167,112 matches
-
și servicii. Printre jucătorii din piață ERP se mai numără SAP, IBM, Romsys, Ness, Wizrom, Totalsoft. Centrul de la București coordonează vânzările din Albania, Bosnia, Bulgaria, Croația, Cipru, Grecia, Israel, Șerbia și Slovenia. Număr de angajați în 2009: 21 Cifra de afaceri: <br clear=left>
Epicor () [Corola-website/Science/318409_a_319738]
-
(S.C.R.) este un grup de companii din România deținut de omul de afaceri Ștefan Vuza. Din grup fac parte companiile: Sinterom Cluj-Napoca, Contactoare Buzău, Chimcomplex Borzești, Iașitex Iași, Uzuc Ploiești, Nova Textile Bumbac Pitești, Caromet Caransebeș, Someș Dej, Aisa Invest Cluj-Napoca și Inav București. De asemenea, Grupul S.C.R mai cuprinde societățile "A1
Serviciile Comerciale Române () [Corola-website/Science/318427_a_319756]
-
aplicative în domenii majore de interes precum: producerea de energie verde (centrale eoliene, celule fotovoltaice), securitate (supraveghere și recunoaștere aeriană), materiale speciale (materiale compozite, nano-materiale), mediu și protecția mediului. Aisa Invest: Înființată în anul 1998, Agenția de Investiții Servicii și Afaceri are ca principal profil de activitate servicii comerciale. Domeniile supuse analizei echipei Aisa Invest sunt: domeniul comercial, economic, resurse umane, producție, tehnic, managementul de proiecte, etc.
Serviciile Comerciale Române () [Corola-website/Science/318427_a_319756]
-
flotă de sub comanda lui Lambros Katsonis, care a reușit să hărțuiască flota otomană. În timpul acestui război, rebelii klefți și-au reluat activitatea. În același timp, un număr de greci se bucurau de poziții privilegiate în aparatul birocratic otoman. Grecii controlau afacerile bisericii ortodoxe prin intermediul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolelui, cea mai mare parte a înaltului cler ortodox fiind de origine greacă. Prin sistemul „milleturilor”, ierarhia predominant elenă a Patriarhiei avea controlul asupra supușilor otomani ortodocși, așa numiții "Rum milleti"). Începând din secolul
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
aceasta va juca un rol cheie în modernizarea tehnologică a tuturor unităților de producție ale Grupului Marcegaglia. În 1983, Grupul preia trei noi societăți: Lombarda Tubi din Lomagna (Lecco), Saom din Boltiere (Bergamo) și Trisider din Tezze (Vicenza). Cifra de afaceri “made in Marcegaglia” se ridică în 1983 la 175 milioane de euro, Grupul având acum peste 860 de angajați. La conducerea grupului de firme continuă să se afle Steno Marcegaglia, asistat de soția sa, Palmira Bazzani, acestora alăturându-li-se
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
și Oto Mills USA în Wheaton (Illinois). Implicarea lui Antonio Marcegaglia se manifestă în 1999 prin înființarea societăților Marcegaglia Iberica, Marcegaglia Ireland, Marcegaglia France, Marcegaglia Austria și Marcegaglia do Brasil, ceea ce va duce deja în 2005 la triplarea cifrei de afaceri și la extinderea uzinei, numărul de angajați ajungând la 1000. Între timp, la Brema, prin asocierea în joint venture cu Grupul Arbed, ia ființă prima societate Marcegaglia destinată producției de oțel de calitate. În anul 2000, Grupul achiziționează societatea Earcanal
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
Italia și în afara Italiei, având 50 de unități de producție și peste 7.000 de angajați în sectorul metalurgic și siderurgic și într-o serie de alte sectoare de producție. Grupul, administrat integral de familia Marcegaglia, are o cifră de afaceri de 4,2 miliarde de euro și a înregistrat în ultimii zece ani o rată de creștere medie de 14%. Grupul Marcegaglia este lider în Europa și se numără printre primii în lume în domeniul prelucrării oțelului, fiind și producător
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
divizii de producție și comerciale cu peste 210 reprezentanțe în Italia și în străinătate: Marcegaglia Steel, Marcegaglia Building, Marcegaglia Home Products, Marcegaglia Engineering, Marcegaglia Energy, Marcegaglia Tourism și Marcegaglia Services. Grupul Marcegaglia s-a dezvoltat, însă rămâne în continuare o afacere de familie, atât în ceea ce privește acționariatul, cât și componența Consiliului de Administrație, format din patru membri: Steno Marcegaglia, soția Palmira, precum și fiul și fiica acestora, Antonio și Emma. În anul 2008, Marcegaglia Spa a ajuns la o înțelegere pentru plata unei
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318429_a_319758]
-
32,97%), Balazs Zoltan (15,55%) și Violeta Moraru, care deține 33% din acțiuni, împreună cu firma "Mixt-Elis SRL". Titlurile companiei se tranzacționează la categoria de bază a pieței Rasdaq, sub simbolul PELA. În anul 2010, a înregistrat o cifră de afaceri de peste 14 milioane de lei și a comercializat 12 milioane de sticle. Cifra de afaceri 2008: 14,5 milioane lei
Perla Covasnei () [Corola-website/Science/318438_a_319767]
-
firma "Mixt-Elis SRL". Titlurile companiei se tranzacționează la categoria de bază a pieței Rasdaq, sub simbolul PELA. În anul 2010, a înregistrat o cifră de afaceri de peste 14 milioane de lei și a comercializat 12 milioane de sticle. Cifra de afaceri 2008: 14,5 milioane lei
Perla Covasnei () [Corola-website/Science/318438_a_319767]
-
este o companie care se ocupă cu comerțul de cereale din România. Este deținută de omul de afaceri Mihai Anghel care în 1999 a cumpărat de la stat , unul dintre cele 40 de Cerealcom-uri. În prezent (octombrie 2009) Cerealcom Dolj este cea mai mare firmă din grupul lui Anghel și comercializează anual 400.000 de tone de cereale
Cerealcom Dolj () [Corola-website/Science/318444_a_319773]
-
patronul InterAgro, cu aproximativ 50.000 de hectare, Adrian Porumboiu, cu circa 40.000 hectare de teren agricol, și Jihad El-Khali (Agro Chirnogi, din județul Călărași), care lucrează 30.000 de hectare. Număr de angajați în 2009: 295 Cifra de afaceri:
Cerealcom Dolj () [Corola-website/Science/318444_a_319773]
-
-o „Universism” sau „Universalism”, amestecând în ea principii cvasi-creștine, evoluții științifice, principii ale religiilor orientale și unele fragmente filosofice. Înainte de a intra în politică, s-a remarcat în armată, intrând în rândurile statului major în 1911 și specializându-se în afaceri rusești. A fost trimis la post în Rusia în 1918, și a colaborat cu în timpul în Ucraina, revenind în Rusia pentru a lucra cu la Moscova. Când Prytz a plecat în 1927, Quisling a rămas singurul diplomat norvegian responsabil de
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
A fost trimis la post în Rusia în 1918, și a colaborat cu în timpul în Ucraina, revenind în Rusia pentru a lucra cu la Moscova. Când Prytz a plecat în 1927, Quisling a rămas singurul diplomat norvegian responsabil de gestionarea afacerilor diplomatice britanice. Pentru aceste servicii, a fost decorat cu de către regele George al V-lea, deși decorația i-a fost ulterior retrasă. A revenit în Norvegia în 1929, și a fost ministru al apărării în guvernele lui (1931-1932) și (1932-1933
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
serviciu împreună cu vechiul său prieten și compatriot norvegian la Moscova, lucrând ca ofițer de legătură între Prytz și autoritățile sovietice care dețineau jumătate din firma lui Prytz, Onega Wood. El a lucrat aici până când Prytz a început să pregătească închiderea afacerii la începutul lui 1927, când Quisling s-a angajat din nou ca diplomat. Afacerile britanice în Rusia erau gestionate de Norvegia, iar el a devenit noul secretar al legației; Maria a venit și ea la sfârșitul lui 1928. A izbucnit
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
legătură între Prytz și autoritățile sovietice care dețineau jumătate din firma lui Prytz, Onega Wood. El a lucrat aici până când Prytz a început să pregătească închiderea afacerii la începutul lui 1927, când Quisling s-a angajat din nou ca diplomat. Afacerile britanice în Rusia erau gestionate de Norvegia, iar el a devenit noul secretar al legației; Maria a venit și ea la sfârșitul lui 1928. A izbucnit un mare scandal după ce Quisling și Prytz au fost acuzați de folosirea canalelor diplomatice
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
conținând „veritabile comori”, fusese asigurată pentru aproape 300.000 de coroane. În primăvara lui 1930, s-a asociat din nou cu Prytz, întors și el din Norvegia. Ei au participat la niște întruniri regulate de grup împreună cu alți oameni de afaceri și ofițeri de vârstă medie, întruniri descrise ulterior ca „definiție de manual a unui grup fascist de inițiativă”, prin care Prytz părea hotărât să-l lanseze pe Quisling în politică. După moartea lui Nansen la 13 mai 1930, Quisling s-
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
măcinat în față la 2 februarie 1932, unele ziare, în loc să se concentreze pe atac, au sugerat că atacatorul ar fi soțul gelos al uneia dintre menajerele lui Quisling; altele, în special cele aliniate cu Partidul Muncii, au susținut că toată afacerea a fost o înscenare. În noiembrie 1932, politicianul laburist a înaintat această teorie Parlamentului, determinând pe unii parlamentari să ceară cercetarea lui pentru calomnie. Nu s-a făcut nicio acuzație formală, iar identitatea atacatorului nu a fost niciodată confirmată. Quisling
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
pentru calomnie. Nu s-a făcut nicio acuzație formală, iar identitatea atacatorului nu a fost niciodată confirmată. Quisling a indicat ulterior că a fost o tentativă de a sustrage documente militare lăsate recent de general-locotenentul suedez Wilhelm Kleen. Așa-numita „afacere a piperului” a polarizat opiniile în jurul lui Quisling și a crescut temerile guvernului în ce privește elementele sovietice ce acționau relativ deschis în Norvegia în promovarea agitațiilor muncitorești. După moartea lui Kolstad în martie 1932, Quisling și-a păstrat postul de ministru
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
de-a lungul întregului mandat. Așa cum fusese cazul și sub Kolstad, Quisling a fost implicat în numeroasele polemici ce au înconjurat guvernarea Hundseid. La 8 aprilie în acel an, Quisling a avut ocazia să se apere în Parlament pe problema afacerii piperului, dar a folosit ocazia să atace în schimb partidele laburist și comunist, susținând că unii membri pe care i-a numit erau infractori și „dușmani ai patriei și poporului nostru”. Susținerea pentru Quisling din partea elementelor de extremă dreaptă din
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
să demisioneze pentru a evita recrutarea. La 20 ianuarie 1945, Quisling a făcut ceea ce avea să fie ultima sa vizită la Hitler. I-a promis acestuia ajutor norvegian în ultima fază a războiului dacă Germania acceptă o pace prin care afacerile Norvegiei rămân în afara sferei intervenției germane. Propunere a ieșit din niște temeri că forțele germane, în retragerea lor spre sud prin Norvegia, vor lăsa nordul țării scăpat de sub controlul guvernului. Spre groaza regimului Quisling, naziștii au hotărât în schimb o
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
în anul 1979, iar în anul 1991 a fost transformată în societate pe acțiuni sub denumirea de SA. Mecanica Rotes este acționarul principal al companiei, cu 28,15% din acțiuni, Celule Electrice controlează 14,84% (ambele deținute de omul de afaceri Cătălin Chelu), în timp ce Revan Com deține 9,71% din capitalul Altur. Acțiunile companiei se tranzacționează la categoria a doua a Bursei de Valori București, sub simbolul ALT. Cifra de afaceri:
Altur () [Corola-website/Science/318446_a_319775]
-
Celule Electrice controlează 14,84% (ambele deținute de omul de afaceri Cătălin Chelu), în timp ce Revan Com deține 9,71% din capitalul Altur. Acțiunile companiei se tranzacționează la categoria a doua a Bursei de Valori București, sub simbolul ALT. Cifra de afaceri:
Altur () [Corola-website/Science/318446_a_319775]
-
Gabriel „Puiu” Popoviciu este un controversat om de afaceri din România. Este unul dintre cei mai influenți actori de pe piața imobiliară din România. Este fiul profesorului universitar Aurel Popoviciu de la Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universității de Științe Agronomice din București. Este ginere al fostului demnitar comunist Ion Dincă
Gabriel Popoviciu () [Corola-website/Science/318463_a_319792]
-
300 Capital”, avea o avere estimată la cel puțin 100 de milioane de dolari. Imediat după Revoluție, Popoviciu a emigrat în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se la New Jersey, însă după un timp a revenit în țară pentru a dezvolta afaceri. Tot după Revoluție, a înființat compania ComputerLand, împreună cu celălalt ginere al lui Ion Dincă, Nicolae Badea, acționar la Clubul Dinamo. O altă afacere de început a lui Popoviciu a fost franciza Pizza Hut, rețea de restaurante cu afaceri de 10
Gabriel Popoviciu () [Corola-website/Science/318463_a_319792]