17,288 matches
-
aluzie la bibliotecă privată a lui Tuvia Miller care se află pe vremuri în centrul localității și era la începutul secolului al XX-lea una din cele mai mari din Palestina, si la oamenii de litere care au trăit și muncit la Rehovot: Moshe Smilanski, fratele acestuia Meir „Siko” și nepotul S.Izhar, poetul și traducătorul de limbă idiș Yehoash, poetul Shin Shalom, poeta Rahel Bluwstein, poeții Alexander Pen și Avraham Halfi care au lucrat în livezile Rehovotului, Nahum Gutman și
Rehovot () [Corola-website/Science/300221_a_301550]
-
teren au rămas nearate și nesemănate, iar, ca să poată trăi, cei tineri au căutat locuri de muncă în industrie, în primul rând în minerit. De prin anii 60 ai secolului XX, odată cu extinderea exploatărilor miniere, populația tânără a mers să muncească în mină și în uzina mecanică din Baia de Arieș, devenind un fel de nici țărani, nici muncitori. Meseriile noi i-au dus și pe o parte din Văeleni departe de casă, prin Turda, Timișoara, Hunedoara, unde găseau mai ușor
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
de nici țărani, nici muncitori. Meseriile noi i-au dus și pe o parte din Văeleni departe de casă, prin Turda, Timișoara, Hunedoara, unde găseau mai ușor de lucru. Astăzi satul aproape că se pustiește datorită plecărilor celor tineri să muncească în străinătate. Sunt însă semne că unii ar reveni în satul părinților și al moșilor. De remarcat că majoritatea bărbaților din sat sunt calificați în școli profesionale în meserii pe care nu le mai practică. Acum, că minele și uzina
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
nu au scăpat nici ținuturile rurale, pe care comuniști le-au supus colectivizării. Înfăptuită în doua etape, colectivizarea satului Stremț a adus o serie de transformări care au marcat viața oamenilor. Majoritatea bărbaților și tinerilor din sat au plecat să muncească în uzinele și fabricile țării, pe șantiere unde au învățat diferite meserii, dar după program munceau și la CAP. Mulți din bărbații satului au aderat la Mișcarea de rezistență armată din munții Apuseni condusă de maiorul Nicolae Dabija, iar unii
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
etape, colectivizarea satului Stremț a adus o serie de transformări care au marcat viața oamenilor. Majoritatea bărbaților și tinerilor din sat au plecat să muncească în uzinele și fabricile țării, pe șantiere unde au învățat diferite meserii, dar după program munceau și la CAP. Mulți din bărbații satului au aderat la Mișcarea de rezistență armată din munții Apuseni condusă de maiorul Nicolae Dabija, iar unii dintre ei au plătit cutezanța de a se împotrivi noii orânduiri, alții au plătit cu ani
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
pe care România a fost obligată să le achite către Uniunea Sovietică, seceta prelungită din anii 1945-1947, presiunea „cotelor față de stat”, prigoana împotriva „chiaburilor” din satele comunei care au fost trimiși în închisorile de la Gherla, Aiud, Poarta Albă, unii au muncit la lucrările canalului Dunăre-Marea Neagră, metodele de convingere pentru intrarea la început în cele două întovărășiri și în 1961 în Cooperativa Agricolă de Producție Stremț, au rămas puternic imprimate în memoria celor care le-au trăit. Persoanele din localitate care
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
reprezentanților aristocrației. Ecaterina cea Mare a extins controlul politic al Rusiei asupra statului polono-lituanian prin acțiuni cum a fost aceea a sprijinirii Confederației de la Targowica. Costul campaniilor militare ale împărătesei a fost plătit în special de țăranii iobagi, obligați să muncească mai mult pe pământurile stăpânilor lor, ceea ce a dus la o răscoală de proporții în 1773, după ce Ecaterina a aprobat legea care permitea vânzarea șerbilor separat de pământul pe care lucrau. Conduși de un cazac, Emilian Pugaciov, mobilizați de lozinca
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
vieți. Cei care au scăpat cu viață s-au suit mai spre deal întemeind o nouă așezare. Satului i-au spus ceea ce însemna satul locuit de oamenii scăpați de epidemie. Terenul proprietatea Mânăstirii Tismana și a boierului Aga Filisteanu era muncit în devălmășie de locuitori. Demn de subliniat este faptul că pe teritoriul actual al comunei se găseau în trecut moșiile care au fost secularizate, ale mănăstirilor Crasna și Tismana ce aveau pe aici chilii pentru slujitorii mânăstirești. Ulterior satele alcătuite
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
M-rii Neamț și vătămanilor din Orțești pentru a repopula satul cu „oricâți oameni vor chema din țară , leah , rus , sârb , grec sau ungur , ei să aibă slobozenie pe trei ani de la domnia mea , nici să ne plătească , nici să ne muncească nouă nici o muncă nici o dabila , numai să aibă a da birul împărătesc o singură dată pe an ...De aceea , nimeni din slugile mele,...sau alții din ei să nu îndrăznească a intra în satul lor“ . De aici reiese că domnia
Orțăști, Neamț () [Corola-website/Science/301657_a_302986]
-
secolului al XIX și începutul secolului al XX -lea, satul Tomșani a fost un sătuleț mic și sărac, cu toate că unii țărani au fost împroprietăriți prin reforma agrară din 1864 dată de Cuza Vodă, sărăcia dăinuind datorită faptului că pământul era muncit empiric, cu unelte primitive. O frescă a satului Tomșani din acea perioadă o găsim ilustrată în romanul "Din vremea căpitanului Costache", în prefața căruia autorul - Alexandru Antemireanu, originar din Tomșani, fiul preotului Damian Antemir - spune: "m-am născut la 1877
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
de plutași. Între aprilie și iunie, când apele Mureșul creșteau datorită ploilor de primăvară și topirii zăpezii, zilnic porneau câte 150-200 de plute spre Reghin, Târgu Mureș, Alba Iulia, sau chiar la Arad ori Seghedin. Exploatarea forestieră și plutăritul erau munci grele, aspect este ilustrat și de declarațiile preotului János Bocskor din Remetea (1838): „Pe când alții își dorm liniștiți somnul dulce, în brațele ațipite ale naturii, pe la miezul nopții în cel mai aprig ger, plutarul își părăsește patul călduros; când luna
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
de plasă până în 1949. Dacă Ilia a fost declarat oraș în documentele medievale, ar trebui să aibă și astăzi același statut mai ales că a avut un trecut istoric, presărat cu suferințe și jertfe ale românilor care au demonstrat că muncesc și își apără localitatea. Din punct de vedere documentar în anul 1350 este atestata sub numele de “târgul Ilia”. În Evul Mediu aici s-au realizat construcții cu rolul de a apăra teritoriul de invaziile turcești. În secolul al XV
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
1970 au apărut tot mai multe persoane obeze, predominant acest lucru s-a extins la femei. Motivul principal al apariției obezității a fost alimentația nerațională, unilaterală ( făinoase, grăsimi ) concomitent cu reducerea efortului fizic, oamenii văzând cum sunt remunerați, așa și munceau. Ne primind legal pentru munca depusă suficient pentru supraviețuirea în condițiile unui trai decent, oamenii mai veneau de la câmp cu produse sau lucruri „nelegale", iar bărbații de la slujbele lor dacă aveau posibilitatea mai aduceau câte „ceva" în mână. Aceste obiceiuri
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
cu plecări în străinătate, nu mai vin în sat. În câteva case s-au mutat pensionari de la orașe, după cumpărarea acestora.Apoi deși au preluat terenurile agricole, după anul 1991, multe terenuri au rămas pe suprafețe mici nelucrate. Ne mai muncindu-se cu animalele lucrările în câmp sunt tot mai scumpe ceea ce este peste posibilitățile financiare ale majorității oamenilor. Scumpirea acestor lucrări în prezent se datorează faptului că sunt făcute cu mijloace mecanizate: tractoare, semănători și combine, precum și datorită utilizării îngrășămintelor
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Zilele de primăvară încep in mod normal odată cu luna Aprilie. Rar mai sunt în această lună înghețuri slabe, astfel viile și livezile dau rod mult și se dezvoltă foarte bine. Locuitorii comunei Cașin, încă din cele mai vechi timpuri, au muncit atât ca agricultori cât și ca crescători de animale datorită pământurilor moșiei Cașin și a obârșiei locuitorilor care la origine erau ciobani bârsani și mocani. Țăranii lucrau pământurile agricole producând în special porumb, care era necesar oamenilor, lucerna care era
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
recoltă imbelșugată de ceară și miere. Grădinile sătenilor erau roditoare și pline de tot soiul de legume și verdețuri folosite la mâncăruri. În general, cășuneanul a avut pe tot parcursul anului cămara plină cu mâncare și băutură, fiind harnic și muncind pentru procurarea acestora. Râul Cașin și pârâul Curița sunt bogate în următoarele specii de pește: păstrăv, mreană, scoboi, clean, molane, sglavoci, porcușori, gâriți, raci și scoici de apă dulce. Prinderea și vânzarea de pește reprezenta o ocupație aducătoare de bani
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
treptate a orașului Onești, mulți fiind acum angajați la un loc de muncă în oraș, de unde își câștigă traiul și venitul cu care își poate cumpăra de pe piață orice produs din cele menționate mai sus pentru care trebuie altfel să muncești. Există totuși numeroase cazuri în care sătenii ce au loc de muncă în oraș, sunt nevoiți să muncească pământul și să crească animale din pricina veniturilor mici cu care nu poate achiziționa carne sau alte produse necesare lor. Alții însă o
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
traiul și venitul cu care își poate cumpăra de pe piață orice produs din cele menționate mai sus pentru care trebuie altfel să muncești. Există totuși numeroase cazuri în care sătenii ce au loc de muncă în oraș, sunt nevoiți să muncească pământul și să crească animale din pricina veniturilor mici cu care nu poate achiziționa carne sau alte produse necesare lor. Alții însă o fac din plăcere, datorită caracterului lor și a faptului că sunt cășiuneni gospodari care nu pot trăi fără
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
la un loc. Astfel Vlașca este un fel de comunitate de țigani. În urmă cu 200 de ani, acești țigani erau lăutari, cismari și fierari, fiind de folos cășiunenilor. Astăzi, unii își căștigă traiul prin Italia, alții prin „ciubucărie”, alții muncind pământul cășiunenilor. Puțini mai sunt aceia ce păstrează obiceiurile vechi. Dintre lăutarii de astăzi, cel mai renumit țigan este Filip. Viața artistică a comunei Cașin este în strânsă legătură cu trecutul ei. Portul, obiectele de artă, felul cum își construiau
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
echivalentul franțuzescului "on" sau germanului "Mann". Se folosește atunci când este vorba de ceea ce se face în general, cănd autorul acțiunii nu poate fi bine precizat. Este folosit mai ales ca subiect. De exemplu: Ĉi ție oni laboras multe. Aici se muncește mult." - este vorba de oameni în general, si nu de cineva anume. Pronumele și - si derivatele sale - se poate întrebuința doar la persoana a treia. El se referă la subiectul propoziției, însă nu poate fi subiect sau parte din subiect
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
Coruț părăsește comuna Andrieșeni și se stabilește la periferia Iașului în colonia muncitorească Ciurea. Clasele gimnaziale le finalizeză într-o școală din această colonie. În 1963 este admis la "Liceul Național Mihail Sadoveanu" din Iași. În liceu își câștigă existența muncind cu normă la confecționat lăzi pentru fructe. În 1965 este unul din cei 400 de candidați admiși la "Liceul Militar Ștefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc. Educația în liceul militar nu îi lipsește; printre cărțile din biblioteca liceului, cum ar
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
tătară a paznicului, pe care boierul l-a angajat să păzească moșia. Paznicul, de origine tătară, își avea coliba pe o movilă, de unde avea vizibilitate asupra moșiei. Aceasta s-a numit "Movila Tătarului", iar oamenii care au fost aduși să muncească au început să-și facă bordeie de pământ aici. În vechime, satul era străbătut de așa-numitul "drumu al sării", drum ce făcea legătura între salinele de sare din Județul Prahova și Portul Constanța. La sfârșitul secolului al XIX-lea
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
în contextul unei iminente invazii a armatei turce, să-și pună capăt zilelor aruncându-se într-o fântână din apropiere. Se pare că astăzi încă există un izvor în acea zonă din care oamenii își procură apa când merg să muncească la câmp. Vechea școală, clasele I-IV, a fost reconstruită din temelii în ultimii ani. Nu departe de localitate a trecut Drumul Sării. Multă vreme în localitate s-a jucat călușul de sărbătoarea Sfântului Ilie iar tinerii anilor 1940-1950 încă
Cătunu, Teleorman () [Corola-website/Science/301791_a_303120]
-
din prima categorie au fost asimilați cu cei din categoria a doua. După 1945, țăranii din Cioara, ca de altfel din toată țara, abia gustaseră din aerul păcii, când li s-a întins momeala: "pământul este al celor care-l muncesc. Cei mai mulți s-au prins în momeala întinsă și s-au înscris la "Frontul Plugarilor". Dar indiferent dacă țăranii au fost sau nu membrii ai Frontului Plugarilor, au îndurat "predarea cotelor obligatorii către stat", din anii 1949, 1950, 1952, etc. Ani
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
trupul firav, tremurând de durere, a întors privirea către Cel de Sus și a rostit: 'Doamne iartă-i pe toți care greșesc și pe mine Doamne!' Dă Doamne sănătate și minte la toată lumea și mie Doamne!' Noul mod de a munci pe bază de plan făurit de biroul numit al C.A.P.-ului, îl făcu pe țăranul harnic, să renunțe, în mod treptat,la: - experiența și inițiativa de a însămânța: "unde, ce, cât, când și cum ?" - experiența și inițiativa de a efectua
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]