16,567 matches
-
rîndu-i, expresie, mediu de iradiere a acestei obiectivități prin analogie, la o scară mult mai modestă, cu acei spirituali care, înaintînd pe căile diferitelor tradiții, știu că vor atinge aceeași țintă, care ajung la un moment dat să vadă același peisaj transcendent. științele religiei : gestionarea savantă a distanței Pînă acum cîteva decenii, știința făcea parte, alături de istorie și social, din triada în fața căreia religia trebuia să se încline sau să se retragă în spațiul privat, de vreme ce, în modernitate, științele preluaseră de la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
îndărătul sobrietății lor științifice, analizele filozofului francez lasă să se ghicească o undă de melancolie pricinuită de anemierea unității cetățenești, republicane. în schimb, autorii care lucrează pe terenul anglo-saxon, unde varietatea culturală, etnică, religioasă face de mult parte din logica peisajului public, mizează mult mai ofensiv pe diversitate. în termenii lui Giovanni Sartori, însuși principiul democrațiilor liberale afirmă că diferențele, și nu uniformitatea constituie resursele statelor 4. Se percepe astăzi în mod universal, declară Charles Taylor, faptul că diversitatea e cea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
esențial. Antropologii își îndreaptă atenția spre procedeele, din trecut sau de astăzi, folosite de Biserici pentru a tolera/admite/ integra în ortodoxia oficială diferența, opinia îndrăzneață pînă la limita ereziei, nonconformismele. Nu pe omogenitate, ci pe concurența, varietatea, policromia din peisajele credinței, fie ele vechi sau noi, cade acum accentul în studiile religioase. într-un frumos text introductiv la cartea despre Origen a lui Henri Crouzel, Ioan I. Ică înfățișa primele secole creștine ca o epocă de libertate și diversitate intelectuală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și ceva, să ne ducem viața publică în regimul separației față de absolut. Societatea democratică nu mai e o scenă unde se reprezintă ordinea divină și raportarea omului la ea. Universul nu mai e mediatorul antico medieval între uman și divin. Peisajul natural și cel social au încetat să fie, pentru noi, sursă de cunoaștere ori de experiență spirituală. Aceste două suporturi creditate de toate culturile tradiționale ne-au fost trase de sub picioare. Pe deasupra, individualismul tîrziu modern privește cu reticență orice subordonare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
curgerea și peripețiile ei manifeste, o mișcare secretă care o poartă către arhetipul intra divin al polarelor în conjuncție. Acolo, paradoxurile întrupării care cuprind creația și istoria în plasa lor eliberatoare își au tensiunea cea mai înaltă. Pentru omul spiritual, peisajul lumii și viața proprie cu contrastele, crizele, contradicțiile lor flagrante pot sluji atunci drept materie simbolică, pot deveni terenul unei experiențe pregătitoare, text în care el citește urmele paradoxului intra-divin. Ca atîția alții înaintea lui, greci, evrei și creștini
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
poarta contrariilor ultime, a le trăi ca pe proiecția în imediat a acestei porți. Gîndirea paradoxală poate lua în grija ei ambiguitățile, contradicțiile, crizele, rupturile tragice ale realului contingent, poate da seamă de scandalul lor. Dar, astfel, ea descoperă în peisajul lumii și în destinul omului pulsația antinomiilor apofatice, ultimul portret posibil al transcendenței. Europa : exploatarea judicioasă a contrariilor în tensiune Cu stilul paradoxal de gîndire, atît de fertil din punct de vedere spiritual, Europa modernă nu a pierdut legătura ; dimpotrivă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lume și nu are parte de lumea ce va să vină. Asupra bogatului simbolism al arborelui, vezi René Guénon, Le symbolisme de la croix, ed. cit., capitolul L'Arbre du Milieu. Nici Dante nu e în stare să relateze simetriile între peisajul cosmic și peisajul sferei cerești decît după ce a suportat interior o răsucire a perspectivei, după ce a trecut de la capacitățile umane la cele trans-umanate de cunoaștere. întîlnirea ochilor Deși experiența relatată de Dante e tot atît de aparte ca și geniul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
are parte de lumea ce va să vină. Asupra bogatului simbolism al arborelui, vezi René Guénon, Le symbolisme de la croix, ed. cit., capitolul L'Arbre du Milieu. Nici Dante nu e în stare să relateze simetriile între peisajul cosmic și peisajul sferei cerești decît după ce a suportat interior o răsucire a perspectivei, după ce a trecut de la capacitățile umane la cele trans-umanate de cunoaștere. întîlnirea ochilor Deși experiența relatată de Dante e tot atît de aparte ca și geniul lui, el nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
aceste margini. André Scrima asocia concepția lui Ioan Damaschinul privind creația cu tema țimțum, potrivit căreia Dumnezeu creează lumea precum marea țărmurile : retrăgîndu-se . Doctrinele creației prin retragere tematizează spațiul lumii ca fenomen al transcendenței divine în chiar actul autotranscenderii sale. Peisajul lumii are ca substrat mișcarea divinului care se depășește pe Sine spre Sinele lui misterios. Abia în spațiul făcut posibil prin această mișcare de transcendere lucrează Creatorul, stabilind principiile creației, manifestîndu-se în mod afirmativ, instaurator. Dumnezeu creator apare ca un
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în scenă abia la sfârșitul secolului trecut. Printre puținele excepții se număra pujadismul în Franța, o mișcare populistă cu o ideologie eclectică, care a avut o scurtă răbufnire în anii '50, dar care nu a avut un impact major asupra peisajului politic (Priester, 2007: 142-158). Între anii '30 și '70, populismul a prins rădăcini, atât în Canada, cât și în Statele Unite ale Americii. În timp ce în Canada populismul a fost legat de Social Credit Movement (Laycock, 2005a), în SUA populismul apare odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Torre, 2010). Mai precis, așază într-o nouă lumină dimensiunile duale ale democrației, deopotrivă participativă și contestatară, care nu coexistă întotdeauna în armonie una cu cealaltă. Izbăvitor pentru unii, amenințător pentru alții, populismul va fi foarte probabil parte integrantă a peisajului politic regional câtă vreme instituțiile sunt slabe, iar cetățenilor nu li se permite să aibă un rol participativ însemnat. Capitolul 8 Populism și autoritarism. Cazul statului Peru sub conducerea lui Fujimori Steven Levitsky și James Loxton Introducere Populismul este un
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
quo-ul și interesele elitelor, ci fac și presiuni pentru aplicarea unor reforme menite să ducă la înființarea de noi trusturi media care să promoveze ideologia populistă. În esență, populismul nu crede în existența unei mass-medii independente, ci mai degrabă percepe peisajul mediatic prin lentila mahieistă a distincției între "poporul pur" și "elitele corupte". Pe de o parte, există o mass-media onestă și legitimă, care exprimă "voința poporului", iar pe de altă parte, există o alta, frauduloasă și antidemocratică, menită să apăre
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
decenii de activitate pe coordonatele liricii angajate politic, cu mesaj explicit antifascist, anticapitalist și procomunist, conform ideologiei epocii. Pe lângă temele oficiale - lupta antifascistă ilegală, instituirea și construcția socialismului real, glorificarea dezvoltării industriale, înfierarea imperialismului, dezarmarea etc. -, sunt „cântate” și dragostea, peisaje evocatoare, locurile copilăriei. În anii ’60, odată cu relativa relaxare a presiunilor ideologice, poetul se regăsește pe sine și procedează la o primenire a emisiei lirice. Momentul este marcat de apariția volumului Timp răstignit (1969), prin care se manifestă ca modernist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
existentului. Cu șansa de a fi ascultat. Fiindcă, fără a fi un mare reformator în literatură, în știință sau în reflecția moral-filosofică, M. este un bun difuzor, un excelent tălmaci, raportor, comentator, raisonneur și rezonator. Un reporter nu numai al peisajului fizic sau social și istoric din ținuturile îndepărtate străbătute cu diferite prilejuri, ci și un „reporter” al propriei interiorități, ca și al peisajului teoriilor și doctrinelor științifice sau religioase etc. Contribuția lui ca publicist, prin volumele de convorbiri, reportaje și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
este un bun difuzor, un excelent tălmaci, raportor, comentator, raisonneur și rezonator. Un reporter nu numai al peisajului fizic sau social și istoric din ținuturile îndepărtate străbătute cu diferite prilejuri, ci și un „reporter” al propriei interiorități, ca și al peisajului teoriilor și doctrinelor științifice sau religioase etc. Contribuția lui ca publicist, prin volumele de convorbiri, reportaje și însemnări de călătorie, rămâne notabilă, cu observația că, la fel ca și în poezie, textele din anii ’50-’60 sunt marcate de scăderile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
dovadă de naivitate din partea noastră să credem că aceste reexaminări se pot face într-o atmosferă de unitate și armonie: sunt multe curente care ocupă acest spațiu și numeroase tehnici intră în concurență. Un eveniment deosebit vine să perturbe acest peisaj deja agitat: apariția curentului cognitivist. S-a consimțit, în general, să se recunoască faptul că prima sa manifestație a avut loc la mijlocul anilor 1960, în cadrul celebrului schimb de articole dintre Breger și McGaugh, pe de o parte, Rachman și Eysenck
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
formele fixe (sonetul, gazelul, haiku, tanka), versul dobândește o concentrare aforistică. R. are cultul strămoșilor și al naturii-mamă, într-un sistem de imagini pitoresc și antropomorfizant, iar fauna și flora autohtonă sunt invocate nu numai ca elemente decorative sau de peisaj, ci și ca simboluri ale neliniștilor provocate de posibila lor distrugere. Autorul utilizează cu dezinvoltură cele mai diverse straturi ale limbii și culturii: grai vorbit, folclor, mitologie etc. A scris și un număr mare de cărți pentru copii, cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
emerg companii etnice românești. Astfel, până în 1998 nu existau în Italia firme ale migranților, dar în 1998 s-a dat o lege care permite migranților legali să aibă firme proprii sau să muncească autonom 20. Acest fapt a schimbat substanțial peisajul pieței de muncă pentru migranții români și, ca o consecință, numărul de firme românești și de muncitori români autonomi este în creștere, ceea ce înseamnă o sursă suplimentară de oportunități (dar și de speculație) pentru migranții români. În plus, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
timp, PNL-PD), sunt totuși revelatoare de schimbări pe scena politică românească. Ele confirmă ancorarea teritorială a principalelor forțe politice din România, dar marchează un recul net al extremei drepte. Numărul partidelor reprezentate în Parlament rămâne stabil, dar - paradoxal - nu produce peisaje politice consolidate sau stabilizate. În această manieră, alegerile din România ajung la coaliții cu un număr limitat de parteneri. Echilibrul fragil caracterizează noul guvernământ, care va avea greaua misiune de a face din această țară un membru deplin al UE
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Mizele alegerilor din România: scurt istoric și evoluția hărților electorale din 1992, 1996 și 2000 Rezultatele electorale din România oferă un unghi de analiză extrem de revelator în ceea ce privește procesul reformelor și gradul de dezvoltare în termeni de democratizare. Slaba structurare a peisajului electoral local, dominat de prezența micilor partide, fără o tendință clar afișată, lasă să se întrevadă o oarecare dificultate în ceea ce privește percepția politicii de către cetățenii români, ipoteză întărită, de altfel, de regresia drastică a participării la vot. Din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
au luat-o rezultatele în Capitală, acolo unde primarul Traian Băsescu a fost candidatul opoziției la alegerile prezidențiale. Care era situația până în 2004? La nivel local, hărțile electorale din 1992, 1996 și 2000 pun în evidență o structurare slabă a peisajului politic românesc. Bipolarizarea dintre democrați și neocomuniști nu este atât de evidentă pentru că ea a fost foarte complexă începând din 1993, după scindarea Frontului Salvării Naționale (FSN) al președintelui I. Iliescu în două partide, dintre care cel mai reformator, condus
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
România erau 18 partide prezente în Parlament. Din 2000, ele nu sunt mai multe de cinci, iar în cei patru ani care urmează vor rămâne. O altă constatare se impune. Diminuarea sau stabilizarea numărului de partide în Parlament nu produce peisaje politice consolidate sau stabilizate. Cu siguranță, alternanța a devenit sistematică, dar consecințele acestei situații sunt că partidele nu au timpul necesar constituirii unei identități și influențării durabile asupra bunului mers al țării (partidele de la putere pierd aproape fiecare alegere). De
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
au pierdut monopolul asupra cerealelor românești. Grâul nostru devenind liber la export (pe bani buni), din ce în ce mai multe terenuri au fost folosite pentru cultivarea lui, aceste terenuri mărind suprafețele latifundiilor moșierești, pe care drepturile țăranilor au fost din ce în ce mai mult batjocorite. Sumbrul peisaj românesc al mijlocului de veac XIX este întregit de un călător francez, Xavier Marmier (1809-1892): „Familiile românești se adăpostesc subt colibe în care noi, în Franța, n am aduce nici vitele. Un mare număr dintre ele își scobesc în pământ
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
prea puține izvoare asupra acestui subiect și acestea sunt indirecte. Unele informații au fost extrase din texte medicale, religioase ori din cele câteva mărturii ale călătorilor occidentali prin Constantinopol. Dar, chiar și așa puține cum sunt, ele ne oferă un peisaj gastronomic diferit de cel al meselor Occidentului medieval, unul mult mai apropiat de fastul culinar al vechilor romani. Exista, de pildă, un fel de mâncare numit „monokythron“, care cuprindea varză, cinci soiuri de pește, 14 ouă, trei feluri de brânză
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu intensă, vibrație: „Curgătoare ca apele înspre adâncul mărilor,/ Viețile noastre curg și se clatină;/ Depărtarea le-ngroapă în licăritul stelelor,/ Unde nimic nu-i prea mult pentru ele”. În poemele editate după război, atenția cititorului e reținută îndeosebi de peisaje campestre și marine, unele grațios modulate prin discrete inflexiuni de melos simbolist: „Pe mări de timp, pe mări de nesfârșite valuri,/Corăbii trec, corăbii negre vin spre țărmul vieții,/Și vânturile lumii, vântul serii, vântul dimineții,/Mereu le-abat la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]