161,116 matches
-
în 28 ianuarie decretul privind trecerea în rezervă a contraamiralului de flotilă cu o stea, Vergil Chițac, începând cu 1 februarie 2016. Vergil Chițac a renunțat la funcția de Rector al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” și a devenit președintele Partidului Național Liberal, filiala Constanța. Vergil Chițac nu a făcut politică până în aprilie 2016 când și-a depus candidatura la funcția de Primar al Constanței. Vergil Chițac este căsătorit din 1984 și are doi copii, Irina și Octavian. Alături de Asociația Civică
Vergil Chițac () [Corola-website/Science/335962_a_337291]
-
a întors la Poloțk în 1841. Crucea a fost fotografiată în detaliu în 1896. Relicva a fost naționalizată și dusă în 1928 la Minsk, apoi, în 1929, la Moghilău, și închisă într-o cutie de valori de la sediul regional al Partidului Comunist. Crucea a dispărut în timpul ocupației rapide a Belarusului de către armatele germane (iunie-iulie 1941). Nu există relatări de încredere care să precizeze ce s-a întâmplat cu crucea în 1941. Există cel puțin trei versiuni diferite (altele decât distrugerea ei
Crucea Sfintei Eufrosina () [Corola-website/Science/335968_a_337297]
-
grupului "Sirotci" sau "Utraquists", fracțiunea mai moderată a husiților în timpul Războaielor Husite. La vârsta de paisprezece ani, George a participat el-însuși în Bătălia de la Lipany, care a marcat căderea aripii mai radicale a taboriților. În tinerețe, ca unul dintre liderii partidului husit, el a învins trupele austriece ale regelui Albert al II-lea, care i-a succedat regelui Sigismund ca rege al Boemiei, Germaniei și Ungariei. George a devenit curând un membru marcant al partidului husit și, după moartea lui Hynek
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
În tinerețe, ca unul dintre liderii partidului husit, el a învins trupele austriece ale regelui Albert al II-lea, care i-a succedat regelui Sigismund ca rege al Boemiei, Germaniei și Ungariei. George a devenit curând un membru marcant al partidului husit și, după moartea lui Hynek Ptáček de Pirkstein, liderul său. Regelui Albert i-a succedat fiul său născut postum, Ladislau, sub a cărui domnie viața politică din Boemia a fost divizată în două partide: partidul credincios Romei, condus de
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
curând un membru marcant al partidului husit și, după moartea lui Hynek Ptáček de Pirkstein, liderul său. Regelui Albert i-a succedat fiul său născut postum, Ladislau, sub a cărui domnie viața politică din Boemia a fost divizată în două partide: partidul credincios Romei, condus de Oldřich de Rosenberg (1403-1462), și partidul husit, condus de George. După mai multe încercări de reconciliere, George a decis să ridice armele. El a organizat treptat o forță armată în nord-estul Boemiei, unde husiții erau
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
un membru marcant al partidului husit și, după moartea lui Hynek Ptáček de Pirkstein, liderul său. Regelui Albert i-a succedat fiul său născut postum, Ladislau, sub a cărui domnie viața politică din Boemia a fost divizată în două partide: partidul credincios Romei, condus de Oldřich de Rosenberg (1403-1462), și partidul husit, condus de George. După mai multe încercări de reconciliere, George a decis să ridice armele. El a organizat treptat o forță armată în nord-estul Boemiei, unde husiții erau puternici
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
Hynek Ptáček de Pirkstein, liderul său. Regelui Albert i-a succedat fiul său născut postum, Ladislau, sub a cărui domnie viața politică din Boemia a fost divizată în două partide: partidul credincios Romei, condus de Oldřich de Rosenberg (1403-1462), și partidul husit, condus de George. După mai multe încercări de reconciliere, George a decis să ridice armele. El a organizat treptat o forță armată în nord-estul Boemiei, unde husiții erau puternici și unde era situat castelul său străvechi de la Litice. În
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
Romei. În 1451 împăratul Frederic al III-lea, în calitate de tutore al tânărului rege Ladislau, i-a încredințat administrarea Boemiei lui George de Poděbrad. În același an, o dietă convocată la Praga i-a acordat regența lui George. Lupta husiților împotriva partidului papal a continuat fără întrerupere, iar poziția lui George a devenit foarte dificilă atunci când tânărul rege Ladislau, care a fost încoronat în 1453, și-a exprimat simpatiile pro-Roma, deși el recunoscuse vechile privilegii ale Boemiei. În anul 1457 regele Ladislau
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
au acuzat pe George că l-ar fi otrăvit. (Cercetarea efectuată în 1985 a constatat că leucemia acută era cauza morții.) La 27 februarie 1458 nobilii din Boemia l-au ales în unanimitate pe George ca rege. Chiar și adepții partidului papal au votat pentru el, unii datorită opiniilor moderate pe care le avea, iar alții din respect pentru dorința poporului, care s-a opus alegerii unui conducător străin. George a încercat să domnească într-o manieră moderată pe baza cartei
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
Pius al II-lea în 1464, George a încercat să negocieze cu noul papă, Paul al II-lea, dar acesta din urmă s-a dovedit a fi un adversar la fel de hotărât. George și-a făcut dușmani în rândul nobililor din partidul papal, care s-a adunat la Zelená Hora (Grüneberg) în 28 noiembrie 1465 pentru a-și exprima nemulțumirile și a încheia o alianță împotriva regelui. Această alianță a fost susținută încă de la început de papa Paul al II-lea, iar
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
față de George. Împăratul Frederic al III-lea și regele Matia al Ungariei, fostul aliat al lui George, s-au alăturat nobililor boemi răsculați, delanșând Războiul Boem. Regele Matia a cucerit o mare parte din Moravia și a fost încoronat de partidul papal în centrul metropolitan morav de la Olomouc, ca rege al Boemiei, la 3 mai 1469. George a avut succes în luptele împotriva regelui Matia, dar, contrar dorinței adepților săi, a încheiat un acord cu regele maghiar în 1470. El a
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
la o vârstă fragedă. A urmat liceul în orașul său natal. A plecat la Belgrad pentru a lucra și s-a alăturat mișcării muncitorești de acolo. El a fost, de asemenea, influențat de colegii săi, care, în momentul în care Partidul Comunist a fost interzis, au adus reviste și literatura comunistă cu ei, pe care Ranković le-a citit. La vârsta de 15 ani s-a alăturat sindicatului muncitoresc. În anul 1927 a întâlnit-o pe viitoarea sa soție, Anđa, iar
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
pe viitoarea sa soție, Anđa, iar un an mai târziu a aderat la Liga Comuniștilor din Iugoslavia. În curând, el a fost numit secretar-general al Ligii Tineretului Comunist din Iugoslavia (SKOJ) de la Belgrad. În 1928, când a devenit membru al Partidului Comunist, Ranković a fost numit secretar al Comitetului Regional al Ligii Tineretului Comunist în Șerbia. Dictatură instaurata la 6 ianuarie 1929 nu i-a influențat activitatea politică. Ca lider al Comitetului Regional al Ligii Tineretului Comunist din Iugoslavia a publicat
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
organizat atacuri ale deținuților politici atacuri împotriva poliției. A fost eliberat în anul 1935 și, după eliberare, a fost înrolat în armată. După ce și-a satisfăcut stagiul militar a lucrat pentru mișcarea muncitorilor din Belgrad. Prin intermediul sindicatelor a revitalizat activitatea Partidului Comunist. În 1936 a devenit membru al Comitetului Regional al Ligii Comuniste din Șerbia și în 1937 membru al Biroului Politic al Comitetului Central. În ianuarie 1939 a început să acționeze ilegal sub numele de cod "Marko". În mai 1939
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
mai mult de cincizeci au fost rănite. În luna iulie, New York Times a raportat că au fost rănite mai mult de 250 de persoane. Presa iugoslavă a relatat despre uciderea a 11 persoane și arestarea altor 4.200 de persoane. Partidul Comunist din Kosovo a suferit epurări, fiind înlăturate mai multe persoane-cheie, inclusiv președintele acestuia. Veli Deva l-a înlocuit pe Bakalli deoarece s-a crezut că el ar fi mai dur în relația cu Tirana. În urma demonstrațiilor, Universitatea din Priștina
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
(; , ; 10 ianuarie 1913 - 18 noiembrie 1991) a fost un om politic slovac, ce a îndeplinit funcțiile de secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia (1969-1987) și de președinte al Cehoslovaciei (1975-1989). Perioada sa de conducere este cunoscută ca perioada de așa-zisă „Normalizare”, ce a urmat după Primăvara de la Praga. s-a născut ca fiu al unui muncitor șomer din localitatea
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
Dúbravka). El s-a alăturat Uniunii Tineretului Comunist la vârsta de șaisprezece ani, în timp ce era elev la un gimnaziu din Bratislava. În 1933, când și-a început studiile la Facultatea de Drept a Universității Comenius din Bratislava, a aderat la Partidul Comunist din Cehoslovacia (KSČ), care a fost interzis din 1938 până în 1945. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost arestat periodic de guvernul slovac al lui Jozef Tiso pentru activități comuniste și a fost unul dintre conducătorii Revoltei
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
război, el a început o carieră de funcționar al guvernului din Slovacia și de activist politic de rang înalt în Cehoslovacia. În perioada 1946-1950 el a acționat ca un cvasi-prim-ministru al Slovaciei și, ca atare, a contribuit puternic la lichidarea Partidului Democrat din Slovacia. Acel partid obținuse 62% din voturi la alegerile din Slovacia din 1946, întârziind astfel timp de doi ani preluarea puterii de către comuniști în Cehoslovacia. În 1950, el a căzut victimă epurărilor staliniste ale conducerii partidului și a
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
carieră de funcționar al guvernului din Slovacia și de activist politic de rang înalt în Cehoslovacia. În perioada 1946-1950 el a acționat ca un cvasi-prim-ministru al Slovaciei și, ca atare, a contribuit puternic la lichidarea Partidului Democrat din Slovacia. Acel partid obținuse 62% din voturi la alegerile din Slovacia din 1946, întârziind astfel timp de doi ani preluarea puterii de către comuniști în Cehoslovacia. În 1950, el a căzut victimă epurărilor staliniste ale conducerii partidului și a fost condamnat la închisoare pe
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
la lichidarea Partidului Democrat din Slovacia. Acel partid obținuse 62% din voturi la alegerile din Slovacia din 1946, întârziind astfel timp de doi ani preluarea puterii de către comuniști în Cehoslovacia. În 1950, el a căzut victimă epurărilor staliniste ale conducerii partidului și a fost condamnat la închisoare pe viață, fiind închis din 1954 până în 1960 în Închisoarea Leopoldov. Comunist convins, el a privit intotdeauna detenția sa ca o gravă neînțelegere, după cum a subliniat periodic în mai multe scrisori de apel adresate
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
a fost condamnat la închisoare pe viață, fiind închis din 1954 până în 1960 în Închisoarea Leopoldov. Comunist convins, el a privit intotdeauna detenția sa ca o gravă neînțelegere, după cum a subliniat periodic în mai multe scrisori de apel adresate conducerii partidului. Este bine cunoscut faptul că liderul partidului și președintele Antonín Novotný a refuzat în mod repetat să-l ierte pe Husák, asigurându-i pe camarazii săi că „nu știu ce e în stare să facă dacă ajunge la putere”. Ca parte a
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
fiind închis din 1954 până în 1960 în Închisoarea Leopoldov. Comunist convins, el a privit intotdeauna detenția sa ca o gravă neînțelegere, după cum a subliniat periodic în mai multe scrisori de apel adresate conducerii partidului. Este bine cunoscut faptul că liderul partidului și președintele Antonín Novotný a refuzat în mod repetat să-l ierte pe Husák, asigurându-i pe camarazii săi că „nu știu ce e în stare să facă dacă ajunge la putere”. Ca parte a procesului de destalinizare inițiat în Cehoslovacia, condamnarea
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
pe camarazii săi că „nu știu ce e în stare să facă dacă ajunge la putere”. Ca parte a procesului de destalinizare inițiat în Cehoslovacia, condamnarea lui Husák a fost anulată și în 1963 i s-a redat calitatea de membru de partid. În 1967, el a devenit un critic al conducerii neostaliniste a partidului și a lui Novotný. În aprilie 1968, în timpul Primăverii de la Praga ce a avut loc sub conducerea noului lider al partidului și coleg slovac Alexander Dubček, Husák a
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
la putere”. Ca parte a procesului de destalinizare inițiat în Cehoslovacia, condamnarea lui Husák a fost anulată și în 1963 i s-a redat calitatea de membru de partid. În 1967, el a devenit un critic al conducerii neostaliniste a partidului și a lui Novotný. În aprilie 1968, în timpul Primăverii de la Praga ce a avut loc sub conducerea noului lider al partidului și coleg slovac Alexander Dubček, Husák a devenit viceprim-ministru al Cehoslovaciei, responsabil pentru supravegherea reformelor în Slovacia. Pe măsură ce Uniune
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
s-a redat calitatea de membru de partid. În 1967, el a devenit un critic al conducerii neostaliniste a partidului și a lui Novotný. În aprilie 1968, în timpul Primăverii de la Praga ce a avut loc sub conducerea noului lider al partidului și coleg slovac Alexander Dubček, Husák a devenit viceprim-ministru al Cehoslovaciei, responsabil pentru supravegherea reformelor în Slovacia. Pe măsură ce Uniune Sovietică a devenit tot mai alarmată cu privire la reformele liberale ale lui Dubček din 1968 (Primăvara de la Praga), Husák a început să
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]