerează că ar putea fi cel mult o legendă. Locotenent-colonelul Francis Smith a primit în după-amiaza de 18 aprilie ordin de la Gage cu instrucțiuni pe care să nu le citească decât atunci când trupele sunt deja pe drum. El trebuia să plece din Boston „cu cea mai mare grabă și
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
au profitat, reușind să-i îndepărteze cu informații false pe soldați de unele mici depozite de provizii ale voluntarilor. Ferma lui Barrett fusese un arsenal cu câteva săptămâni înainte dar mai rămăseseră doar câteva arme, și acestea au fost, conform legendelor familiei, îngropate rapid pe ogoare, acestea arătând ca un teren agricol recent cultivat. Soldații trimiși acolo nu au găsit provizii semnificative. Trupele colonelului Barrett, văzând fumul care se înălța din piața satului, și văzând doar câteva companii în vale, s-
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
Percy, sosise să-i salveze. Era ora 2:30 pm. În această parte a marșului, coloniștii s-au luptat pe cât posibil în formațiuni ordonate mari (cu muschete neghintuite cu rază scurtă de acțiune) de cel puțin opt ori, în pofida unor legende ce vorbeau de indivizi împrăștiați care trăgeau cu puști cu rază lungă de acțiune din spatele unor ziduri sau garduri. Deși a avut loc și foc împrăștiat de-a lungul marșului, aceste tactici de foc de la distanță s-au dovedit utile
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
după ce cu câteva zeci de ani în urmă nu erau siguri. Toți spuneau acum c ă au răspuns la foc, dar în 1775, ei au spus că puțini au reușit. Bătălia a căpătat o aură aproape legendară în conștiința americanilor. Legendele au devenit mai importante decât adevărul istoric. A avut loc o transformare totală, iar rebelii au fost prezentați ca luptând activ pentru cauza lor și nu ca nevinovați care aveau de suferit. Picturile ciocnirii de la Lexington au început să prezinte
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
scandinaves", 1861 - primul semestru și 1862 - al doilea semestru". În ceea ce privește personajele, Verne s-a inspirat din Riant, care povestește despre Ole Torgensen și fiica sa, fermecătoarea Aasta, sursa de inspirație pentru Hulda din roman. El s-a folosit și de legenda lui Maristien, care pare să-i fi plăcut foarte mult. La M. de Saint-Blaise el dă peste "un om de treabă, pe nume Sandgoist, care ne dă tuturor paie proaspete și un cearșaf de pat". Verne transformă personajul într-unul
Un bilet de loterie () [Corola-website/Science/321314_a_322643]
-
relansat la 19 octombrie 1999 cu trei piese suplimentare care fuseseră excluse de pe primul LP: „Busted”, „Joe Bean” și „The Legend of John Henry's Hammer”. Stephen Thomas Erlewine de la Allmusic a laudat nouă versiune, numind-o „amestecul ideal de legendă și realitate dura.” La 27 mai 2003, "At Folsom Prison" a devenit triplu disc de platina, RIAA certificând că acesta s-a vândut în peste trei milioane de exemplare. De la lansarea să, a devenit recunoscut că unul dintre cele mai
At Folsom Prison () [Corola-website/Science/320512_a_321841]
-
o fac cu o demnitate tragică. Exemple tipice în acest sens sunt "Iarna lumii" (conform originalului, "The Winter of the World") și ""Oamenii vântului" (conform originalului, "The People of the Wind"). O temă comună operelor lui Anderson, cu rădăcini în legendele nord-europene, o constituie aceea că a face lucrul "corect" (înțelept) implică deseori realizarea unor acțiuni care, la prima vedere, par dezonorante, ilegale, distructive, sau chiar rele. În "The Man who Counts", Nicholas van Rijn este "The Man" (Omul), deoarece el
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
Mare parte a operei lui Anderson se petrece în trecut, deseori conținând tușe magice, sau în lumi viitoare care amintesc de erele trecute. Vechea Scandinavie constituie una dintre preferatele sale, după cum se vede și în romanele care au la bază legendele lui Hrólf Kraki ("Hrolf Kraki's Saga") și Haddingus ("The War of the Gods"). De obicei, el prezintă aceste lumi ca fiind superioare prezentului stupid și supra-civilizat, descrieri notabile în acest sens fiind lumile preistorice din "The Long Remembering", societatea
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
ea a fost atras de Budism și prezidat finalizarea templelor budiste. Ea a construit Turnul Coreea de Sud. Bidam de Silla se spune că a condus o revoltă, cu un sloganul "guvernanții de sex feminin nu se poate pronunța în țară " (女主不能善理). Legenda spune că în timpul revoltei, o stea a căzut și a fost interpretat de către adepții Bidam ca un semn de la sfârșitul domniei reginei. Kim Yushin sfătuit pe Regina pentru a zbura un zmeu de ardere ca un semn că Steaua a
Regina Seondeok de Silla () [Corola-website/Science/320624_a_321953]
-
evenimentul "se întinde înapoi cel puțin până în secolul al VII. î.Hr." se bazează în parte pe o cupă de vin (oinochoë) târzie etrusciană din sec. al VII-lea de la Tragliatella (lângă Caere), care înfățișează tineri călăreți lângă un labirint cu legendă "TRUIA", posibil cu trimitere către Troia Vergil explicitly compares the patterns of the drill to the Cretan Labyrinth, which was associated with the "geranos" ("crane dance") taught by Theseus to the Athenian youth he rescued from the Minotaur there. În
Lusus Troiae () [Corola-website/Science/320623_a_321952]
-
este o colecție de istorie culturală, povești și religii care au fost păstrare prin tradiție orală sau în scris. conține mituri ale creației și legende și mituri cu privire la înființarea culturii chineze și la formarea statului chinez. Istoricii presupun că mitologia chineză începe din secolul al XII-lea î.Hr.. Miturile și legendele s-au păstart în formă orală peste o mie de ani, înainte de a fi
Mitologia chineză () [Corola-website/Science/320655_a_321984]
-
au fost păstrare prin tradiție orală sau în scris. conține mituri ale creației și legende și mituri cu privire la înființarea culturii chineze și la formarea statului chinez. Istoricii presupun că mitologia chineză începe din secolul al XII-lea î.Hr.. Miturile și legendele s-au păstart în formă orală peste o mie de ani, înainte de a fi scrise în cărți, cum ar fi "Shan Hai Jing". Alte mituri au continuat să fie păstrate prin tradiții orale ca piese de teatru și cântece înainte de
Mitologia chineză () [Corola-website/Science/320655_a_321984]
-
cărți, cum ar fi "Shan Hai Jing". Alte mituri au continuat să fie păstrate prin tradiții orale ca piese de teatru și cântece înainte de a fi scrise ca romane cum ar fi "Hei'an Zhuan" - "Epopeea Întunericului". Această colecție de legende epice este păstrată de către o comunitate de naționalitate chineză Han, locuitorii din zona muntoasă Shennongjia în Hubei și conține relatări de la nașterea lui Pangu până la epoca istorică. Documente istorice imperiale și canoane filozofice, cum ar fi Shangshu, Shiji, Liji, Lüshi
Mitologia chineză () [Corola-website/Science/320655_a_321984]
-
tur în jurul unui copac, a fost câștigată de Diomede, iar premiul său a fost o sclavă și un cazan. Tot o cursă de care de luptă se spune că ar consitui evenimentul care a dus la crearea Jocurilor Olimpice; conform unei legende menționate de Pindar, regele Oenomaus a provocat pețitorii fiicei sale Hippodamia, la o întrecere, dar a fost învins de Pelops, cel care avea să fondeze Jocurile în onoarea victoriei sale. La Jocurile Olimpice antice precum și la alte Jocuri Panelenice, existau două
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
preluat cursele cel mai probabil de la etrusci care la rândul lor l-au împrumutat de la greci, dar romanii au fost de asemenea influențați de greci în special după cucerirea Cartaginei, din 146, în urma celui de-al Treilea Război Punic. Conform legendei romane, cursa carelor de luptă a fost folosită de Romulus imediat după fondarea Romei din 753 î.e.n. ca modalitate de a distrage bărbații sabini. Romulus a transmis invitații orașelor învecinate pentru a celebra festivalul Consualia care includea atât cursele de
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
(2002) (titlu original "Across the Nightingale Floor") este prima carte din seria Legendele clanului Otori scrisă de Lian Hearn. Acțiunea acoperă o perioadă de un an, de la salvarea lui Tomasu de către Shigeru, continuând cu adoptarea lui ca Otori Takeo, călătoria la Inuyama, trădarea și acceptarea de către Takeo a revendicării Tribului asupra sa. "" are
Să nu trezești podeaua-privighetoare () [Corola-website/Science/320712_a_322041]
-
vreodată omologata), iar 40 reprezintă înălțimea automobilului în inci (echivalentul a 1.02 metri). În total, între 1964 și 1968, au fost construite 134 de exemplare. Participarea Ford în circuitul de la Leș Mans are la bază o bătălie a orgoliilor. Legenda spune că Henry Ford al II-lea a vrut să-i demonstreze lui Enzo Ferrari că și mașinile sale sunt “material de curse” (Ferrari înregistrase 6 victorii consecutive la Leș Mans) și să-și ia revanșa pentru eșecul suferit în
Ford GT40 () [Corola-website/Science/320701_a_322030]
-
(2004) (titlu original "Dune: The Battle of Corrin") este un roman science fiction scris de Brian Herbert și Kevin J. Anderson, a cărui acțiune se petrece în universul Dune creat de Frank Herbert. Este a treia carte din "Legendele Dunei", care are loc cu 10.000 de ani înaintea evenimentelor din celebra carte "Dune". Seria povestește despre Jihadul butlerian, un război ficțional pe care ultimii oameni liberi din univers îl poartă împotriva mașinilor gânditoare, o forță violentă și autoritară
Dune: Bătălia Corrinului () [Corola-website/Science/320730_a_322059]
-
în anul 108 Î.G. (Înaintea Ghildei) și descrie războiul biologic pornit de mașinile gânditoare împotriva oamenilor, iar a doua începe în anul 88 Î.G. și acoperă evenimentele de după Marea Purificare, care conduc la Bătălia Corrinului. La sfârșitul seriei "Legendele Dunei", câteva acțiuni începute în precedentele două romane conduc la climatul social și politic cunoscut din seria originală "Dune" a lui Frank Herbert. Hipermintea Omnius își continuă planurile de eradicare a oamenilor din univers. La sugestia trădătorului Yorek Thurr, prizonierul
Dune: Bătălia Corrinului () [Corola-website/Science/320730_a_322059]
-
(2002) (titlu original "Dune: The Butlerian Jihad") este un roman science fiction scris de Brian Herbert și Kevin J. Anderson, a cărui acțiune se petrece în universul Dune creat de Frank Herbert. Este prima carte din "Legendele Dunei", care are loc cu 10.000 de ani înaintea evenimentelor din celebra carte "Dune". Seria povestește despre Jihadul butlerian, un război ficțional pe care ultimii oameni liberi din univers îl poartă împotriva mașinilor gânditoare, o forță violentă și autoritară
Dune: Jihadul butlerian () [Corola-website/Science/320729_a_322058]
-
Brutalii titani sunt disperați să scape de sub conducerea stăpânului lor și pornesc propriul război, în timp ce Omnius și Erasmus sunt hotărâți să cucerească și să distrugă întreaga omenire. Pe o planetă deșertică singuratică, cunoscută sub numele de Arrakis, se plantează semințele legendei lui Selim Călărețul Viermilor, un proscris al tribului său, care vede viitorul lui Shai-Hulud și vrea să își salveze Zeul de cei care îi fură mirodenia.
Dune: Jihadul butlerian () [Corola-website/Science/320729_a_322058]