19,447 matches
-
Condiția contemplației sensibile religioase e însă existența obiectivă a frumuseții în natură: lucru ce ne-a determinat să luăm atitudine contra falsei teorii a esteticii moderne. Căci dacă frumusețea nu e proprietatea lucrurilor, ca n-ar putea provoca simțurile noastre. Simțurile în stare normală nu inventează, ci primesc senzațiile lucrurilor pentru a le transmite sufletului. Ca s-o poată primi, frumusețea trebuie să existe mai întâi în afară de ele. „Căci din mărimea și frumusețea făpturilor poți să cunoști bine, socotindu-te pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în ele un acord unanim după care cultura e altceva decât natura. Omul creează ceea ce natura nu-i poate da direct. Și adevărul acesta privește cu deosebire arta, care e culminația culturii. Jacob Burekhardt, pe care îl cităm pentru bunul simț și bunul gust cu care știe să facă distincțiile, delimitează artele față de celelalte ramuri de cultură în modul următor. Științele, fie în activitatea lor analitică fie în cea sintetică, se referă la fapte și lucruri existente. Aceste fapte și lucruri
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin materialitatea sensibilă, dar participă într-un fel la viața de dincolo de lume prin idealitatea pe care o degajează. Magia pe care ne-o împărtășește nu e mai puțin paradoxală, dar ea corespunde adânc naturii noastre psiho-fizice. O intuim prin simțuri, dar o gustăm cu spiritul. Estetica întrebuințează cel mai urât cuvânt când vrea să rostească mișcarea sufletească pricinuită de artă, mișcare pe care o numește „plăcere estetică”. Plăcere e bunăoară senzația bucală pe care ne-o dau alimentele. Și când
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și întrun caz și în celălalt. Dar, în realitate, e vorba de două feluri de intuiție deosebite. Amatorul nu poate gusta arta decât în operele săvârșite și existente în mod obiectiv. El ia contact cu ele prin organele fizice ale simțurilor: le vede cu ochii trupului, le aude cu urechile. Intuiția lui e ceea ce se numește contemplație sensibilă în cel mai propriu înțeles al cuvântului. Dar tot astfel se petrec lucrurile cu geniul creator. Artistul în procesul creației își vede mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aude cu urechile. Intuiția lui e ceea ce se numește contemplație sensibilă în cel mai propriu înțeles al cuvântului. Dar tot astfel se petrec lucrurile cu geniul creator. Artistul în procesul creației își vede mai întâi opera prin organele fizice ale simțurilor, ca amatorul? Ar trebui să ne facem că ignorăm procesul creației ca să răspundem afirmativ la întrebare. Lăsând la o parte fazele intermediare și variantele ce-l diferențiază de la creator la creator, procesul acesta constă din două mari momente, țară de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însă să înțelegem marea diferență dintre acest fel de intuiție și dintre intuiția sensibilă a amatorului. În artist, opera e o anticipație de formă ideală, pe care el o vede sau o intuiește cu ochiul minții, fără ca organele fizice ale simțurilor să intervină în vreun fel. Cu alte cuvinte, contemplația creatorului e de alt ordin decât contemplația amatorului. Intuiția sau contemplația amatorului e de ordin sensibil. Intuiția sau contemplația creatorului e de ordin imaginativ, înzestrat cu o sensibilitate excesivă, cu o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spirituale pentru a lumina pe cele estetice, fără să aibă însă curajul de a-și impune o metodă din aceste analogii accidentale. Mistica, deosebind cu gelozie viziunile lăuntrice de halucinațiile maladive, distinge în suflet o dedublare internă a celor cinci simțuri externe sau, mai exact, puterile spirituale corespunzătoare lor. Cultivate în aspra disciplină ascetică, aceste puteri devin capabile de percepții fără ajutorul organelor senzoriale. Misticul poate vedea fără să privească și auzi fără să asculte. E vorba de așa numitele percepții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creatoare, inundată brusc de lumina inspirației. Ea are forma ce i se va da în momentul execuției, ce trebuie să urmeze. Dar această formă anticipată, de caracter simbolic, nu e văzută în idealitatea ei cu ochiul fizic, ci numai cu simțul spiritual corespunzător. Într-o explozie de bucurie, care e un moment de totală uitare de sine și de trăire într-o ordine nemărginită, artistul își contemplă opera, ca și misticul viziunea, printr-o percepție interioară, printr-o senzație suprasensibilă. Fenomenul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
superior primul proces al creației artistice față de intuiția sensibilă a amatorului, care e modul comun de percepere. Când avem la dispoziție opera realizată în contururi materiale, nu e nevoie de bizara ipoteză a genialității latente și universale, de vreme ce dispunem de simțuri și de sentimentul frumosului, comun tuturor muritorilor. Ceea ce e altceva decât geniul. Deosebit prin excepționala putere vizionară și prin puterea de a o plasticiza în strălucitoarele forme concrete ale operei, geniul creator ne reamintește oricât de îndepărtat procesul creării lumii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
forma ideală și expresia ei în materie sau plăsmuirea. Întâiul moment e de caracter subiectiv, al doilea de caracter obiectiv. Viziunea artistului noi n-o cunoaștem decât din clipa când s-a obiectivat ca operă frumoasă, ce ne cade sub simțuri. Momentul plăsmuirii sau al execuției și condițiile tehnice în care trebuie îndeplinit sunt chestiuni ce privesc estetica și nu vin sub nici un raport în considerația perspectivei noastre teologice. Am spus că arta, deși aparține ca și morala rațiunii practice, își
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o experimentează într-o stare de fericire paradisiacă, știe imediat că nu poate fi altcineva decât Dumnezeu însuși care se descoperă. Inefabil în esența lui, sublimul mistic, experimentat nemijlocit, fară ajutorul simțurilor, care sunt ca și moarte în acel moment, și fără ajutorul inteligenței, care îl primește pasivă, e identic cu Dumnezeu. Sublimul mistic e expresia cea mai pură și mai înaltă a iubirii lui Dumnezeu pentru om și a iubirii omului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
exclusiv al cunoașterii mistice, dar cu tot realul creat și sub realul creat, indirect cu Dumnezeu”(Henri Bremond: Priere etpoesie, p. 148. ). În contemplația estetică, să nu uitam, contactul cu realitatea profundă, cu rădăcinile luminoase ale lucrurilor se ia prin simțuri, prin intuiția sensibilă. Din acest punct de vedere e încă o deosebire fundamentală între ea și intuiția pur spirituală din contemplația mistică, ce se dispensează total de ajutorul simțurilor. Prin intuiția spirituală, eul profund al misticului ia contact cu Dumnezeu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu realitatea profundă, cu rădăcinile luminoase ale lucrurilor se ia prin simțuri, prin intuiția sensibilă. Din acest punct de vedere e încă o deosebire fundamentală între ea și intuiția pur spirituală din contemplația mistică, ce se dispensează total de ajutorul simțurilor. Prin intuiția spirituală, eul profund al misticului ia contact cu Dumnezeu și se supranaturalizează, se îndumnezeiește. Prin intuiția sensibilă, același eu profund ia contact cu realul creat, cu universalitatea lucrurilor și trăirea acestei universalități e acel sentiment de dezmărginire și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de fapte ucigașe. Cu toată aparența unei mărimi neobișnuite, monstruozitatea e un fenomen subnormal, fiindcă esența ei e o deficiență, un defect crescut din cale-afară. Mărimea ei stă într-o disproporție, într-o diformitate. Ea e o contradicție penibilă a simțului nostru de armonie naturală sau de armonie spirituală. Ea are totdeauna un înțeles peiorativ, fiindcă e încarnarea cea mai desfigurată a unui rău fizic sau a unui rău moral. Aparițiile ei ne cutremură de groază ca niște erupții ale puterilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sfințenia n-au nimic a face cu monstruozitatea. Ele sunt apariții anormale prin faptul că sunt supranormale. Esența lor nu stă în vreun defect față de comunul vieții, ci într-un exces de puteri spirituale. Ele nu înseamnă disproporție raportate la simțul comun de armonie, ci supraproporția unei noi și sublime armonii. Ele nu înseamnă desfigurare ci transfigurare. Ele nu sunt deficiențe, ci plinătăți maxime sau desăvârșiri ale frumuseții și ale bunurilor morale. Rămânând profund omenești în esența lor, geniul e mărimea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care după aceea o neagă, fiindcă îi cunoaște amărăciunea băută până la fund. Cunoașterea păcatului în lumina revelației creștine e izvorul groazei lui de lume. Pe geniu însă nu conștiința morală a păcatului îl depărtează de lume, ci un superior simț estetic, care refuză urâtul existenței sau care e pătruns de tristețea frumuseților atât de vremelnice din această lume. Schopenhauer atribuie geniului melancolia. Dar care poate fi cauza acestei melancolii decât aspectul urât ai lucrurilor sau vremelnicia frumuseții lor? Genialitatea e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cât materia în care au fost modelate. Dar setea de nemurire, pe care geniul o pune în ele, e un miracol natural al spiritului omenesc și el nu poate veni din inconștient, ci din cel mai luminat și mai înalt simț al nefericitei noastre vieți terestre. În fața morții, geniul se amăgește adesea cu iluzia nemuririi, întrupată în opera de artă. în fața morții care e rodul fatal al păcatului, sfântul se ridică pe sine ca o capodoperă morală. Dar nu e adevărat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de adânc simțită de ființa omenească de pretutindeni și de oricând încât, chiar dacă paradisul n-ar fi o amintire divină și o nădejde eshatologică, nefericirea și groaza morții ar fi dat bici imaginației să-l născocească. Sentimentul paradisiac e ca simțul sănătății, ca simțul vieții și ca simțul sfințeniei. Nimeni nu prețuiește sănătatea mai adânc decât în boală; nimeni nu prețuiește viața mai puternic decât în pragul morții și nimeni nu înțelege ce e sfințenia mai just decât în intuiția morală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de ființa omenească de pretutindeni și de oricând încât, chiar dacă paradisul n-ar fi o amintire divină și o nădejde eshatologică, nefericirea și groaza morții ar fi dat bici imaginației să-l născocească. Sentimentul paradisiac e ca simțul sănătății, ca simțul vieții și ca simțul sfințeniei. Nimeni nu prețuiește sănătatea mai adânc decât în boală; nimeni nu prețuiește viața mai puternic decât în pragul morții și nimeni nu înțelege ce e sfințenia mai just decât în intuiția morală a păcatului. Adam
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pretutindeni și de oricând încât, chiar dacă paradisul n-ar fi o amintire divină și o nădejde eshatologică, nefericirea și groaza morții ar fi dat bici imaginației să-l născocească. Sentimentul paradisiac e ca simțul sănătății, ca simțul vieții și ca simțul sfințeniei. Nimeni nu prețuiește sănătatea mai adânc decât în boală; nimeni nu prețuiește viața mai puternic decât în pragul morții și nimeni nu înțelege ce e sfințenia mai just decât în intuiția morală a păcatului. Adam numai din vrăjmașa împotrivire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tip de intervenție este efectuat și de kinetoterapeut sau logoped. Scopul este acela de a desensibiliza copilul și a-l ajuta, încuraja să-și reorganizeze informațiile senzoriale, astfel încât să-și îmbunătățească procesele la nivel cortical. Implementarea se concentrează pe trei simțuri primare: vestibular, tactil și proprioceptiv, la care s-au adăugat cu timpul și cele vizuale, auditive și gustative. Ca în orice terapie, procesul de evaluare are un rol deosebit de important în formarea unei imagini clare despre nivelul de sensibilitate al
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
fiind de fapt rezultatul direct al afectării moderate a creierului. Copiii cu afectare severă a creierului au probleme de mobilitate și spasticitate, paralizii cerebrale (dizabilitați motorii). Programele de terapie Delacato sunt concepute pentru ca părinții să le aplice acasă, lucrând asupra simțurilor, cu scopul de a le normaliza, și pot dura aproximativ 2-3 ore zilnic. Ele presupun: - Masaj pentru stimularea sistemului tactil și proprioceptiv, de tip ușor pentru copiii hiperactivi și de tip intens pentru cei hipoactivi. - Audiții controlate pentru a reduce
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
Cine sunt eu ?” și ” Care este drumul meu în viață ?”, proces ce implică evaluări calitative ale propriilor competențe, principii și valori. Obiectivul major al adolescenței constă în formarea unei identități durabile și stabile, care are trei componente importante: a) un simț al unității eu-lui dat de acordul dintre percepțiile sinelui, b) un simț al continuității percepțiilor sinelui în timp, c) un simț al reciprocității între propriile percepții ale sinelui și modul în care este perceput individul de către ceilalți. Pentru Erikson, ”criza
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
implică evaluări calitative ale propriilor competențe, principii și valori. Obiectivul major al adolescenței constă în formarea unei identități durabile și stabile, care are trei componente importante: a) un simț al unității eu-lui dat de acordul dintre percepțiile sinelui, b) un simț al continuității percepțiilor sinelui în timp, c) un simț al reciprocității între propriile percepții ale sinelui și modul în care este perceput individul de către ceilalți. Pentru Erikson, ”criza de identitate” este parte integrantă a dezvoltării psihosociale normale. Majoritatea psihologilor consideră
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
Obiectivul major al adolescenței constă în formarea unei identități durabile și stabile, care are trei componente importante: a) un simț al unității eu-lui dat de acordul dintre percepțiile sinelui, b) un simț al continuității percepțiilor sinelui în timp, c) un simț al reciprocității între propriile percepții ale sinelui și modul în care este perceput individul de către ceilalți. Pentru Erikson, ”criza de identitate” este parte integrantă a dezvoltării psihosociale normale. Majoritatea psihologilor consideră că adolescența ar trebui să fie o perioadă de
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]