17,360 matches
-
de la Tunel”) niște capre și niște oi! După câteva zile, cineva trecând pe acolo, o auzit zbierate de animale din partea locului cu pricina-tunelul ! A mers să vadă ce se întâmplă ! A deschis ușa de la tunel și a dat peste acele oi și capre ! Când au ieșit din tunel, omul a băgat de seamă că animalele erau adăpate și satule ! De atunci s-ar zice că toată noaptea din tunel se aud cântece și strigate de bucurie, dar nimeni nu a avut
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
Tot din vremea cu prinți și prințese este și aceasta legendă : Se spune că în acele vremuri fermecate, în sat trăia o fată superbă ! Această fată a fost trimisă de către părinții ei la pădure să ducă mâncare ciobanului care păzea oile! A plecat față, a ajuns la cioban, om bătrân și urât, care, cucerit de frumusețea fetei, a încercat să o violeze ! Față s-a speriat și a luat-o la sănătoasă prin pădure, iar ciobanul se ținea după ea. Au
Comuna Eftimie Murgu, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301082_a_302411]
-
ani, cu inscripții deasupra curnelor, în limba turcă (scrierea veche), care nu au fost traduse de nimeni, rămânând cu această curiozitate. Când eram copii, 1962-1965, juându-ne săpând mici gropi în calcar nisipos la baza unei cișmele, în fața ulucelor pentru adăpat oile, am gasit multe schelete umane, mici, foarte vechi, cam 140-150 cm, dar nimeni nu a dat importantă, noi copii alegându-ne cu bătaie de la părinți, interzicânduni-se să mai săpăm, și nimeni nu s-a mai interesat de ele. Unii
Lespezi, Constanța () [Corola-website/Science/301141_a_302470]
-
1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca "Heim ins Reich" (Acasă în "Reich"). După terminarea războiului de independență, când Dobrogea intră în componența României, apar primii locuitori români. Un rol deosebit de important în stabilirea mocanilor (crescători de oi) l-a avut Mihail Kogălniceanu care, alături de Alexandru Ioan Cuza, a încurajat luarea în stăpânire a pămînturilor de către români. În intervalul care corespunde ocupării acestor locuri de către mocani, au venit din Crasna familii de nemți, născuți în regiuni germane precum
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]
-
Creta in Turcia. Liga Națiunilor a intermediat locurile de munca agricole sau industriale ale refugiaților greci in Grecia. Acest lucru a determinat perturbații demografice și desproprietărirea aromânilor din Veria, Vedena, Meglenia, și Caterina, în cea mai mare parte crescători de oi. Cu sprijinul autoritaților române, aceștia au emigrat în Dobrogea și au ocupat tocmai locuințele părăsite de către germani. Romii au venit în comuna între 1951 și 1952 din Medgidia. Au fost aduși de un important activist de partid care voia să
Comuna Mihail Kogălniceanu, Constanța () [Corola-website/Science/301143_a_302472]
-
atribuirea întemeierii vetrei satului unor păstori „de la munte”. „"Se spune că pe aceste meleaguri, cu mulți ani în urmă, s-ar fi stabilit o păstoriță venită de la munte, pe care o chema Ana. Ea venise cu o turmă mare de oi. Văzând pășuni bogate, această păstoriță a rămas toată vara și toamna cu oile sale, iar când a venit iarna, și-a întocmit adăpostul pentru oile sale, căci se înțelesese bine cu locuitorii din aceste meleaguri. Ea își instalase adăposturile pentru
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
meleaguri, cu mulți ani în urmă, s-ar fi stabilit o păstoriță venită de la munte, pe care o chema Ana. Ea venise cu o turmă mare de oi. Văzând pășuni bogate, această păstoriță a rămas toată vara și toamna cu oile sale, iar când a venit iarna, și-a întocmit adăpostul pentru oile sale, căci se înțelesese bine cu locuitorii din aceste meleaguri. Ea își instalase adăposturile pentru oi pe o vale largă, prin mijlocul căreia se scurgea o apă care
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
venită de la munte, pe care o chema Ana. Ea venise cu o turmă mare de oi. Văzând pășuni bogate, această păstoriță a rămas toată vara și toamna cu oile sale, iar când a venit iarna, și-a întocmit adăpostul pentru oile sale, căci se înțelesese bine cu locuitorii din aceste meleaguri. Ea își instalase adăposturile pentru oi pe o vale largă, prin mijlocul căreia se scurgea o apă care avea legătură cu Mostiștea de astăzi. Valea era ferită de vântul aspru
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
Văzând pășuni bogate, această păstoriță a rămas toată vara și toamna cu oile sale, iar când a venit iarna, și-a întocmit adăpostul pentru oile sale, căci se înțelesese bine cu locuitorii din aceste meleaguri. Ea își instalase adăposturile pentru oi pe o vale largă, prin mijlocul căreia se scurgea o apă care avea legătură cu Mostiștea de astăzi. Valea era ferită de vântul aspru al iernii din Bărăgan- aceasta a făcut-o pe păstoriță să rămână în continuare aici. De
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
a fost inclusă în raionul Pucioasa din regiunea Prahova și apoi (după 1952) în raionul Târgoviște din regiunea Ploiești. În 1968, ea a absorbit și comuna vecină Măgura, si a revenit la județul Dâmbovița. Zootehnia este ocupația predominantă, se cresc oi, vaci, porci și păsări pentru consum propriu. Bezdedenii sunt ciobani renumiți fiind găsiți cu turme în Bucegi. "Ciobănia" este o meserie respectată și foarte veche. De asemenea se cultivă pentru consum propriu porumb, cartofi, varză, fasole, etc. Se lucrează în
Comuna Bezdead, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301154_a_302483]
-
de Alexandru Ioan Cuza, vom constată că mai toți locuitorii Brebului trăiau în bordeie de lemn și pământ, cu adăposturi pentru vite, ca expresie a principalei ocupații -păstoritul montan. Pentru iluminat se întrebuința în perioadă aceea opaițul cu seu de oaie, la lumina căruia gospodinele țeseau în războaie pânză de in și stofă (dimia) de lână. Ca și încălțări, tipice pentru întreagă comunitate erau opincile din piele de vacă și porc. Școala Primară din Brebu a început să funcționeze abia în
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
valea Ialomicioarei, apoi trece spre vest în valea Râului Alb către Rău Alb de Jos și Voinești pe DN72A și valea Dâmboviței. În general, perimetrul comunei este delimitat: la nord de muntele Orlea și înălțimile adiacente, la răsărit de Plaiul Oilor, la sud de orașul Fieni și la apus de Plaiul Domnesc. Potrivit datelor din evidență primăriei, în anul 2007 Runcu avea o suprafață de 7915 ha, din care peste 4950 ha fond forestier, incluzând și masivul Leaota și munții învecinați
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
înălțime, de pește 880 m, domind panoramă văii Ialomicioara și a satului Dealu Frumos. De pe culmea de sud-est a dealului se poate admira o parte din comuna Pietroșița și orașul Fieni. În prelungirea de nord a dealului se întinde Plaiul Oilor, la începutul căruia se mai păstrează rămășițele unei cruci de piatră, ridicate în anul 1945 de Nicuta Mocanu, din satul Ferestre. Gâlma Brebului. Este dealul cu altitudinea cea mai mare de pe raza comunei Runcu. Aflat în partea de nord a
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
seamă a locuitorilor a fost și este creșterea vitelor și cultura pomilor fructiferi. Încă din cele mai vechi timpuri locuitorii erau buni crescători de animale- îndeletnicire de bază a locuitorilor noștri. Nu exista gospodărie să nu aibă pe lângă casă câteva oi, unii având chiar și sute. Astăzi, această frumoasă și rentabilă ocupație s-a redus simțitor prin aceea că terenurile cu pășuni au fost transformate în grădini cu pomi fructiferi sau pe diferite culturi. O altă cauză este și aceea că
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
pentru legăturile cu Orientul Apropiat, cât și cu Occidentul, uzându-se atât de transportul pe Dunăre, cât și pe Marea Neagră pentru negoțul cu cereale, pește, cherestea, miere și ceară de albine. Cirezi de vite, herghelii de cai și turme de oi - mărfuri și bunuri care se găseau din belșug pe plaiurile noastre - și care au influențat foarte mult dezvoltarea căilor de comunicație, a drumurilor interioare care legau Țară de Sus de Țară de Jos. Așa s-a dezvoltat și drumul care
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
întemeietor, Bade. După mărturia lui M. Costăchescu, denumirea așezării s-ar trage de un oarecare Badea: „numele satului Bădeni ar veni de la o legendă, care spune că pe șesul Bahluiului era o luncă, iar locuitorii din satul Zagavia își trimiteau oile la păscut în această luncă. Fratele mai mic al ciobanului era trimis cu mâncare la Badea, de unde a rămas și numele de Bădeni”. Urme ale viețuirii oamenilor pe aceste meleaguri sunt mai vechi. Astfel , la nord -est de sat, pe
Bădeni, Iași () [Corola-website/Science/301258_a_302587]
-
umezi din nord și de la munte favorizați de culoarul văii Șiretului. Culturile agricole tipice sunt: cartoful, sfecla furajera și de zahăr, porumbul, grâul și floarea soarelui. O bună parte din terenurile comunei sunt pășuni folosite pentru creșterea vacilor și a oilor. Pe dealul Șcheii există o pădure de foioase alcătuită de fagi, ulmi, frasini, stejari și carpeni.În lunca Șiretului predomina rachița, plopul și sângerul. Arbuștii sunt adesea representați de tufe de mure sălbatice și șoc. Solul este acoperit de cucuta
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
sunt ortodocși (93,79%). Pentru 5,02% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Cârligătura a județului Iași și era formată din satele Brăești, Cristești, Buda-Albești, Prigoreni, Gugea, Valea Oilor și Făcuți, având în total 2910 locuitori. Existau în comună două mori de apă și una de aburi, patru biserici și două școli cu 84 de elevi (dintre care 9 fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă
Comuna Brăești, Iași () [Corola-website/Science/301262_a_302591]
-
au îngropat averea ce o aveau la "șaua din fața soarelui". Până în prezent nimeni nu a reușit să scoată comoara, ci doar să o localizeze. Tradițiile populare sunt păstrate adânc în memoria fiecăruia dintre săteni. Șezătoarea, claca, bocitul, poveștile populare, măsuratul oilor, ruga, nuntă, omenia ș.a. sunt doar câteva dintre obiceiurile populare tradiționale. Băiatul și față se cunosc, vorbesc, se plac, se îndrăgostesc și hotărăsc să se căsătorească. Ei își anunță părinții, care merg să se înțeleagă între ei. Părinții băiatului merg
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
religios din 1869 erau 181 de greco-catolici dintr-o populație de 1.612 locuitori. În secolul XIX, datorită unei insuficiențe acute de teren arabil, localnicii erau nevoiți să-și suplimenteze veniturile cu alte activități. Ei s-au orientat spre creșterea oilor - obicei mai puțin obișnuit în câmpiile bănățene - și au făcut din aceasta o tradiție. Țăranii cultivau porumb pe parcelele mici pe care le aveau iar în restul timpului se ocupau cu creșterea oilor. Săul de oaie îl puneau în intestine
Hitiaș, Timiș () [Corola-website/Science/301367_a_302696]
-
activități. Ei s-au orientat spre creșterea oilor - obicei mai puțin obișnuit în câmpiile bănățene - și au făcut din aceasta o tradiție. Țăranii cultivau porumb pe parcelele mici pe care le aveau iar în restul timpului se ocupau cu creșterea oilor. Săul de oaie îl puneau în intestine sau în stomacuri de porc. Ei s-au specializat în acest meșteșug și au deveniți renumiți pentru „săul de stomac” pe care-l comercializau prin târguri și orașe, până la Budapesta. În 1988 a
Hitiaș, Timiș () [Corola-website/Science/301367_a_302696]
-
au orientat spre creșterea oilor - obicei mai puțin obișnuit în câmpiile bănățene - și au făcut din aceasta o tradiție. Țăranii cultivau porumb pe parcelele mici pe care le aveau iar în restul timpului se ocupau cu creșterea oilor. Săul de oaie îl puneau în intestine sau în stomacuri de porc. Ei s-au specializat în acest meșteșug și au deveniți renumiți pentru „săul de stomac” pe care-l comercializau prin târguri și orașe, până la Budapesta. În 1988 a avut loc un
Hitiaș, Timiș () [Corola-website/Science/301367_a_302696]
-
gospodării țărănești, 6745 jugăre de teren, din care: 1961 - pământ agricol, 146 - grădină, 1 - vie, 388 - pășune, 3271 - pădure, 198 - pământ neproductiv, 603 - pomi fructiferi și un lot de animale format din: 449 - vite cornute, 117 - cai, 350 - porci, 489 - oi, precum și 1780 - păsări și 36 de stupi. 1890 - Moșnița Veche era reședința de comună, făcea parte din Comitatul Timiș, districtul Timișoara și avea 1175 de locuitori 1900 - Documentele de arhivă certifică existența a 1180 de locuitori. 1904 - Până la această dată
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Odată cu Revoluția Română din 16-22 decembrie planurile de sistematizare se anulează, satul devenind localitate de sine stătătoare, făcând parte din comuna Moșnița Nouă și având 1301 locuitori. Efectivele de animale erau următoarele: Total = 2250 capete, din care: 176 vaci, 1260 oi, 760 porci și 54 de cai. 1993 - S-au împlinit 660 de ani de atestare documentară a localității Moșnița În prezent Moșnița Veche face parte din structura Comunei Moșnița Nouă, în a cărei componență mai intră Albina, Rudicica și Urseni
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
apele dintr-un bazin de recepție de 9431 km² situat în partea de sud a țării, orientarea generala a râului fiind inițial NV-SE, apoi V-E. Valea Ialomiței coincide cu unul dintre cele mai importante trasee ale transhumanței: "drumul oii" pornea din Carpați și înainta până la confluența Ialomiței cu Dunărea, unde se afla Orașul de Floci, importantă piață de desfacere a lânii. Turmele traversau apoi Dunărea pe la Vadu Oii și iernau în zonele calde de pe țărmul Mării Negre (cea mai cunoscută
Râul Ialomița () [Corola-website/Science/300048_a_301377]