16,853 matches
-
și literatura română, județul Vaslui și Galați, inspector la "Întreprinderea Cinematografică" Suceava, 1957-1959, Redactor la ziarul "Clopotul", Botoșani, 1958-1070, Redactor coresp. "România liberă", 1971-1974, Redactor la "Tribuna României", 1979-89; Redactor șef secție cultură și civilizație, "Curierul Românesc", serie nouă. 1989-2000; Redactor coordonator "Suplimentul Cultural", "Meridianul Românesc", Anaheim, California, UȘA, 1997-2009. Debut literar: primele versuri salutate de G. Călinescu în revistă "Contemporanul", articolul "POEZIE" joacă rolul de urârea de "bun venit" în lit. română. „Ion Murgeanu cântă soarele ce face iarbă să
Ion Murgeanu () [Corola-website/Science/319350_a_320679]
-
din București și l-a avut ca profesor pe Alexandru Tzigara-Samurcaș care i-a fost un îndrumător foarte apropiat. Acesta l-a determinat să se ocupe cu arta decorativă și cu arta veche românească și l-a ajutat să devină redactor la revista "Convorbiri Literare" la care Samurcaș se afla în grațiile conducătorilor junimiști ai publicației. Aplecarea lui Baltazar spre studiul monumentelor de artă medievală s-a datorat exclusiv lui Tzigara-Samurcaș, care prin prelegerile sale de istoria artelor, le-a insuflat
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Baltazar și l-a determinat să se ocupe cu arta decorativă și cu arta veche românească. A scris o serie de articole laudative la adresa artistului și a decorațiunilor pe care acesta le-a făcut. În plus, l-a introdus ca redactor la revista "Convorbiri Literare", unde el se afla în grațiile conducătorilor junimiști ai publicației. Aplecarea lui Baltazar spre studiul monumentelor de artă medievală s-a datorat tot lui Tzigara-Samurcaș, profesor care le-a insuflat studenților prin prelegerile sale de istoria
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
despre "" lucrat negru pe negru și despre "" lucrată alb pe alb. Apcar Baltazar a avut un aport în domeniul teoriei și criticii de artă. Ajutor în acest sens l-a avut din partea lui Alexandru Tzigara-Samurcaș, care l-a introdus ca redactor la revista "Convorbiri literare", organ de presă al Societății literare "Junimea". Și în această activitate Baltazar s-a dovedit a fi un scriitor precoce, deoarece niciunul dintre artiștii enumerați mai sus nu s-au îngrijit sistematic cu scrisul până la vârsta
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
la „Pyjama’s Ad & Consulting” s.r.l. Realizări profesionale: 2007 Concepție grafică și fotografie pentru albumul grup 21, ISBN 978-973-0-05049-3, un eveniment organizat de Asociația “Filiala din Arad a UAP din România” și finanțat de Primăria Municipiului Arad. 2005 Redactor coordonator și concepție grafică pentru albumul grup30, ISBN 973-7904-00-8, în cadrul evenimentului Expoziția tinerilor artiști organizat de Asociația „Filiala Arad a UAP din România” și finanțat de Consiliul Municipal Arad și Primăria Arad 2004 Semnează concepția grafică pentru nr. 1 și
Călin Lucaci () [Corola-website/Science/315752_a_317081]
-
Între 1986 și 1988 a lucrat ca medic asistent, iar în 1988 și-a deschis un cabinet particular în orașul Kastellaun aflat între râurile Rin și Mosela. În prezent locuiește în orașul Boppard pe Rin unde practică până în prezent. Ca redactor șef al revistei trilingve „Convergențe Românești” (1984-1986) scrie un articol vehement împotriva așa-numitelor urbanizări sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu, ceea ce-l face a fi declarat (1986) persona non grata. Totuși, Schenk scria mai departe în ambele limbi (făcând și
Christian W. Schenk () [Corola-website/Science/315871_a_317200]
-
în anii următori, dreptul de corespondență și posibilitățile de a călători îi sunt anulate. După 1989, odată cu încetarea dictaturii, Alexandru Marinescu desfășoară o activitate intensă atât în țară cât și în străinătate. Devine membru al colectivului de conducere din Muzeu, redactor-șef adjunct al revistei "Noesis" publicată de Academie, apoi membru al consiliului director al revistei "Terra Magazin", și profesor de etologie animală la Universitatea "Titu Maiorescu". Între 1991 și 1997 este ales președinte al comitetului român al Consiliului internațional al
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
publică și presa de acum un secol. Începând cu luna aprilie a anului 2013 inițiază și susține constant o campanie de presă pentru sprijinirea familiilor copiilor cu autism. Din august 2013, semnează și în publicația online Revista Felicia, al cărei "redactor șef "este din februarie până în decembrie 2014. Își încetează activitatea la Revista Felicia și Jurnalul Național în ianuarie 2015. În perioada septembrie 2008 - septembrie 2010 și apoi în perioada iunie-septembrie 2011 realizează, la Radio România - Antena Satelor, emisiunea de antropologie
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
micro-emisiunea „Bilet de vacanță”, care se difuzează în fiecare sâmbătă și duminică, de la orele 15,15. Emisiunea conține, între altele, un reportaj de turism, informații practice și o pilulă de cultură turistică. În anul 2000 a fost pentru scurtă vreme redactor-șef al Editurii "Carol Davila" a Confederației Naționale a Femeilor din România. În perioada 2000-2004 a fost redactor-șef al Editurii "Ager", iar în 2003-2004 a activat, totodată, la Biblioteca Metropolitană București. Din aprilie 2007 până în decembrie 2014, coordonează activitatea
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
între altele, un reportaj de turism, informații practice și o pilulă de cultură turistică. În anul 2000 a fost pentru scurtă vreme redactor-șef al Editurii "Carol Davila" a Confederației Naționale a Femeilor din România. În perioada 2000-2004 a fost redactor-șef al Editurii "Ager", iar în 2003-2004 a activat, totodată, la Biblioteca Metropolitană București. Din aprilie 2007 până în decembrie 2014, coordonează activitatea Editurii "Jurnalul". Semnează și cu numele: Simona Lazăr Este membru activ al Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
1961, când devine geolog-prospector la o întreprindere de profil din capitală, unde a activat până la pensionare, în 1999, după 38 de ani de activitate neîntreruptă, practic în toate regiunile țării. Nu a fost membru de partid. Între 1996- 2007 este redactor șef la Editura Vinea. În anul 1981 s-a căsătorit cu Lidia (n. 1953, fostă Duță), absolventă a Școlii populare de artă, secția Teatru, autoare a 7 volume de poezie. Au un fiu, Andrei Laurențiu, cu un Master în Informatică
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
anul 1966 cu un doctorat românesc în Istoria artelor. În perioada interbelică a colaborat la mai multe reviste sau ziare, cele mai importante fiind "Adevărul", "Adevărul literar și artistic", "Azi", "Stânga", "Arta", "Excelsior", "Da și nu", "Ulisse" și a fost redactor la "Vremea" (1931-1936), "Rampa" (1933-1934), "Revista Fundațiilor Regale" (de la fundarea ei în 1943). Între 1944 și 1949 a publicat texte în "Bis", "Agora", "Timpul", "Arcade", "Națiunea", "Universul". Între 1949 și 1960 nu i s-a permis să publice cu numele
Petru Comarnescu () [Corola-website/Science/316617_a_317946]
-
apărută la Editura „Arion" din Atena. Se căsătorește cu Ana Boștină, care în 1978 îi va dărui o fiică, Ioana Maria (Oana). Oana Cusin, singura fiică a poetului, a absolvit Facultatea de filologie la București (secția germană), fiind în prezent redactor la o revistă în limba germană. Urmează un deceniu întunecat în România, dominat de imbecilitățile dictaturii ceaușiste. De o moralitate exemplară, nefâcând loc niciunui compromis (în jur colcăiau autorașii de poezie patriotardă), Adi Cusin se află între cei care scriu
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
cucerească pe "Tino Furtună" de la "„Holograf”". În octombrie 1993, în calitate de colaborator, a prezentat prima ediție a concursului interactiv ROBINGO (TVR). A fost selectat de realizatorul Doru Dumitrescu, dupa vizionarea, înainte de difuzare, a unei emisiuni de jocuri pe plajă, concepută de redactora Adelina Șuvăgău. "Actul de naștere", în lumea televiziunii, i-a fost semnat lui în urma acelei vizionari neoficiale. Lansarea lui a coincis cu lansarea concursului interactiv ROBINGO în România, la TVR. În decembrie, același an, a fost angajat la TVR, unde
Horia Brenciu () [Corola-website/Science/316652_a_317981]
-
personajul principal, care se numea Nonoguchi Seisaku, cu toate că era inteligent devenise leneș, ruinându-și cariera. Vrând să evite o soartă similară, Noguchi și-a schimbat prenumele. După ce a lucrat (uneori concomitent) ca medic stagiar, lector la o facultate de stomatologie, redactor al unei reviste medicale, etc. a lucrat în laboratorul de epidemiologie al hematologului de renume mondial Shibasaburō Kitasato. În decembrie 1900 Noguchi s-a mutat în SUA, ca asistent al profesorului Simon Flexner (pe care îl cunoscuse cu ocazia unei
Hideyo Noguchi () [Corola-website/Science/316688_a_318017]
-
Revoltei din Hamburg din același an, a fost condamnat la doi ani închisoare, dar a fost amnistiat în 1925, după care a lucrat ca șofer de taxi, marinar și strungar. În paralel a scris reportaje pentru publicații de stânga. Ca redactor al ziarului Hamburger Volkszeitung a fost condamnat în 1930 din nou la doi ani închisoare, de data aceasta pentru „pregătire pentru înaltă trădare literară și de stat” În martie 1933, după venirea la putere a naziștilor, a fost pus sub
Willi Bredel () [Corola-website/Science/316706_a_318035]
-
cu grupul lui Walter Ulbricht și a preluat funcția de instructor politic al Comitetului Central al Partidului Comunist German din Mecklenburg - Pomerania Inferioară. Ulterior a fost delegat în landstag-ul din Mecklenbur, al Camerei Poporului (parlamentului național) și a lucrat ca redactor-șef la revistele literare „Heute und Morgen” (1947-1950) și „neue deutsche literatur” (1952-1956). În 1950 a fost membru fondator al Academiei de Arte din Berlin, al cărei președinte a fost ales în 1962.
Willi Bredel () [Corola-website/Science/316706_a_318035]
-
300 de lei împrumutați din vecini, întorcându-se cu fișa de „admis cu bursă de studii”. 1961-1964. Profesor la Centrul Școlar Forestier Blaj, (1961-1964) Cadru didactic la Institutul Pedagogic Târgu Mureș. 1964-1974. Asistent la Institutul Pedagogic de 3 ani Târgu-Mureș. Redactor la revista „Vatra“. 1974. A devenit doctor al Universității București cu teza „Vladimir Streinu - critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet”, sub conducerea academicianului Șerban Cioculescu. 1974-1978. Redactor la revista "Vatra", Târgu Mureș. 1976. Cadru didactic asociat la Institutul
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
Târgu Mureș. 1964-1974. Asistent la Institutul Pedagogic de 3 ani Târgu-Mureș. Redactor la revista „Vatra“. 1974. A devenit doctor al Universității București cu teza „Vladimir Streinu - critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet”, sub conducerea academicianului Șerban Cioculescu. 1974-1978. Redactor la revista "Vatra", Târgu Mureș. 1976. Cadru didactic asociat la Institutul de Teatru Târgu Mureș. 1978-1996. Lector, conferentiar și profesor universitar la același institut denumit după 1989, Academia de Artă Teatrală Târgu Mureș apoi, în 1998, Universitatea de Artă Teatrală
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
debutat editorial în revista „Tribuna”. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Fondator al revistei "Școala Ardeleană", fondator și președinte al Societății Culturale și al Fundației "Școala Ardeleană", fondator și președinte de onoare al Societății Culturale "Alexandru Papiu Ilarian". A fost redactor al revistei "Vatra" și al publicației " Curierul de Transilvania". Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu-Mureș pentru cartea sa „Dicționar de personaje dramatice”
Serafim Duicu () [Corola-website/Science/316736_a_318065]
-
un regizor de film și scenarist de origine maghiară. A fost elev într-un internat iezuit. Între 1914 și 1918 a fost elev al unei școli de ofițeri de marină militară. Ulterior s-a mutat la Budapesta, unde a fost redactor al unui ziar. În 1922 s-a mutat la Viena. În același an a început o practică la societatea cinematografică Sascha-Filmindustrie unde a înscenat filmul de animație „Gullivers Reisen” (Călătoriile lui Gulliver). În 1923 s-a mutat la Berlin, unde
Géza von Cziffra () [Corola-website/Science/316784_a_318113]
-
s-a mutat la Viena. În același an a început o practică la societatea cinematografică Sascha-Filmindustrie unde a înscenat filmul de animație „Gullivers Reisen” (Călătoriile lui Gulliver). În 1923 s-a mutat la Berlin, unde a început să activeze ca redactor al ziarelor "Berliner Tageblatt" și "Welt am Abend". Totodată a scris nuvele, cronici de cinema și comentarii politice pe probleme ale Ungariei pentru celebrul ziar german "Die Weltbühne". În aceeași perioadă a fost scenarist. Între 1932-1933 a fost proprietarul cabaretului
Géza von Cziffra () [Corola-website/Science/316784_a_318113]
-
vara lui 1941 numărul orelor de emisie în limba română ajunge la 4 ore și 40 de minute pe săptămână și mai târziu, în perioada războiului, la 9 ore și 20 de minute. Însăși echipa redacțională se îmbogățește având zece redactori și colaboratori permanenți la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. BBC rămâne printre puținele surse de informare, ținând ascultătorii la curent cu tot ce se întâmplă în lume. În anii ´60, reluarea relațiilor cu Societatea de Radiodifuziune și Televiziune
BBC România () [Corola-website/Science/315061_a_316390]
-
sunt rotiți la fiecare 20 de minute, atunci când sunt prezentate știrile pentru a da emisiunilor un efect sonor proaspăt și de maximă actualitate. Pe lângă cei care intră în direct mai sunt cei ale căror voci nu se aud pe post, redactori sportivi, reporteri, producători, meteorologi, cei care oferă informații din trafic etc.. Mai apoi, știrile sunt urmate de comentarii, reportaje și rubrici care se difuzează ca elemente de program de sine stătător sau ca elemente introduse în jurnale. Rubricile cel mai
Radio România Actualități () [Corola-website/Science/315059_a_316388]
-
publicate de Asociația pentru Radio Audiență arată un clasament aproape neschimbat față de cel precedent, din vară, la nivel urban, Radio România Actualități a înregistrat un număr de 2 milioane de ascultători. Echipa Radio România Actualități este formată din: Nicu Popescu - redactor-șef, Gabriel Ionescu - redactor-șef adjunct, plus reporterii, producătorii, moderatorii, prezentatorii și realizatorii de emisiuni. Radio România Actualități a primit Marele Premiu pentru Radio la Premiile Clubului Român de Presă, ediția a IX-a, din 27 mai 2008, premiu câștigat
Radio România Actualități () [Corola-website/Science/315059_a_316388]