161,116 matches
-
Doctrina Brejnev, iar cele și „Două mii de cuvinte” ale lui Vaculík a fost un pas către aplicarea ei timpurie. După ce Gustáv Husák a venit la putere în 1969 și cenzura a crescut, Vaculík (care nu mai era acum membru de partid) a făcut parte din cercul scriitorilor disidenți din Cehoslovacia. În 1973 a început să scrie "Edice Petlice" ("Ediția cu lacăt"), o serie de tip samizdat la care a lucrat până în 1979. Alți scriitori au scris propriile lor serii, în ciuda hărțuirii
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
În 1973 a început să scrie "Edice Petlice" ("Ediția cu lacăt"), o serie de tip samizdat la care a lucrat până în 1979. Alți scriitori au scris propriile lor serii, în ciuda hărțuirii la care au fost supuși de poliția secretă a partidului. Unii autori de scrieri de tip samizdat, inclusiv Vaculík, au fost publicați, de asemenea, în Occident. Nucleul autorilor de literatură samizdat s-a dezvoltat în cele din urmă și a fost semnat actul de constituire al Cartei 77; Vaculík a
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
1976. Pe 6 ianuarie 1977, Vaculík, împreună cu Havel și cu actorul Pavel Landovský, a încercat să depună o copie a cartei la un oficiu poștal pentru a fi trimisă guvernului cehoslovac. Mașina lor a fost oprită de poliția secretă a partidului și toți trei au fost duși la interogatoriu. Ceilalți semnatari au fost supuși ulterior unor interogatorii și li s-au percheziționat locuințele. La sfârșitul anului 1978, cu toate acestea, Vaculík a publicat articolul „Observații cu privire la curaj”, care a dat tonul
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
individuale. Această mișcare a fost numită austroslavism. Opiniile sale au trezit un oarecare interes la Viena, iar lui Palacký i s-a oferit chiar și un portofoliu în guvernul baronului Franz von Pillersdorf. Prăbușirea ideii federale și triumful definitiv al partidului reacționar în 1852 a dus la retragerea sa din politică. În urma concesiilor liberale din 1860 (vezi Diploma din octombrie) și 1861 (vezi Patenta din Februarie), cu toate acestea, el a devenit membru pe viață al Camerei Domnilor din Imperiul Austriac
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
prin care împăratul a creat speranțe că va acorda Boemiei dreptul la autoguvernare, el a încetat să mai participe la ședințele camerei superioare a Consiliului Imperial începând din 1861. În Dieta Boemiei ("zemský sněm") el a devenit liderul recunoscut al Partidului Național ("staročeši"). El a solicitat înființarea unui regat ceh care trebuia să includă Boemia, Moravia și Silezia, iar în zelul său pentru autonomia cehă a intrat într-o alianță chiar și cu nobilimea conservatoare și cu catolicii extremiști. A participat
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
din Polonia și a devenit conducătorul de facto al țării până la moartea sa în 1935. În noiembrie 1925 guvernul condus de Władysław Grabski a fost înlocuit de guvernul lui Aleksander Skrzyński, care a obținut sprijinul mișcării Democrația Națională și al Partidului Socialist Polonez ("PPS"). Generalul Lucjan Żeligowski a devenit noul ministru de război în guvern. Cu toate acestea, după ce "PPS" și-a retras sprijinul, acest guvern a căzut și a fost înlocuit cu cel condus de Wincenty Witos, format de Partidul
Lovitura de stat din mai 1926 () [Corola-website/Science/336035_a_337364]
-
Partidului Socialist Polonez ("PPS"). Generalul Lucjan Żeligowski a devenit noul ministru de război în guvern. Cu toate acestea, după ce "PPS" și-a retras sprijinul, acest guvern a căzut și a fost înlocuit cu cel condus de Wincenty Witos, format de Partidul Poporului Polonez „Piast” și de "Chrześcijański Związek Jedności Narodowej" ("Chjeno-Piast"). Noul guvern a avut parte chiar de mai puțin sprijin popular decât cele anterioare, iar declarațiile lui Józef Piłsudski, care a perceput schimbările constante de la putere din "Sejm" (parlamentul polonez
Lovitura de stat din mai 1926 () [Corola-website/Science/336035_a_337364]
-
rezultat, luptele au izbucnit pe la orele 19:00. A doua zi a început o nouă rundă de negocieri, mediată de arhiepiscopul Aleksander Kakowski și de mareșalul Seimului, Maciej Rataj. Aceste negocieri nu au adus, totuși, nici o schimbare. Pe 14 mai, Partidul Socialist Polonez și-a declarat sprijinul pentru rebeli și a cerut organizarea unei greve generale, susținute de sindicatul muncitorilor feroviari ("Związek Zawodowy Kolejarzy"). Greva muncitorilor feroviari socialiști a paralizat comunicațiile și a împiedicat întăririle militare pro-guvernamentale să ajungă la Varșovia
Lovitura de stat din mai 1926 () [Corola-website/Science/336035_a_337364]
-
(„Jokowi”) (în javaneza Hanacaraka:ꦗꦑ ꧈ꦮꦶꦢꦢ ;în O Jawa - Jaka Widada,în Jawa Latin: Jåkå Widådå, născut în 21 iunie 1961) este un om politic indonezian, presedintele Indoneziei începând de la 20 octombrie 2014. Reprezentant al Partidului Democrat Indonezian al Luptei PDI-P (condus de fosta președinta a Indoneziei,Megawați Sukarnoputri) este primul președinte al Indoneziei care nu s-a ridicat din vechea elită politică a țării și nu a fost general în armată. În trecut a îndeplinit
Joko Widodo () [Corola-website/Science/336018_a_337347]
-
de la 20 septembrie 2012 în alegerile pentru postul de guvernator al capitalei Jakarta a fost interpretată că reflectând votul popular pentru lideri „noi” și necompromiși și nemulțumirea față de stilul politicii „vechi” din Indonezia. La 14 martie a fost ales de Partidul Democrat Indonezian al Luptei PDI-P pentru a candida la președinția țării. Alegerile s-au ținut la 9 iulie 2014 iar rezultatul lor s-a anunțat la 22 iulie. Comisia electorală a stabilit că el a obținut mai mult de 53
Joko Widodo () [Corola-website/Science/336018_a_337347]
-
2014 iar rezultatul lor s-a anunțat la 22 iulie. Comisia electorală a stabilit că el a obținut mai mult de 53% din voturi, învingându-l pe generalul în rezervă Probowo Subianto, fost ginere al președintelui Suharto și co-fondator al partidului Gerindra. Acesta din urmă a contestat rezultatele preliminare anunșate și înainte de terminarea numărătoarei voturilor a decis să se retragă din competiție. Victoria lui Widodo, comparat uneori cu Barack Obama, a trezit multe speranțe pentru intrarea Indoneziei într-o nouă eră
Joko Widodo () [Corola-website/Science/336018_a_337347]
-
(în sârbă chirilica: Никола Пашић, ; 18 decembrie 1845 - 10 decembrie 1926) a fost un politician și diplomat sârb și iugoslav, care a fost cel mai important lider politic sârb timp de aproape 40 de ani si conducător al Partidului Radical al Poporului. El a îndeplinit mai multe funcții politice de prim rang, fiind de două ori primar al Belgradului (1890-1891 și 1897), de mai multe ori prim-ministru al Regatului Șerbiei (1891-1892, 1904-1905, 1906-1908, 1909-1911, 1912-1918) și de trei
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
Pašić s-a distanțat de Marković, desi ei nu s-au certat niciodată, si a plecat în Bosnia pentru a sprijini revoltă anti-otomană din Nevesinjska puška. Socialiștii au început să publice "Samouprava", care a devenit mai tarziu buletinul oficial al Partidului Radical. După moartea lui Marković în 1875, Pašić a devenit liderul mișcării și în 1878 a fost ales membru al Adunării Naționale a Șerbiei, chiar înainte de constituirea partidului. În 1880, el a făcut un gest fără precedent pe scena politică
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
început să publice "Samouprava", care a devenit mai tarziu buletinul oficial al Partidului Radical. După moartea lui Marković în 1875, Pašić a devenit liderul mișcării și în 1878 a fost ales membru al Adunării Naționale a Șerbiei, chiar înainte de constituirea partidului. În 1880, el a făcut un gest fără precedent pe scena politică a Șerbiei prin formarea unui club al deputaților din opoziție. În cele din urmă, programul unui partid a fost finalizat în ianuarie 1881, Partidul Radical, primul partid sârb
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
fost ales membru al Adunării Naționale a Șerbiei, chiar înainte de constituirea partidului. În 1880, el a făcut un gest fără precedent pe scena politică a Șerbiei prin formarea unui club al deputaților din opoziție. În cele din urmă, programul unui partid a fost finalizat în ianuarie 1881, Partidul Radical, primul partid sârb organizat în mod sistematic, a fost constituit oficial, iar Pašić a fost ales în unanimitate că primul președinte al acestuia. Partidul și Pašić au câștigat rapid popularitate; radicalii au
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
Șerbiei, chiar înainte de constituirea partidului. În 1880, el a făcut un gest fără precedent pe scena politică a Șerbiei prin formarea unui club al deputaților din opoziție. În cele din urmă, programul unui partid a fost finalizat în ianuarie 1881, Partidul Radical, primul partid sârb organizat în mod sistematic, a fost constituit oficial, iar Pašić a fost ales în unanimitate că primul președinte al acestuia. Partidul și Pašić au câștigat rapid popularitate; radicalii au obținut 54% din voturi la alegerile din
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
constituirea partidului. În 1880, el a făcut un gest fără precedent pe scena politică a Șerbiei prin formarea unui club al deputaților din opoziție. În cele din urmă, programul unui partid a fost finalizat în ianuarie 1881, Partidul Radical, primul partid sârb organizat în mod sistematic, a fost constituit oficial, iar Pašić a fost ales în unanimitate că primul președinte al acestuia. Partidul și Pašić au câștigat rapid popularitate; radicalii au obținut 54% din voturi la alegerile din septembrie 1883, în timp ce
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
din opoziție. În cele din urmă, programul unui partid a fost finalizat în ianuarie 1881, Partidul Radical, primul partid sârb organizat în mod sistematic, a fost constituit oficial, iar Pašić a fost ales în unanimitate că primul președinte al acestuia. Partidul și Pašić au câștigat rapid popularitate; radicalii au obținut 54% din voturi la alegerile din septembrie 1883, în timp ce Partidul Progresist, favorizat de regele Milan Obrenović al IV-lea a obținut doar 30%. În ciuda victoriei clare a radicalilor, regele pro-austriac rege
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
sârb organizat în mod sistematic, a fost constituit oficial, iar Pašić a fost ales în unanimitate că primul președinte al acestuia. Partidul și Pašić au câștigat rapid popularitate; radicalii au obținut 54% din voturi la alegerile din septembrie 1883, în timp ce Partidul Progresist, favorizat de regele Milan Obrenović al IV-lea a obținut doar 30%. În ciuda victoriei clare a radicalilor, regele pro-austriac rege, căruia i-a displăcut pro-rusul Pašić și Partidul Radical, l-a nominalizat pe bătrânul extremist Nikola Hristić pentru a
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
au obținut 54% din voturi la alegerile din septembrie 1883, în timp ce Partidul Progresist, favorizat de regele Milan Obrenović al IV-lea a obținut doar 30%. În ciuda victoriei clare a radicalilor, regele pro-austriac rege, căruia i-a displăcut pro-rusul Pašić și Partidul Radical, l-a nominalizat pe bătrânul extremist Nikola Hristić pentru a forma un guvern. Hristić a deschis adunarea printr-un decret și apoi l-a citit pe al doilea prin care dizolva adunarea. Această atmosferă înfierbântata s-a înrăutățit prin
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
interimar al finanțelor de la 3 noiembrie 1891. După ce regele Alexandru s-a declarat major înainte de vreme și a demis regenta, l-a desemnat pe radicalul moderat Lazăr Dokić pentru a forma un guvern. Deși a primit aprobarea unor membri ai Partidului Radical pentru a participa în guvern, Pašić a refuzat. În scopul de a-l exclude de pe scena politică din Șerbia, Alexandru l-a trimis pe Pašić ca ministru extraordinar la Sankt Petersburg, Rusia, în perioada 1893-1894. În 1896 regele a
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
fost citat greșit, dar fără nici un efect. Fostul pompier, Đura Knežević, care a fost condamnat la moarte, a încercat să-l asasineze pe fostul rege Milan în iunie 1899 (în sârbă: "Ивандањски атентат"). În aceeași seară, Milan a declarat că Partidul Radical a încercat să-l omoare, iar toți conducătorii Partidului Radical au fost arestați, inclusiv Pašić care tocmai fusese eliberat din închisoare după pedeapsă anterioară. Acuzațiile antiradicale ale lui Milan au fost nefondate și chiar Austro-Ungaria, principalul său aliat, a
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
Knežević, care a fost condamnat la moarte, a încercat să-l asasineze pe fostul rege Milan în iunie 1899 (în sârbă: "Ивандањски атентат"). În aceeași seară, Milan a declarat că Partidul Radical a încercat să-l omoare, iar toți conducătorii Partidului Radical au fost arestați, inclusiv Pašić care tocmai fusese eliberat din închisoare după pedeapsă anterioară. Acuzațiile antiradicale ale lui Milan au fost nefondate și chiar Austro-Ungaria, principalul său aliat, a recunoscut că Partidul Radical nu a fost implicat, în ciuda insistentei
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
încercat să-l omoare, iar toți conducătorii Partidului Radical au fost arestați, inclusiv Pašić care tocmai fusese eliberat din închisoare după pedeapsă anterioară. Acuzațiile antiradicale ale lui Milan au fost nefondate și chiar Austro-Ungaria, principalul său aliat, a recunoscut că Partidul Radical nu a fost implicat, în ciuda insistentei lui Milano că "măcar" Nikola Pašić și Kosta Taušanović să fie condamnați la moarte. Austro-Ungaria se temea că executarea pro-rusului Pašić ar obligă Rusia să intervină, abandonând acordul din 1897 de a lăsa
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
fost trimis de la Viena la Milan pentru a-l avertiza că Austria va boicota dinastia Obrenović dacă Pašić va fi executat. Reputatul istoric sârb Slobodan Jovanović a sustinut mai târziu că asasinatul a fost organizat astfel încât Milan să scape de Partidul Radical. Întemnițat și conștient de implicarea Austro-Ungariei, Pašić a mărturisit că Partidul Radical nu a fost loial dinastiei, ceea ce a salvat probabil mai mulți oameni de la închisoare. Ca parte a unui acord încheiat cu ministrul de interne Đorđe Genčić, guvernul
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]