19,182 matches
-
mânca și de a fi mâncat, a canibalismului și a căpcăunului. De unde și întrebarea: cine dintre gazdă și oaspete îl va mânca pe celălalt? E dorința de a fi găzduit dar și dorința de a primi și de a da: "Stăpânul casei care nu are grijă mai grabnică decât aceea a-și arăta bucuria celui care, seara, va veni să mănânce la masa lui și să se odihnească sub acoperișul lui de oboseala drumului, așteaptă neliniștit în pragul casei pe străinul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care, seara, va veni să mănânce la masa lui și să se odihnească sub acoperișul lui de oboseala drumului, așteaptă neliniștit în pragul casei pe străinul care va apărea la orizont ca un eliberator". Și de cum îl va vedea sosind, stăpânul casei se va grăbi să-i strige: " Intră repede fiindcă mi-e teamă pentru fericirea mea."3 Această dorință are cauze multiple (vom vedea care anume la Klossowski din care am citat) dintre care aceea de a vrea să păstrezi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
populația maori trebuie apreciată cu voce tare hrana pregătită pentru oaspeți. Dar trebuie păstrată o măsură și, așa cum recomandă Brillat-Savarin10, se cuvine "să lauzi mâncarea cea bună fără adulație servilă". Una din regulile mereu repetate la marele dineuri este că "stăpânul casei nu trebuie niciodată sa-și eclipseze oaspeții". În sistemul contra-prestației, în care invitația trebuie să fie imperativ întoarsă, se cuvine să dăm o recepție cel puțin echivalentă în calitate. Toată arta rezidă în abilitatea de a oferi ceva mai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sufragerie, vestibul și birou, fumoar, sală de biliard și grădină de iarnă (și știm ce întrebuințare i-au găsit romancierii). Ceremonialul care reglează deplasarea convivilor la începutul și la sfârșitul mesei este instaurat prin procesiunea ceremonioasă care conduce la sufragerie: "Stăpânul casei oferă brațul stâng persoanei care trebuie să stea în dreapta sa, în timp ce stăpâna casei ia brațul - întotdeauna brațul stâng al bărbatului care va sta în dreapta sa. Toate cuplurile de invitați defilează astfel în fața stăpânei casei care înaintează, la brațul cavalerului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
et usages mondains, Paris, 1907, p. 363). Centralitatea mesei în sufragerie, strălucirea argintăriei și a cristalelor fac ca spațiul hranei să fie ținta privilegiată a privirilor. Așezarea la masă și prioritățile trebuie să fie riguros respectate. Pentru un mare dineu, stăpânul și stăpâna sunt în centru, față în față. Vom observa totuși că folosirea meselor rotunde facilitează mult integrarea convivilor, suprimând câteva privilegii precum faimosul cap al mesei. Locurile sunt indicate printr-un cartonaș pentru marile dineuri, ceea ce evită orice impresie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ia revanșa în momentul când trebuie să aducă desertul "panetone". În loc să scoată dintr-o cutie gigantică desertul care trebuie să încoroneze masa, el flutură o serie de articole de papetărie, provocând stupefacția și mânia comesenilor. După înjurături, este dat afară de stăpânul casei. Injuria a fost dublă: din partea gazdei să-i strivească pe ceilalți cu proaspăta lui opulență, din partea musafirului că nu s-a conformat codurilor de ospitalitate și nu a consonat cu autosatisfacția gazdei. Un "joc" cu mândrii rănite! Variațiuni uliseene
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
La fel se va întâmpla și cu Menelau. Aici lucrurile vor fi mai complexe. Primirea este ambiguă pentru că de cum sosește Telemah, Eteoneu, "un slujitor de-al lui Menelau", îl lasă să aștepte pe prag pentru a afla mai întâi intențiile stăpânului casei. Dorește acesta să-i primească sau să-i îndrume spre altcineva care va dori să-i primească? În fața acestui comportament grosolan, Menelau se înfurie și-și justifică ospitalitatea astfel: "De câte ori n-am fost și noi găzduiți printre străini până ce
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
interior ale unei opere a cărei complexitate nu încetează să ne uimească și să ne încânte 67. Episodul cu Polifem, este o parodie cinică a scenei de ospitalitate în care descoperim perversiunile ospățului ritual, unde în loc le servească bucate oaspeților, stăpânul casei îi mănâncă. Această povestire relativ lungă, care istorisește amănunțit aventura lui Ulise, este capitală pentru continuare deaorece rana provocată lui Polifem, va dezlănțui mânia lui Poseidon și va fi principala cauză a rătăcirilor eroului care durează zece ani. Dar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
violări reciproce a drepturilor și îndatoririlor de ospitalitate este pe deplin împărtășită și stă la originea a numeroase viitoare nenorociri. Inversarea rolurilor Întoarcerea lui Ulise este, de asemenea, construită după schema convențională a ospitalității. El se prezintă ca oaspete, dar stăpânii propriei sale case inversează și în acest caz semnele: ceea ce servește primirii oaspetelui (scaune, mâncăruri) se transformă în mâinile pretendenților în obiecte aruncate cu animozitate în capul oaspetelui primit. Asta pentru că pretendenții uzează și abuzează de o ospitalitate care a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fi mai cumplită decât cina ce avea să le gătească zeița cu viteazul nostru, pentru că ei cei dintâi se porniseră la fărădelegi" (20.390-394)91*. În această răsturnare de situație, invitatul se va dovedi a fi de fapt gazda și stăpânul casei, iar invitații cerșetorului niște uzurpatori; lira care acompaniază festinul, se va transforma în instrument al morții: "după cum meșterul priceput la cântec și la liră întinde lesne pe un căluș coarda din mațul de oaie, așa și Ulise struni arcul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cerșetor a lui Ulise, la recunoașterea sa treptată, la vicleniile lui, la înaintarea spațială simbolică care îl conduce din exteriorul casei spre interior, de la periferie la centru, care corespunde cu ridicarea sa de la cerșetor la xenos și mai apoi la stăpân. Ceea ce contează aici este modul în care ospitalitatea tradițională este batjocorită și tratarea mizerabilă și disprețuitoare de care are parte Ulise. Schema obișnuită prevede că străinul se apropie, ajunge lângă un izvor, o fântână sau un pârâu, iar o tânără
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai nenorociți ca tine, eu tot îi primesc bine pe străini, că oaspeții și cerșetorii ni-i trimite Zeus, iar darul ce le facem, oricât de mic, e pe placul lui, că atât pot da slugile, ce tremură când poruncesc stăpânii necopți"137. Ulise, deși mișcat, îl pune la încercare în continuare pe Eumeu pentru a vedea până unde va merge ospitalitatea acestuia. Îl încearcă pe Eumeu: "ca să vadă dacă o să-i dea sumanul lui" (14.459)138* p. 28 II
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru că, în lumea homerică, xenia se referă la relația între oameni cu același statut social. Oaspetele este un cerșetor, un implorator și nu un xenos propriu-zis. Este de o ironie evidentă și emoționantă să vezi un servitor care oferă ospitalitate stăpânului său. Primirea este în același timp indubitabilă, dar fiind vorba despre cocioaba unui porcar, dicția este lipsită de emfaza tradițională, iar Homer recurge la un limbaj vernacular, adaptându-l dicției unui eveniment ne-eroic. Această scenă tipică de ospitalitate nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
întoarcerea "dulce precum mierea" (111-110) dezvăluie și faptul că nimic nu mai e ca înainte. Itaca este tot Itaca și nu mai este Itaca. În acest loc s-a insinuat timpul care alterează totul. Bătrânul câine Argos moare recunoscându-și stăpânul. Ulise, după cum spune François Hartog, descoperă dureros istoricitatea și timpul oamenilor. Și aceasta a fost inspirația pentru numeroase rescrieri. Itaca de la leagăn la mormânt, de la mormânt la leagăn, întoarcerea este privită ca o nouă naștere, sub unghiul unei călătorii inițiatice
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din casă, a valeților care îl servesc scrâșnind din dinți și care i-au "smuls" mulți bani, "în case în care altădată am făcut prostia să mă duc și în care servitorii m-au făcut întotdeauna să plătesc scump ospitalitatea stăpânilor" (A noua plimbare). Voltaire nu se înșeală când se răzbună cu o ironie superbă pe Rousseau prin spațiul închis al unei ospitalități fără rezerve. Este cunoscută anecdota în care Voltaire, căruia i se să citește o pagină îngrozitoare, pe care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a celorlalți de a-l asculta, nu un schimb de servicii"306. Rousseau nu poate fi legat nici chiar "prin binefacere"307. Conformitatea sentimentelor, libertatea față de prieteni ("în primul rând vreau ca prietenii mei să fie prietenii mei și nu stăpânii mei, să mă sfătuiască fără să mă conducă, să aibă drepturi asupra inimii mele dar nu și a libertății mele..." )308 are nevoie de o libertate absolută astfel încât el renunță să mai accepte orice formă de ospitalitate exterioară. În 1767
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
casa lor ca și cum eu n-aș fi fost acolo și ținea doar de mine să mă simt ca și singur. Ei nu cunosc neplăcuta vanitate de a-i primi cu onoruri pe străini, de parcă i-ar înștiința de prezența unui stăpân, de care depinzi măcar din pricina asta"316. Această ospitalitate are limitele ei. Saint-Preux trebuie să stea să bea cu gazdele, să se supună riturilor de împărtășire și de comunitate. Acești oameni sunt băutori zdraveni și dacă lui îi place vinul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
trecut pe aici anul acesta. Nu are a face, răspunse el, chiar aceasta e de laudă să nu ai de-a face cu oaspeții dar să-i primești bine când se ivesc". "Uscați 318 și întremați, ne-am dus la stăpânul casei care ne-o prezentă pe soția lui. Ea ne primi cu politețe și bunătate". S-a pregătit masa "din grijă pentru noi". Ați ajuns aici, dumneata și cel care te conduce, obosiți și plouați precum Telemah și Mentor în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru altul și o curiozitate care este și dorință de dominare și stăpânire acasă la cel care este menținut la distanță de ceea ce apare, se constituie ca un secret. Asistăm atunci la stranii întoarceri de situație în care invitatul devine stăpânul stăpânului (un joc complex devreme ce stăpânul casei se dă drept servitor al oaspetelui său, care la rândul său pentru a avea trecere trebuie să devină sclavul sclavului său etc.). În jurul acestei constelații, avem mai multe figuri: cea a gazdei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
altul și o curiozitate care este și dorință de dominare și stăpânire acasă la cel care este menținut la distanță de ceea ce apare, se constituie ca un secret. Asistăm atunci la stranii întoarceri de situație în care invitatul devine stăpânul stăpânului (un joc complex devreme ce stăpânul casei se dă drept servitor al oaspetelui său, care la rândul său pentru a avea trecere trebuie să devină sclavul sclavului său etc.). În jurul acestei constelații, avem mai multe figuri: cea a gazdei afabile
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și dorință de dominare și stăpânire acasă la cel care este menținut la distanță de ceea ce apare, se constituie ca un secret. Asistăm atunci la stranii întoarceri de situație în care invitatul devine stăpânul stăpânului (un joc complex devreme ce stăpânul casei se dă drept servitor al oaspetelui său, care la rândul său pentru a avea trecere trebuie să devină sclavul sclavului său etc.). În jurul acestei constelații, avem mai multe figuri: cea a gazdei afabile (sau a gazdei neprietenoase), dar care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
intre în casa pustnicului) care se termină prin achiziționarea unui scut (obiect simbolic de protecție). Fiindcă ceea ce caracterizează casa Usher este într-adevăr neospitalitatea ei funciară, neospitalitate fizică mai întâi, în închiderea, singurătatea, claustrarea ei, în părăginirea și secretul ei. Stăpânul casei este ultimul descendent al familiei care nu va mai primi niciodată supuși noi în sânul ei. Ceea ce se oferă vederii naratorului, înainte ca el însuși să devină victimă, este spectacolul excluderii, prin locul său de martor ignorant (ignorând cauzele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
adevărat un mister în această poveste?")439. Desfundând geamurile ferestrelor, proiectând să omoare câinii care se găsesc într-o încăpere, naratorul este confruntat cu cei doi cerberi paznici ai locurilor a căror agresivitate este proporțională cu intensitatea de refulare a stăpânului lor. In nici un alt roman nu este mai bine descrisă funcția câinelui drept marcator al limitei, al unei limite deosebit de schimbătoare după injoncțiunile tăcute ale stăpânului lor, rând pe rând tăcând sau lătrând, sălbatic de agresivi sau pasivi. Intrusul deplasează
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cerberi paznici ai locurilor a căror agresivitate este proporțională cu intensitatea de refulare a stăpânului lor. In nici un alt roman nu este mai bine descrisă funcția câinelui drept marcator al limitei, al unei limite deosebit de schimbătoare după injoncțiunile tăcute ale stăpânului lor, rând pe rând tăcând sau lătrând, sălbatic de agresivi sau pasivi. Intrusul deplasează limitele, făcând câinii să dea înapoi, instalându-se progresiv în șantajul unei ospitalități constrânse. Acești câini sunt o imagine animalică a stăpânului. Ei au aceleași trăsături
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
după injoncțiunile tăcute ale stăpânului lor, rând pe rând tăcând sau lătrând, sălbatic de agresivi sau pasivi. Intrusul deplasează limitele, făcând câinii să dea înapoi, instalându-se progresiv în șantajul unei ospitalități constrânse. Acești câini sunt o imagine animalică a stăpânului. Ei au aceleași trăsături cu el, aceleași tăceri, aceleași explozii de mânie. Nu latră, apoi se dezlănțuie ("ochii lor îmi lăsau o impresie bizară, ca și cum sumbra ferocitate care era în ei s-ar fi aliat unei profunde rătăciri, unui anume
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]