16,273 matches
-
Nava "Evangelia" de 7.355 tdw, motor de 2.650 CP, pavilion Grecia, a fost construită la șantierele navale Harland and Wolffdin Belfast, Irlanda de Nord și lansată la apă pe 28 mai 1942. Primul proprietar a fost Blue Star Line. În perioada celui de-al doilea război mondial a fost cargou american transformat apoi în navă comercială. De-a
Evangelia (navă) () [Corola-website/Science/324219_a_325548]
-
cele ale Facultății de Construcții din cadrul Institutului Politehnic “Gh. Asachi” din Iași, pe care a absolvit-o în 1960 "cu cea mai mare medie din promoția sa". La numai 22 de ani și-a început activitatea profesională ca inginer pe șantierul Hidrocentralei de la Bicaz, continuând cu Valea Bistriței, la Grupul de Șantiere Bistrița-aval apoi, între anii 1963 și 1967, a participat ca inginer-șef la construirea Hidrocentralei Gârleni, comună unde, în amintirea sa una dintre străzi îi poartă numele. Din anul
Radu Scutelnicu () [Corola-website/Science/324300_a_325629]
-
Iași, pe care a absolvit-o în 1960 "cu cea mai mare medie din promoția sa". La numai 22 de ani și-a început activitatea profesională ca inginer pe șantierul Hidrocentralei de la Bicaz, continuând cu Valea Bistriței, la Grupul de Șantiere Bistrița-aval apoi, între anii 1963 și 1967, a participat ca inginer-șef la construirea Hidrocentralei Gârleni, comună unde, în amintirea sa una dintre străzi îi poartă numele. Din anul 1967 a lucrat pe șantierul Poiana Uzului de pe Valea Trotușului la
Radu Scutelnicu () [Corola-website/Science/324300_a_325629]
-
cu Valea Bistriței, la Grupul de Șantiere Bistrița-aval apoi, între anii 1963 și 1967, a participat ca inginer-șef la construirea Hidrocentralei Gârleni, comună unde, în amintirea sa una dintre străzi îi poartă numele. Din anul 1967 a lucrat pe șantierul Poiana Uzului de pe Valea Trotușului la construcția celui de-al „treilea baraj din țară ca importanță” din cadrul celor de tip "cu contraforți", unde s-a remarcat prin introducerea de soluții tehnice inovante foarte practice, ceea ce i-a adus înaintarea în
Radu Scutelnicu () [Corola-website/Science/324300_a_325629]
-
baraj din țară ca importanță” din cadrul celor de tip "cu contraforți", unde s-a remarcat prin introducerea de soluții tehnice inovante foarte practice, ceea ce i-a adus înaintarea în funcție. Între anii 1970 și 1974 a condus în calitate de șef de șantier lucrările de construire și amenajare a centralei electrice subterane Mărișelu din cadrul Grupului de Șantiere Someș. La acest obiectiv strategic a introdus și experimentat cu succes mecanizarea integrală a lucrărilor de betonare în subteran. Începând din anul 1974 a coordonat realizarea
Radu Scutelnicu () [Corola-website/Science/324300_a_325629]
-
remarcat prin introducerea de soluții tehnice inovante foarte practice, ceea ce i-a adus înaintarea în funcție. Între anii 1970 și 1974 a condus în calitate de șef de șantier lucrările de construire și amenajare a centralei electrice subterane Mărișelu din cadrul Grupului de Șantiere Someș. La acest obiectiv strategic a introdus și experimentat cu succes mecanizarea integrală a lucrărilor de betonare în subteran. Începând din anul 1974 a coordonat realizarea hidrocentralelor din cadrul Grupului de Șantiere Olt-Inferior (Drăgășani, Strejești, Arcești, Slatina, Ipotești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni
Radu Scutelnicu () [Corola-website/Science/324300_a_325629]
-
amenajare a centralei electrice subterane Mărișelu din cadrul Grupului de Șantiere Someș. La acest obiectiv strategic a introdus și experimentat cu succes mecanizarea integrală a lucrărilor de betonare în subteran. Începând din anul 1974 a coordonat realizarea hidrocentralelor din cadrul Grupului de Șantiere Olt-Inferior (Drăgășani, Strejești, Arcești, Slatina, Ipotești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni), ca director de grup, creând și utilizând tehnologii noi. Între anii 1987 și 1993 a condus Trustul de Construcții Hidroenergetice București în calitate de Director General cu rangul de funcție de stat prin importanța
Radu Scutelnicu () [Corola-website/Science/324300_a_325629]
-
de calibru mare și cu blindajul care reprezenta 23,3% din deplasamentul de 30.000 de tone, "Hiei" și navele surori erau cu mult superioare oricărei alte nave din flota japoneză de la acel moment. Construcția lui Hiei a început la Șantierul Naval Yokosuka pe 4 noiembrie 1911, iar cea mai mare parte a pieselor folosite erau produse în Marea Britanie. Crucișătorul Hiei a fost lansat la apă pe 21 noiembrie 1912, iar echiparea a început în decembrie 1913. Pe 15 decembrie 1913
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
Kure pentru a fi demilitarizată și reconstruită. Pentru a evita casarea navei în condițiile Tratatului de la Washington, Marina Imperială Japoneză a hotărât să o transforme într-o navă școală. Pe 15 octombrie 1929, "Hiei" a sosit în docul uscat al Șantierului Naval Kure. Au fost demontate turelele de 14 inch, lansatoarele submarine de torpile, tunurile de 6 inch și blindajul. I-au mai rămas nouă cazane, ceea ce a făcut ca viteza să îi scadă la 18 noduri (33 km/h). A
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
Japoneză a fost liberă să adauge navelor toate caracteristicile pe care pe aprecia ca fiind necesare pentru un portavion, adică: viteza mare, raza lungă de acțiune, blindaj generos și un număr mare de avioane. Construcția lui "Shōkaku" a început la Șantierul Naval Yokosuka pe 12 decembrie 1937. Portavionul a fost lansat la apă pe 1 iunie 1939 și a intrat oficial în serviciu pe 8 august 1941. Cu un proiect modern și eficient, un deplasament de aproximativ 33.000 t și
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
Cernavoda urma a fi pusă în funcțiune în 1985. La sfârșitul anului 1989, prima unitate era realizată doar în proporție de 40-50%. În cursul anului 1990, Guvernul Român a invitat o misiune de experți din partea AIEA (misiune PRE-OSART) să inspecteze șantierul de la Cernavoda pentru a constata în ce măsură lucrările executate îndeplineau cerințele standardelor internaționale de securitate nucleară și calitate. Misiunea AIEA a constatat deficiențe serioase și a recomandat finalizarea primului grup, restul fiind trecut în conservare. În august 1991 RENEL și Consorțiul
Energia nucleară în România () [Corola-website/Science/326519_a_327848]
-
fel se procedează și cu clpotele de bord recuperate aparținând navelor scufundate. Astfel, de exemplu, "Muzeul Marinei Române" din Constanța are în colecțiile sale mai multe clopote de navă, cum ar fi clopotul de bord de pe torpilorul "Zmeul", construit la Șantierul Naval Fiume (Austro-Ungaria). Clopotul, care poartă data 1914, are înălțimea de 40 cm, diametrul de 35 cm și o greutate de 10 kg.. Are și trei clopote de bord unicat, datând din anul 1906, care au aparținut unor vedete fluviale
Clopot de navă () [Corola-website/Science/326560_a_327889]
-
a aflat în dotarea vedetei nr. 7 „Locotenent Dimitrie Călinescu”, între anii 1906-1953. Realizat din bronz turnat și strunjit în formă tronconică, clopotul cu o înălțime de 27 cm și cu diametrul mare de 15 cm a fost construit pe Șantierul Naval „Thames Ironworks”, Londra. Construite pe același șantier au fost și clopotele aflate în dotarea vedetelor fluviale nr. 3 „Căpitan Mihail Romano” și nr. 5 „Maior Gheorghe Șonțu”. Cele trei obiecte sunt incluse în categoria bunurilor culturale de importanță tehnică
Clopot de navă () [Corola-website/Science/326560_a_327889]
-
Dimitrie Călinescu”, între anii 1906-1953. Realizat din bronz turnat și strunjit în formă tronconică, clopotul cu o înălțime de 27 cm și cu diametrul mare de 15 cm a fost construit pe Șantierul Naval „Thames Ironworks”, Londra. Construite pe același șantier au fost și clopotele aflate în dotarea vedetelor fluviale nr. 3 „Căpitan Mihail Romano” și nr. 5 „Maior Gheorghe Șonțu”. Cele trei obiecte sunt incluse în categoria bunurilor culturale de importanță tehnică.
Clopot de navă () [Corola-website/Science/326560_a_327889]
-
artistic, tabloul reprezintă dovada incontestabilă a alinierii elitelor românești la moda vestimentară, de sorginte vieneză, a vremii. Altă scenă contemporană, păstrată pe bolta altarului, redă imaginea „Pantocratorului”. Numele pictorilor s-au pierdut. În pofida alterării aspectului inițial, ca urmare a numeroaselor șantiere de restaurare care au afectat-o, biserica și-a păstrat multe din caracteristicile arhitecturale originare. O serie de elemente îi trădează, ca atare, vechimea multiseculară. Spre exemplu ancadramentul portalului de pe latura sudică a turnului are o deschidere dreptunghiulară, încălecată de
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
mod sigur și securizat de a transfera date, de a face streaming video (dacă este vorba de supraveghere audio/video) și alte modalități de comunicare prin satelit, în special în zone dejavantajate unde lipsesc alte sisteme de comunicații, de exemplu, șantiere, platforme de muncă, zone limitrofe sau zone de calamitate. Acest sistem de internet mobil prin satelit a fost proiectat special pentru a servi tuturor nivelelor instituționale. Acest sistem are o aplicabilitate vastă: militară, comunicații instant oriunde este sistemul localizat, în
Lamit Company () [Corola-website/Science/326698_a_328027]
-
probabil atunci adăugându-se exonartes supraînălțat cu o clopotniță de lemn. Între 1969-1973 specialiști ai Direcției Monumentelor Istorice au efectuat lucrări de restaurare și cercetări arheologice nevalorificate încă într-o lucrare. Într-o notă de cercetare arheologică, Mariana Beldie, șefa șantierului, consemna că, în săptămâna 30 octombrie - 7 noiembrie 1969, au fost descoperite 5 morminte, dintre care 2 in situ, din care s-au recuperat ceramică feudală și două monezi austriece - kreutzeri - unul din 1680 și celălalt cu efigia lui Iosif
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
intenționat greșit numărul de apartament, bănuind că există un informator în echipa procurorului. Ei reușesc să scape într-un autobuz de pasageri și, deoarece poliția îi urmărește, Mosley este forțat să trateze pasagerii ca ostatici. Autobuzul este oprit într-un șantier de construcții și este imediat înconjurat de ESU. Conștient de faptul că Nugent va dispune probabil atacarea armată a autobuzului riscând siguranța pasagerilor, Mosley permite pasagerilor să plece liberi, reușind să-l strecoare pe Bunker afară în haosul creat. Mosley
Mărturie mortală () [Corola-website/Science/326728_a_328057]
-
începe să meargă iarăși pe jos. În continuare, Foster se confruntă cu o echipă de muncitori de la reparațiile de drumuri și, acuzându-i că fac reparații inutile pentru a-și justifica bugetul, trage cu lansatorul de rachete distrugând amenajarea de șantier. Drumul său îl duce pe un teren de golf, iar un jucător de golf furios trage o minge în direcția lui. Săturat de atacurile enervante, Foster trage cu pușca în mașina jucătorilor de golf, făcând-o să se scufunde într-
Cădere liberă (film) () [Corola-website/Science/325588_a_326917]
-
pentru a ne imagina existența unui edificiu religios. Dimpotrivă, câteva decenii mai târziu, o predică a episcopului Victrice datată prin 395/396 presupune prezența unei catedrale în cetate și evocă construirea unei bazilici în apropiere. Sfântul Victrice a participat la șantier În 1954 arheologul Georges Lanfry a deschis un sondaj la nivelul ultimei travei a navei și a descoperit vechea biserică Notre-Dame. El a adus la lumină o criptă mai târzie, din timpul imperiului carolingian. La lumina acestei descoperiri, presupunerea este
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
de arhiepiscopul Robert, ca și cea a abațialei din Bernay, pune fundamentele arhitecturii normande, prototipuri ale arhitecturii religioase în Normandia, apoi în Anglia. Lucrările s-au întrerupt la moartea arhiepiscopului Robert în 1037 Un alt arhiepiscop, Maurille (1055 - 1067), încheie șantierul, precum și reconstruirea navei în 1063. S-a spus că Maurille ar fi pus să se ridice un turn-lanternă din piatră, în formă de piramidă care i-ar fi purtat numele. Catedrala romană, cu plan cruciform, prezintă o navă și colaterale
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
proiectele de arhitectură, un proiect de inginerie civilă poate fi împărțit în trei componente: Există mai multe domenii în care se poate specializa un inginer civil: Ingineria construcțiilor este ramura ingineriei care se ocupă de proiectare, management în construcții, producția șantierului, testarea, întreținerea și restaurarea clădirilor pentru uz civil. Ingineria geodezică este disciplina care studiază principiile și tehnicile pentru detectarea suprafeței pământului.
Inginerie civilă () [Corola-website/Science/325836_a_327165]
-
Parcul Centennial Club deVille - Este unul dintre cluburile de noapte pe care răufăcătorii îl pot folosi ca și adăpost. Secția de poliție MPD 7 - Este folosită ca și adăpost de către eroi. Spitalul general Metropolis Insulalui Striker Mahalaua sinuciderii Clubul Așilor Șantierele navale Metropolis Secția de poliție MPD 8 Stația centrală New Troy Clădirea laboratoarelor S.T.A.R Turnul de știință Podul municipal Simon Industriile Starware De asemenea mai există locații împrăștiate de-a lungul lui Metropolis și al Orașului Gotham pentru
DC Universe Online () [Corola-website/Science/325103_a_326432]
-
în perioada 1934-1967. Queen Mary 2 a fost singurul vas după Rms Titanic care a trecut titanicul.Dar și acesta a avut probleme la motor exact in acelasi loc . Nava a fost lansată la apă la 26 septembrie 1934 de la șantierul naval John Brown din Glasgow. La 27 martie 1936 complet finisat, pachebotul își începea cariera pe liniile prodigioasei companii de navigație Cunard-White Star a Atlanticului de Nord, care se va sfârși în anul 1967 după 1001 traversări. RMS "Queen Mary
RMS Queen Mary () [Corola-website/Science/325164_a_326493]
-
Gloria este prima platformă marină românească construită la șantierele navale Galați. La 9 noiembrie 1975 a fost lansată la apă, prima platformă românească de foraj marin, Gloria. Platforma de foraj marin Gloria este o platformă de tip autoridicătoare cu patru picioare cu zăbrele din material tubular. Platforma a fost
Platforma marină Gloria () [Corola-website/Science/324597_a_325926]