16,853 matches
-
Radio Audiență arată un clasament aproape neschimbat față de cel precedent, din vară, la nivel urban, Radio România Actualități a înregistrat un număr de 2 milioane de ascultători. Echipa Radio România Actualități este formată din: Nicu Popescu - redactor-șef, Gabriel Ionescu - redactor-șef adjunct, plus reporterii, producătorii, moderatorii, prezentatorii și realizatorii de emisiuni. Radio România Actualități a primit Marele Premiu pentru Radio la Premiile Clubului Român de Presă, ediția a IX-a, din 27 mai 2008, premiu câștigat de Mihaela Enache și
Radio România Actualități () [Corola-website/Science/315059_a_316388]
-
1959- candidat în membri, iar între 1960-1963 - membru al Biroului CC al PCM. Deputat al Sovietului Suprem al RSSM de legislaturile 5-8. A contribuit la dezvoltarea bazei tehnico materiale a învățământului din RSSM și Republica Moldova. E. S. Postovoi a fost redactor al unei serii de lucrări în domeniul Istoriei RSSM (sec. XX).
Evgheni Postovoi () [Corola-website/Science/315096_a_316425]
-
( născut Kurt Ruebner, n. 30 ianuarie 1924, Bratislava) este un poet israelian de limbă ebraică și germană, cercetător, artist fotograf, redactor și traducător originar din Slovacia. Profesor emerit de literatură la Universitatea din Haifa. Laureat al Premiului Israel pentru literatură pe anul 2008. Dupa formularea juriului care i-a decernat premiul Israel, „ este unul din cei mai proeminenți poeți ebraici ai
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
comsomolului moldovenesc au fost gazetele: “Danco”, “Comsomolul din Chișinău”, “Puls”. “Puls” * a fost aprobat în 1997 care apărea că un supliment al revistei “Comunist”* . Începînd cu anul 2000 este editata separat. Este înregistrată oficial la Ministerul Justiției în anul 2003. Redactorii gazetei “Puls”: Toate persoanele sus menționate, cu exepția lui M.Poleanschi și V.Crupenencova, nu șunt membre ale UTCM. 29 octombrie UTCM sărbătorește - Ziua comsomolului
Uniunea Tineretului Comunist din Moldova () [Corola-website/Science/315182_a_316511]
-
toți credincioșii, Moldoveanu a trimis mai multe cântări pe note, pentru a fi incluse într-o nouă carte de cântări a Oastei Domnului. Ulterior este chemat de urgență la Cluj în vederea alcătuirii acesteia, unde, emoționat, face cunoștință cu Ioan Marini, redactor al revistei și cu poetul Traian Dorz. Aici, Nicolae Moldoveanu a pus pe note cântări ale multor credincioși adunați cu această ocazie la Cluj, din diferite zone ale nordului Transilvaniei. Astfel s-a nascut prima sa contribuție semnificativă la o
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
căreia a înființat și condus secția de informare și de relații externe. În această calitate el a înființat o revistă, finanțată de IBM, revista „Mahshavot” (Gânduri) , mult apreciată de publicul intelectual, concentrată pe filosofia și popularizarea științei. Yanay a fost redactorul ei până la desființarea ei în anul 1990. În ultimii ani de existență a revistei, Yanay a organizat și condus sub egida ei, conferințe anuale denumite „Mahshavot b'al pe”(Gânduri în viu grai) foarte solicitate de amatorii de știință. (Hahipús
Tzvi Yanay () [Corola-website/Science/315250_a_316579]
-
cei mai titrați lingviști și critici literari ai limbii și literaturii române precum Tudor Vianu, George Călinescu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Edgar Papu, Mihail Pop, Zoe Dumitrescu-Bușulenga. a plecat în cariera sa de la o simplă slujbă de normator, ajungând contabil, redactor și corespondent permanent al Ziarului "În slujba Patriei" (în timpul serviciului militar), între anii 1955-1958 a fost muzeograf principal la Muzeul regional de istorie din Ploiești, sub îndrumarea profesorului emerit Nicolae Simache și în anul 1963 a fost numit diplomat la
Chiriac Bucur () [Corola-website/Science/315272_a_316601]
-
culturale ale României din străinătate. Între anii 1993-1996 a fost Secretar I și atașat cultural la Ambasada României la Sofia iar din 1996 pensionar. Între anii 1952-1955 publică primele reportaje și versuri în ziarul "În slujba Patriei", unde lucrează în calitate de redactor și corespondent permanent. Opera literară a lui Chiriac Bucur cuprinde următoarele volume: În pregătire: "Tristețe târzie", volum de versuri cu ocazia împlinirii a 70 de ani În aprilie 1996, la sugestia scriitorului Marin Sorescu, înființează Fundația Culturală "Marieta și Chiriac
Chiriac Bucur () [Corola-website/Science/315272_a_316601]
-
fost numit Director al Spitalului Evreiesc din Cluj, până la naționalizare (1946-1948). A funcționat ca profesor de Patologie bucală la Facultatea de Stomatologie din Cluj (1949) și ca medic șef de secție la Policlinica I din Cluj. În 1924 a fost redactorul primei reviste stomatologice din România: "Revista Stomatologică - "Fogovorsi Szemle"" (împreună cu J. Aleman). A fost membru în Comitetul de Redacție al următoarelor reviste de specialitate:
Zoltán Vass () [Corola-website/Science/318528_a_319857]
-
publicațiile "Învățământul Public" și "Literatura și Arta". Între 1985 și 1991 este angajat al revistei literar-artistice pentru tineret "Orizontul" (ulterior - "Columna"), perioadă în care, ca publicist, se încadrează plenar în Mișcarea de renaștere și eliberare națională a basarabenilor. Activează ca redactor-șef adjunct (redactor - deputatul Nicolaie Misail) la organul de presă al Parlamentului Republicii Moldova, "Sfatul Țării" (1991-1992). Activitatea la Sfatul Țării (împreună cu Vasile Botnaru, Alexandru Canțâr, Valeriu Reniță) a fost un moment de răscruce - apare "perestroica" - se formează Agenția de presă
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
și "Literatura și Arta". Între 1985 și 1991 este angajat al revistei literar-artistice pentru tineret "Orizontul" (ulterior - "Columna"), perioadă în care, ca publicist, se încadrează plenar în Mișcarea de renaștere și eliberare națională a basarabenilor. Activează ca redactor-șef adjunct (redactor - deputatul Nicolaie Misail) la organul de presă al Parlamentului Republicii Moldova, "Sfatul Țării" (1991-1992). Activitatea la Sfatul Țării (împreună cu Vasile Botnaru, Alexandru Canțâr, Valeriu Reniță) a fost un moment de răscruce - apare "perestroica" - se formează Agenția de presă (independentă-nestatală) Basa Press
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
de vineri" (săptămânal). În noiembrie 1999, fondează un nou hebdomadar - "Jurnal de Chișinău" , care de asemena captează repede simpatia și încrederea cititorilor, fiind recunoscut de către forurile mass-media din Republica Moldova drept cel mai reușit debut în presa periodică din Republica Moldova. Ca redactor-șef, Val Butnaru a adunat în jurul "Jurnalului de Chișinău" o echipă de gazetari de înaltă calificare și numeroși colaboratori dintre personalitățile vieții politice și culturale basarabene. Însuși Val Butnaru publică număr de număr (inițial - săptămânal, iar din 2003, de două
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
unei emisiuni de televiziune, care, treptat, descoperă o conspirație cu privire la un tratament al nemuririi și metodele utilizate în acest tratament. Romanul a fost publicat sub formă de serial în revista britanică "New Worlds" în perioada în care Michael Moorcock era redactor. "Între două lumi" (1979) ("A World Between") relatează o perioadă turbulentă de pe planeta Pacifica, o societate utopică, democratică bazată pe electronică, pe care aterizează câte o navă a fiecăreia dintre cele două facțiuni ale "Războiului Roz și Albatru": pe de
Norman Spinrad () [Corola-website/Science/318570_a_319899]
-
al partidului din Moldova și școlii superioare de partid din Moscova . În 1948 a devenit membru partidului comunist al Uniunii Sovietice. A lucrat în calitate de propagandist al comitetului raional de partid Kotovsk (astăzi Hîncești), de secretar al comitetului executiv raional, de redactor al gazetei “Satul socialist” editată de secția politică a Stației de mașini și tractoare, de șef al secției literatură artistică și de redactor-șef al editurii de stat din Moldova. A fost apoi transferat în secția propagandă și agitație a
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
în calitate de propagandist al comitetului raional de partid Kotovsk (astăzi Hîncești), de secretar al comitetului executiv raional, de redactor al gazetei “Satul socialist” editată de secția politică a Stației de mașini și tractoare, de șef al secției literatură artistică și de redactor-șef al editurii de stat din Moldova. A fost apoi transferat în secția propagandă și agitație a CC al partidului comunist din Moldova, unde s-a ocupat de presă. Din iunie 1957 pînă în iunie 1961 e președinte al comitetului
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
ani de la victoria asupra Germaniei hitleriste. E unul dintre autorii și alcătuitorii volumului de eseuri și articole “România Populară astăzi”, editat în colaborare cu redacția ziarului “Scînteia”, organul de presă al partidului comunist român. Din 1969 pînă în 1971 e redactor-șef al studioului Relații cu Străinătatea la Televiziunea Centrală a Uniunii Sovietice. În perioada respectivă televiziunea sovietică a difuzat serialul “The Forsyte Saga” al Companiei BBC. A fost prima întîlnire a telespectatorilor sovietici cu un “produs televizat burghez”. Tot în
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
convergență ideologică” cu Occidentul. A trebuit să-și caute un alt loc de muncă. Așa a ajuns Vidrașcu la revista “Novîi mir”, la care a lucrat din 1971 pînă în 1993, mai întîi în calitate de membru al colegiului redacțional, apoi - de redactor-șef adjunct. A debutat editorial în 1948, a scris eseuri și povestiri. Printre traducerile pe care le-a făcut din rusă în “moldovenească” se numără “Cei vii luptă” de Jean Lafitte, “Steagurile de pe turnuri” de Anton Makarenko, “Ard fluvii” de
Feodosie Vidrașcu () [Corola-website/Science/318574_a_319903]
-
renunțat și s-a înmatriculat în 1949 la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", București, unde l-a avut profesor pe pictorul Camil Ressu. A fost membru în redacțiile revistelor "Contemporanul, Luceafărul, Gazeta literară, Secolul XX" și "Urzica". A fost redactor artistic la revistele "Ramuri" (Craiova) și "Tribuna României" (București). A fost pictor scenograf la Teatrul Dramatic Galați (decoruri și costume la piesa „R.U.R.” de Karel Čapek) și la teatrul din Craiova ("Doi tineri din Verona" de William Shakespeare
Benedict Gănescu () [Corola-website/Science/318626_a_319955]
-
Floarea de Foc" condusă de Sandu Tudor și în anul 1934 obține "Premiul Scriitorilor Tineri" pentru volumul de poezii ""Memnon"". În anii 1936-1937 este profesor suplinitor pentru limba română și filosofie la liceul "Cantemir Vodă" din București, iar între 1938-1940 redactor la "Enciclopedia României". Aderă la mișcarea legionară, fiind și redactor la publicația Buna Vestire, și participă la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 împotriva generalului Antonescu. După eșuarea rebeliunii, părăsește țara ajungând în Germania, unde - în 1942 - este internat în lagărul
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
1934 obține "Premiul Scriitorilor Tineri" pentru volumul de poezii ""Memnon"". În anii 1936-1937 este profesor suplinitor pentru limba română și filosofie la liceul "Cantemir Vodă" din București, iar între 1938-1940 redactor la "Enciclopedia României". Aderă la mișcarea legionară, fiind și redactor la publicația Buna Vestire, și participă la rebeliunea legionară din ianuarie 1941 împotriva generalului Antonescu. După eșuarea rebeliunii, părăsește țara ajungând în Germania, unde - în 1942 - este internat în lagărul de la Buchenwald, din care este eliberat o dată cu sfârșitul războiului. În
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
fondatorii lui alături de Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Octavian Vuia, Edmond Jaloux, Marcel Brion ș.a. Între anii 1951 și 1961 trăiește în Spania, unde la Madrid desfășoară o multiplă activitate literară în limba română și în limba spaniolă, ca redactor al revistelor ""Libertatea Românească"" și ""Fapta"", luând parte la întemeierea caietului spaniol lunar de literatură ""Punta Europa"". Tot la Madrid este redactor al revistei ""Oriente Europeo"". În 1961 se întoarce la Freiburg, unde rămâne până la sfârșitul vieții, susținând o neîntreruptă
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
în Spania, unde la Madrid desfășoară o multiplă activitate literară în limba română și în limba spaniolă, ca redactor al revistelor ""Libertatea Românească"" și ""Fapta"", luând parte la întemeierea caietului spaniol lunar de literatură ""Punta Europa"". Tot la Madrid este redactor al revistei ""Oriente Europeo"". În 1961 se întoarce la Freiburg, unde rămâne până la sfârșitul vieții, susținând o neîntreruptă activitate literară. Între 1962 și 1966 este redactor pentru probleme de comunicare la ""Forschungsstelle für Weltzivilisation"". Colaborează la publicațiile românești ale exilului
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
parte la întemeierea caietului spaniol lunar de literatură ""Punta Europa"". Tot la Madrid este redactor al revistei ""Oriente Europeo"". În 1961 se întoarce la Freiburg, unde rămâne până la sfârșitul vieții, susținând o neîntreruptă activitate literară. Între 1962 și 1966 este redactor pentru probleme de comunicare la ""Forschungsstelle für Weltzivilisation"". Colaborează la publicațiile românești ale exilului: "Revista scriitorilor români", "Limite", "Ethos" etc. În cadrul congresului său anual din 1988, "Academia Româno-Americană de Științe și Arte" i-a conferit Premiul pentru Literatură, ținând seama
Horia Stamatu () [Corola-website/Science/318717_a_320046]
-
(, n. 12 martie 1947, în Kostainik, lângă Krupani, Șerbia) este un artist fotograf și foto-jurnalist, publicist, redactor, editor și pedagog. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Șerbia și are titlu de Maestru în fotografie al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia. Președinte al Foto-Kino Uniunii din Șerbia 1982-1983. Din anul 1992 este președinte al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
Stefanović este unul din cei mari artiști fotografi din toate timpurile de pe teritoriul fostei Republici Federale Iugoslavia. În anii 1980 era cunoscut îndeosebi pentru genul de fotografie „Life,” iar în anii ‘90 se orientează spre teme duhovnicești și tradiționale. Ca redactor, editor și pedagog a avut o mare influență asupra tinerei generații de profesioniști din redacții, edituri și grupări artistice, mai ales datorită abordării sale culturale ce leagă tradiționalul de modernitate. A absolvit psihologia în cadrul Facultății de Filosofie din Belgrad în
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]