17,970 matches
-
frșre, iese ușor din orice situație, negîndu-și-le. După-amiază a trebuit să merg la zețărie pentru a vedea fotografiile lucrărilor lui Aurel Băeșu, cu care se ilustrează numărul aflat sub tipar. Cînd am intrat, fiind semiîntuneric, tipograful care mă însoțea a aprins lumina. La plecare, observînd că n-o mai face, i-am zis s-o stingă. Mi-a răspuns ca din rărunchi: „Lăsați-o, domnule, lăsați-o! Ne-au luat totul, afară de suflet: lumină, apă, mîncare, tot...” „Dacă la întunericul care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o limbă porcoasă și se propagă o violență a cărei sursă e lașitatea. Aduși în lumină, mulți din cei care grohăie ori sar la gîtul trecătorului ar fi niște „piftii”. Dacă m-ar asculta, le-aș spune celor de la partid: „Aprindeți becurile, tovarăși, dacă nu vreți ca orașul să devină o fermă de animale!” Sînt ani în care, parcă, am fost legat la ochi și surd. Memoria mea n-a reținut din ei aproape nimic. Azi am încercat să-mi amintesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ratat ocazia să facă propagandă pentru biserică: „această biserică!”, nu a reformaților (care au prins rădăcini în sat și se înmulțesc). Pe drum mi-a fost frig, iar în cimitir, pe deal, din cauza vîntului, și mai tare. Am mers să aprind o lumînare la mormîntul părinților, dar n-am reușit. Un bătrîn, Neculai al Duței, mi-a arătat, zîmbind, că „sîntem vecini”. I-am spus că aș dori ca această „vecinătate” să devină efectivă cît mai încolo. De la cimitir, am plecat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sale Tuța: „Iată, stau mai la răcoare cu dl Călin”. Întrucît în sală nu erau aburi, cred că a dat cuvintelor sale un sens figurat. Pentru mulți eu trec drept un „om rece”. „Calzi” sînt cei expansivi, sentimentali, care se aprind ușor și promit multe. Dimpotrivă, după aceeași împărțire schematică, cei ce se manifestă cu reținere sînt „reci”. Și într-un caz și în celălalt, forma e luată drept fond, intenția drept faptă, retorica drept substanță. E inutil să mi justific
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dincolo de tabernacolul cu racla Sfîntului Ioan cel Nou. Pe latura dinspre interior a raclei erau mai mulți credincioși, indistincți în smerenia lor, în afară de un cuplu de tineri, pe care îi voi reîntîlni și în capelă, unde au format din lumînări aprinse numele lor: Tina + Costel. La căpătîiul Sfîntului, un popă pleșuv, palid, obosit, spovedea și dădea sfaturi celor care le solicitau. Încasa bani pentru serviciile sale, lucru care nu mi-a plăcut! Neîndoielnic, toți cei veniți la Sfînt au o suferință
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oprească, schimba repede mina în una preocupată, își aranja o meșă, și tot așa de mai multe ori. La un moment dat s-a hotărît să-și scoată, din buzunarul sacoului, pipa, s-o umple cu tutun și s-o aprindă. N-a rezistat să stea locului decît pentru un fum sau două, apoi și-a reluat căutarea. Dar, oare, căuta într-adevăr pe cineva? Pipa l-a obligat la o ușoară schimbare de ținută: i-a îndreptat umerii și capul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iar dorința împlinită este pom al vieții” (Pildele lui Solomon XIII, 12). Proverbul e valabil atît pentru indivizi, cît și pentru popoare: noi (judec după sentimentele mele), cred că sîntem deja un popor de cardiaci! Frumos spus: „Simțeam că mă aprind lîngă ea ca o surcică”! Ascultîndu-l, mi-am imaginat o surcică de brad, fină, aproape transparentă, răsucită ca un inel, abia ieșită de sub rindeaua stolerului. Dacă-i dai foc, arde (incandescent) la fel ca o lamă de magneziu. *Mă enervează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și formulate în cea mai țeapănă limbă propagandistică. Cultura sa seamănă cu a lui Iordache din Acești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu: „Am fost și am rămas un autodidact”. La fel și gesturile prin care se impune: „Ia să ne aprindem noi o țigară și să ne indignăm de mediocritatea care ne sufocă”. Autentic e doar în vulgaritate. Scrisul fără conștiință literară, pregătit după rețetă, stereotip, e doar o formă de „hoțomăneală”. într-o bună parte a cuvîntului am examinat afirmația
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trandafir, de busuioc, de crăițe, toate culese după o anume rînduială, o bucată de pînză din cămașa flăcăului, un smoc de păr din capul lui și o găină neagră cu buhul. Astfel pregătite, vrăjitoarea și fata merg în pădure, unde aprind un foc și cînd lemnele s-au transformat în cărbuni, îl potolesc cu apă neîncepută și iarăși îl aprind. Cînd se fac din nou cărbuni, ambele se dezbracă în pielea goală (scena se petrece în noaptea de Sînziene - n.m.), își
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
smoc de păr din capul lui și o găină neagră cu buhul. Astfel pregătite, vrăjitoarea și fata merg în pădure, unde aprind un foc și cînd lemnele s-au transformat în cărbuni, îl potolesc cu apă neîncepută și iarăși îl aprind. Cînd se fac din nou cărbuni, ambele se dezbracă în pielea goală (scena se petrece în noaptea de Sînziene - n.m.), își despletesc părul și așteaptă așa pînă la miezul-nopții, cînd duhurile se retrag spre peșteri. Apoi, vrăjitoarea începe a răscoli
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Domnule Dimitriu, Am primit scrisoarea Dvs. și mă grăbesc să vă răspund. Ce să spun, decât cuvinte de laudă. Munca Dvs., plină de devotament și conștiinciozitate, În scopul de a ne păstra pe noi bătrânii În viitorime - cei cari au aprins câte o luminiță pe altarul binelui și frumosului, În viață - este vrednică de toată lauda! Prin aceasta vă faceți Dvs. intrarea - cu un ceas mai devreme, În posteritate! Nici prin cuvinte și nici prin orice răsplată materială, nu se poate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
făcut-o dar nu-i suficient. Apoi sunt preocupat de ce se Întâmplă cu noi, ca țară și popor. Gândul este sigur prea uriaș pentru importanța mea, da, ca om, nu mă lasă liniștit. O să Încropesc ceva tablete sub cupola: „Se aprind luminițe În catedrala pustiită”. Pustiită aș vrea să Însemneze: neglijată, lăsată de izbeliște, Înruginită și noi trăim și ne spunem „ei, și, asta este!”. Păi, nu asta este ci intrarea solidă pe drumul vieții. D-lui Costică laudele mele pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
15 minute stau triști, singuri și fumează. Iar cei ce au câte ceva la ei, unii își împart cu câte un coleg, alții mănâncă retrași și stingheriți. Când avem ocazia, deschidem discuția despre sindicatul Solidaritatea din Polonia, pe moment spiritele se aprind, încep discuțiile și fiecare vine cu câte o propunere. Dar, datorită neînțelegerilor, totul se lasă baltă. Toți 16 ne-am împărțit pe diferite sectoare și, cu toate eforturile noastre, încă nu am dat roade. Toți își dau seama că muncesc
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
speranță de a umaniza comunismul, nu o văd decât în tineret. Emisiuni ca Scrisoare din America sau Cvartetul duminical sunt utile, dar nu au aspectul militant, ci doar de divertisment și, pe undeva, de supraestimare a Occidentului și de a aprinde dorința de emigrare. Dar unde să emigreze românii, domnule Vlad Georgescu? Dacă ar emigra toți românii, cubanezii, rușii, chinezii, ca să nu mai vorbesc de popoarele sărace, ce s-ar întâmpla cu Occidentul? Transformarea regimului, deși dificilă, nu poate veni decât
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
va mai fi ponegrită, înjurată și discutată de cine vrei și cine nu vrei. Noi vom veni cu aportul nostru, cu banii munciți și trudiți pe meleagurile străine, pentru a ne ajuta țara, a-i revedea pe cei dragi, a aprinde o lumânare la căpătâiul morților noștri. Pentru a ne reîntâlni cu glia strămoșească, pământul sfânt pe care ne-am născut și am crescut. Cu oamenii în mijlocul cărora am trăit, ne-am îndrăgit și ne-am ajutat reciproc. Dați-ne libertatea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
după demolarea sediului în urma cutremurului din martie 1977. Deci n-ar fi de crezut că motivul economiei, mai ales că un hâtru a zis: Aici ard 10 becuri chioare, trei ore cât jucăm noi, acum mergem acasă și se vor aprinde cel puțin 160 de becuri bune. Și, pe de altă parte, întreb eu, de ce s-a desființat rubrica de bridge de la Săptămâna, care publica mai mult partide interesante între jucători celebri din străinătate? 2. Cluburile s-au desființat pentru că dădeau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
paragină, înconjurate de ziduri înalte ale blocurilor, înghițite în anonimatul cartierelor fără personalitate sau distruse, exterminate precum ființele prea vii, bisericile vechi ale Bucureștiului continuă totuși să vegheze. În întunericul navei, luminată spre seară de câte o candelă, de lumânările aprinse de credincioși în fața icoanelor Maicii Domnului, continuă să bată o inimă ascunsă! O inimă amenințată de demolare, acest spectru al bucureștenilor poate oricând să lovească oricare din lăcașurile sfinte ale capitalei. Dacă nu se ajunge la demolare, sistematizatorii se mulțumesc
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ziduri de biserici. Urâciunea pustiirii s-a mai întins și a mai pus stăpânire pe alte locuri odinioară sfinte ale bucureștenilor și ale țării. Și totuși, acum, în seara aceasta de vară, aici, lângă clopotnița din deal, amintindu-mi lumânările aprinse de credincioși prin bisericile pe care le cercetasem în timpul zilei (de la Biserica Lucaci la Sf. Dumitru, de la Biserica Oborul Vechi, la Colțea), mâhnirea pentru atâtea pierderi, pentru atâtea ruine, nu poate pune stăpânire pe mine. Ascunse, dosite, micile, bătrânele Biserici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care ne-au tot răvășit. Poate că și asta este grația Poeziei, a cărților scrise și nescrise, citite și necitite, ridicate Zid, nu doar al Plângerii, ci și al Inefabilului care Își protejează aleșii. „Iubirea puncte roșii pe țărmul strâmb aprinde...” Lumina ei se Întoarce, sporită acum, la festiva aniversare, Într-o Îmbrățișare meta-oceanică, dinspre Lumea Nouă a New York-ului spre Cetatea Eternă a poetului prieten. New York, decembrie 1999 (Familia, nr. 3/2000 și În revista Izvoare, publicația Asociației scriitorilor israelieni
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o imobilizează pe Teea Iancu, o lovesc cu picioarele, cu pumnii, cu obiecte dure, alții smulg firul telefonului (ca să reteze orice apel la ajutor), alții deschid larg ușa (ca să năvălească forțele huliganice acolite, plantate În pragul apartamentului), alții, sub balcon, aprind un foc. Un câine și o pisică sunt capturați și aruncați În flăcări. Sunt aruncate În flăcări și o serie de obiecte (Îmbrăcăminte etc.) ale victimei. În timp ce victima este mai departe lovită, alți huligani, Înarmați cu răngi, Încep să devasteze
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Astfel au plecat toți cinci spre casa lui Neagu: feciorul lui înainte și ceilalți pe rând după el. La un moment dat pe o culme se constată că sunt numai patru. Boroancă lipsea dintre ei. Scânteia bănuielii li s-a aprins imediat în suflet, dar băiatul a zis că se întoarce, că s-ar putea să fi rămas la trecerea pârâului mlăștinos, pe care ceilalți îl trecuseră cu ușurință și el o fi călcat într o groapă pe care băiatul o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
negru Negru de clocot Ce-ntunecat se zbate Și Bate... Bate... Bate... Morți vii Stafii și câte-un înger mat Ce-a înghețat Plecat în veșnicii. Morți vii Stafii în urlete surpate de nebuni. O, Doamne, unde ești?! De ce n-aprinzi minuni Minuni cerești? O, Doamne unde ești? Din nepătruns Nici-un răspuns Pitești, Pitești Pitești. Explicația acestor fapte nu putea să fie decât una pe plan metafizic; păcătuise de neiertat neamul românesc: o mică parte, direct, criminalii, iar ceilalți, cei mulți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
legat șireturile de la glugă până sub nas și mi-a pus ochelarii peste glugă. Arătam ca o mumie pregătită să înfrunte ploaia. A deschis apoi ușa dulapului din perete, m-a luat de mână și m-a împins înăuntru. A aprins lumina și a tras ușa după ea. Interiorul arăta ca un dulap de haine, dar nu erau haine acolo. Doar umerașe și grămăjoare de naftalină. Imediat mi-am imaginat că era de fapt un culoar secret care ducea cine știe unde. Altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e bine, ai grijă. Cu asta... cam așa. Nu reușeam să pun frânturile de cuvinte cap la cap, ca să-mi dau și eu seama ce voia să-mi spună. Am intuit că nu era vorba de nici un pericol, așa că am aprins lanterna și am îndreptat-o spre fața mea, ducând degetul la ureche pentru a-i arăta că nu se aude. Omul a dat de câteva ori din cap în semn că a înțeles. A pus felinarul jos și și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
poate exista decât un singur Cititor-de-vise. Pentru asta trebuie să îndeplinești o condiție specială și mă ocup de ea imediat. Paznicul a luat o tăviță albă de pe bufet, a pus-o pe masă și a turnat ulei în ea. A aprins un chibrit și i-a dat foc. A întins mâna după un cuțit plat, ca acelea folosite pentru a unge pâinea cu unt. Avea o formă cam ciudată. I-a ținut vârful în flacără vreo zece minute, apoi a stins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]