18,350 matches
-
vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri cunoscute doar de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre ținutul zăpezilor veșnice. Priveam uimit și înfricoșat la colosala forță distructivă a acestor formațiuni ciclopice în momentul descărcărilor electrice. Fantastic! "Și-ai s-asculți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cinci tone de pulbere, scria gazeta) o atmosferă de infern și de sfârșit de lume: țipete, căldură, aglomerație produsă de mișcarea browniană a mașinilor și a pietonilor pe străzi. Plus mirosul greu și tulbure de pucioasă consumată care plutea în nor compact deasupra solului. Cred că așa miroase aerul în preajma cazanelor lui Scaraoțchi. Singurul moment in care orașul calvinist nu mai respectă regulile de circulație: se parchează peste tot, inclusiv pe trotuare, se trece pe roșu. Libertate de moment, cu miros
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sunt cele de supă. Evident că după coacere nu reușesc să le scoată la suprafață, în râsetele celor din jur. Dialoghează între ei cu o voce înaltă, dând tot timpul impresia că se ceartă. Amicul canadian David coace într-un nor de fum un hamburger gras, pe care a uitat însă să-l decongeleze înainte de operațiune. Iar eu mănânc pe un colț de masă o supă de pui, cârnat "polonez" și brânză cedar cu ceapă reminescență balcanică a gustului, care mă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la figure de Mentor reconduit Télemaque en classe du retour de ses voyages sub forma unui bătrân drapat în togă și a unui tânăr care se lasă condus de acest bătrân. Tânărul privește însă peste umăr, printr-o spărtură dintre nori unde se întrevede amintirea "luminoasă" a Lacului Léman, simbol al călătoriei și "înțelepciunii". Efect benefic al oricărei călătorii este de necontestat. Primesc ieri o scrisoare din România, francată cu un timbru mizerabil. Hârtie de proastă calitate (ca mai toate timbrele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Un oraș multicultural, cu propriile sale reguli și obiceiuri de viață. Bucătăria este populată de americance care gătesc ouă ochiuri îmbrăcate în pijamale și papuci galbeni pufoși cu capete de rață. Africanii pregătesc orezul și frig banana plantan învăluiți în nori de fum. Maghrebinii vorbesc tot timpul fie prea tare, fie prea încet, șușotind, ca și cum ar pune la cale un complot. Sud-americanii se strâng laolaltă spontan, scot o chitară și cântă cântece de dor și jale de pe la ei, trăgând cu poftă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a mai fost găsit nici până astăzi. O legendă locală spune că el va reapare atunci când Québec-ul își va recăpăta independența. Pe soclu statuii-soldat este scris: "Not by the power of commerce, art or pen, shall our great Empire stand; nor has it stood; but by the noble deeds of noble men, heroic lives and heroes outpoured blood". (Nu prin comerț, artă sau literatură va dăinui al nostru măreț Imperiu; și nici nu a făcut-o. Ci prin nobile fapte de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înseamnă a comite un pleonasm îngăduit, pe care pur și simplu nu-l poți opri la vreme. Fi rește că Antoaneta Ralian traduce. E ca și cum ai spune că tram vaiul cir culă pe șine sau că afară plouă când sunt nori. Și nu e numai asta. Când vorbim despre actorii români de colecție, ieșim rar de sub umbra lui Di nică, a Olgăi Tudorache, a lui Rebengiuc și a lui Beligan. Poate că s-ar cuveni să lărgim puțin sfera. Să acceptăm
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în care e specializată), bine co nectată în lumea editorială (cea veche și cea nouă cu metehne vechi), doamna Ralian știe, mai bine ca mulți dintre noi, nu doar prețurile mizerabile practicate de editurile românești pentru traducere, ci și prețurile nor male sau pretențiile absurde ale unor traducători adre sate unor instituții culturale. Doamna Ralian știe, din proprie experiență, în ce hal a decăzut meseria de traducător, mai ales din cauza lipsei cronice a unor adevărați profesori sau a culturii temeinice.“ SIMONA
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Astept să vii cu mine, s-ajungem pan’ la nori, Să vezi și tu mai bine, sus, carduri de cocori, Să ne urcăm, de mână, pe vechile cărări, Să mergem sus, la stana, pe creasta dintre zări. Acolo sus nu fie, în noapte, decât noi, Să ne cuprindem iarăși, în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93338]
-
la stana, lângă hau, O noapte de poveste și n-o să-ți pară rău. Și de-o să vină noaptea, furtună, ca pe vremuri, Să stai cuprinsa-n brațe, de frică să nu tremuri. Afară de-o să treacă o lună, printre nori, Pe noi ne vor cuprinde ai dragostei fiori. Sa-asculti, după iubire, tăcerea aceea sfântă, S-auzi cum suna-n vale, pârâul care cântă. Cuprinși o să rămânem cu noaptea peste noi, Sa-auzi doinind în codru, un bucium de la oi, Să spargă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93338]
-
prin roua, să mergem la izvor, Sa simti apă cea rece, pe sâni și pe picior. Să vezi cum se destramă o boare, colo sus, Ce duce-n vai acuma, povestea ce mi-ai spus. Cuprinsă apoi de vraja si-nvaluita-n nor, Vei ști că fericirea e-n stana din pripor. Și după această noapte, iubind fără hotar, Uita-vom noi și ziua, ce-i scrisa-n calendar.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93338]
-
intrigi balzaciene cu caractere balzaciene. Viața continuă a-i face concurență. Să fim speriați ori de câte ori vom descoperi ceva care nu este în Comedia umană. Nu vom avea multe ocazii de panică. 22: Vine spre galaxia noastră - nu spre Terra - un nor de hidrogen, cine știe cum și de unde scăpat, căci cosmosul este mai complicat decât căile Domnului, lung de 20 de ani-lumină, cu o viteză neobișnuită de 150 km/s. L-au descoperit olandezii, au și făcut un raport senzațional, lumea a sărit
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
au și făcut un raport senzațional, lumea a sărit la telescoape. Panică pe Pământ nu are rost să se creeze: directorul Oot de la observatorul din Dwingeloo (acești dubli „o” sunt mai liniștitori decât stelele într-o fântână, vara) zice că norul se va ciocni cu Calea Lactee și va avea loc un cataclism de mare interes științific pentru astronomii tereștri. E O.K. Nimeni nu cred să aibă ceva împotrivă ca de pe Pământ să se privească la catastrofele din Calea Lactee. La atâtea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
această cale e la locul ei, pașnică, simpatică, poetică - ce mare pericol pot reprezenta acolo, departe, câteva picături din sânul Iunonei ajunse în cer pe când îl alăpta pe Hercule? Dormeam liniștit. Atunci de unde naiba i s-a năzărit să atragă nori de hidrogen și să aspire la catastrofe? Nu știa că nu-i de joacă cu hidrogenul? Ce a enervat-o, ce a exacerbat-o, ce a făcut-o să-și piardă mințile și să cheme spre ea un cataclism la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în pori goluri, carii, caverne minuscule. Colții de fier, de mult bătuți în marmură, ruginesc. Vin peste cariatide nori de praf, vânturi sărate, boli și ierburi abundente, serviciile de anastiloză fac radiografii ale pietrei, tubaje, analize. Pe urmă sunt avioanele cu reacție care fac să vibreze îndelung și periculos pilonii, coloanele bătrâne, fragile, anemiate. Se încearcă operații de salvare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
șoc atât de mare între vorbe și tunuri, încât sper din toată inima că, în sfârșit, se va stabili o bază trainică și serioasă de discuție. 21: Crowhurst întrezărește un pământ verde, care se desprinde sub un tavan coborât de nori; sunt insulele Falkland. Acum ar putea să coboare la sud, 500 de mile, și să realizeze cel puțin un act de bravură: să ajungă la Capul Horn, punctul meridional extrem al Americii. Dar renunță. Schimbă drumul. Destinația Anglia: „Este sfârșitul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu mă simt obosit. Aș minți argumentând patetic că m-a răzbit oboseala, la care are drept constituțional orice explorator. Eu nu obișnuiesc a dezinforma, așa cum mă feresc și de a informa. Mă psihanalizez zăcând în hamac și constat că nori lungi trec pe șesuri. Mulțumită lor, înțeleg că starea în care mă aflu e o stare de reculegere, specifică comemorărilor. O comemorare te poate ajunge din urmă mai repede decât o bucurie, o reculegere te poate răzbi ca orice oboseală
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
e o stare de reculegere, specifică comemorărilor. O comemorare te poate ajunge din urmă mai repede decât o bucurie, o reculegere te poate răzbi ca orice oboseală. În urmă cu un an, cam pe vremea asta, se anunța că un nor de hidrogen, lung de 20 ani-lumină, se îndreaptă spre Calea Lactee, atras de ea cu o viteză de 150 km/s, urmând să aibă loc un cataclism de un extraordinar interes științific. În urmă cu un an așteptam, cu umorul cuvenit
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și-a pus revolverul la tâmplă, îngenuncheați pentru Levinson al lui Fadeev, pentru Înfrângerea lui Fadeev, e cât Espoir-ul lui Malraux, Levinson n-ar fi ocupat Praga... sunt singurul dintre voi care anul trecut am comparat invadarea Cehoslovaciei cu un nor de hidrogen atacând Calea Lactee... am scris-o negru pe alb...”. Numai că limba mea în loc să se lase înghițită, mi se umflă! Așa am simțit - că mi se umflă limba, ca în basmul lui Arkadi Gaidar, cu copilașul acela care trebuia
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
numește acest poet pe Dumnezeu, ci spre viață pentru acei care au dreptul la ea prin munca lor. Blaga s-a complăcut să împrăștie în jurul său o tulbureală luminiscentă, o luminiscență de putregai, învăluindu-se în ea ca sepia în norul de cerneală și ținându-se sus și la distanță de mulțime, dar bucurându-se de grație și favoruri la cei puternici. Așa se explică poate de ce nici până astăzi Blaga nu s-a simțit atras de lupta poporului român, pornit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
-n măduva din dește. Minciuna suplă, știu, nu vă lipsește În craniul de hidră ori de pește, Dar verbul vostru, totuși, putrezește. Ne-ați revărsa-n veșmântul aurorii Tot ce-au ascuns sertarele pandorii, Și-ați prăvălii și stâncile, și norii, Ne-ați alunga din ceruri și cocorii, Fumul de jertfă, vulturi și prigorii. Dar suptă, rătăcită-n unde, În verbul epileptic când s-ascunde Târându-se-n tăcerea ca de pâslă, Silaba voastră face viermi și mâzgă.“ („Clevetitorilor patriei“, Contemporanul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
tata, acesta mi-a povestit multe amănunte din viața lui. Tata a fost un om care a făcut frontul de la început până la sfârșit. Și acest lucru, după cum mi-a povestit chiar el, n-a fost tocmai întâmplător. În 1939, când norii negri ai războiului se anunțau deasupra Europei, tata avea 18 ani. Știind ce urma să se întâmple și sfătuit probabil și de cei din jur, tata a făcut o mișcare inteligentă: s-a înrolat voluntar în armată, situație în care
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mă puteam apăra în nici un fel. În mod normal eu trebuia să fiu terminat în mod viclean, din ,,vina mea” ca un ,,nenorocit de bețiv”. Așa trebuia să se întâmple în mod ,,logic”. Dar Cineva de Sus, cineva de ,,dincolo de nori”, m-a ajutat să trec peste toate aceste probleme și să scriu în continuare împotriva hoților. Mi-am pus întrebarea ce ar trebui să înțeleg din toate câte mi s-au întâmplat? În urma acestor experiențe mi-am dat seama cât
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care eram un copil și nu prea înțelegeam, cam de aceleași lucruri. Bunica îmi spunea că după moarte noi trecem undeva ,,în cer la Doamne-Doamne”. Eu într-un fel eram convins de ce spunea, dar atunci când bunica a trecut ,,dincolo” , priveam norii, nu vedeam nimic și nu înțelegeam unde poate fi. Apoi, sub influența ,,deșteptăciunii” comuniștilor am devenit ateu: totul poate fi explicat, știința umană nu are nimic în comun cu ,,superstițiile”, iar omul este ,,buricul” Universului. Este atitudinea tipică a omului
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ochi neobosit, să nu cumva se strecoare iarăși sarsailă pe aici, să mai facă oarece năzbâtii până se va întoarce din călătoria ce hotărâse a face, și-a luat sacul cu daruri în cârcă, a făcut semn de oprire primului nor ce tocmai trecea pe la poarta sfântului Rai și S-a aruncat pe spatele lui, cerându-i să L ducă pe pământ. Și-a pogorât norul ușurel, ușurel, cu grijă mare ca să-L depună pe Prea-Sfântul, jos pe vârful celui mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]