21,099 matches
-
dreptul să regrete ceea ce a fost, pentru că își dau seama că așa a trebuit să fie. Dar am emis o ipoteză și am făcut un calcul de probabilitate. Astăzi se visează puțin; eu am adesea fantezia să mă las pe aripa visului... Așadar, dacă Iașul ar fi rămas capitală... Dar n-a rămas și... nici va mai fi vreodată. Un vechi, efemer și necunoscut cenaclu literar la Iași Nu de mult mi-a căzut în mână o carte veche, a cărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
intrare, s-a așezat statuia lui Mihail Kogălniceanu, în bronz, lucrată de sculptorul polonez Hegel (căruia i se mai datoresc: statuia lui Miron Costin și cea a lui Vasile Alecsandri). Devenită neîncăpătoare, de curând i s-a mai adăogat o aripă, de proporții apreciabile, în partea de jos. În fața acesteia a fost așezată noua statuie în bronz a lui Mihail Eminescu, opera sculptorului Faur. Pag. 284. "Grădina mea... Spalierii mei cu roze urcătoare..." (Fot. M. H.) Pag. 285. Flașnetarul. (Polyfoto) Pag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai reușit să mă agăț de ceva și m-am prăbușit în gol cu capul înainte de la o înălțime de circa 5-6 metri. Eram îmbrăcat în pantaloni scurți și o cămașă mai largă care a făcut un zgomot ca fâlfâitul aripilor unei păsări uriașe. Asta a durat câteva secunde care mie mi s-au părut o veșnicie. Am ajuns în mărul din care am urcat în cireș, acesta a amortizat oarecum căderea iar cămașa chiar m-a oprit la un metru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fiecare zi este unică în felul ei neputându-se repeta. Minunatul spectacol de lumini se oglindea în bătrânul fluviul al Europei, scoțând la iveală valurile minunate ale Dunării, deasupra căreia pescărușii, acei străjeri ai apelor, ce în dansul lor din aripi străbăteau distanța dintre cele două maluri, creând o atmosferă de vis în care te invitau să le fii alături în zborul lor, vrăjindu-te pe moment că ai putea avea aripi să li te alături. La ora 8 pe strada
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
acei străjeri ai apelor, ce în dansul lor din aripi străbăteau distanța dintre cele două maluri, creând o atmosferă de vis în care te invitau să le fii alături în zborul lor, vrăjindu-te pe moment că ai putea avea aripi să li te alături. La ora 8 pe strada Unirii în plin centru al orașului manifestările de deschidere a primului Festival Internațional dedicat Dunării la care erau invitați artiști, meșteri populari, ansambluri folclorice, grupuri de dansatori din toate țările ce
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
atrăgeau obligându- te să stai nemișcat lângă balustrada vaporului. Reflecția vegetației de pe mal în apele Dunării, ce era ondulată de valurile ușoare peste care zbura câte un pescăruș bucurându-se de razele soarelui, atingând uneori firul apei ușor cu vârful aripilor spre a se răcori, era o imagine care îți rămânea foarte bine întipărită în minte creându-ți o stare de confort. Încet au început să apară primele semne de viață, diferite specii de păsări, care mai de care mai viu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
zburau în diferite direcții jucând parcă vestitul joc al copilăriei, prinsa, fugărindu-se una pe cealaltă. Altele erau adunate în mici grupuri, formând mici șezători în care își povesteau peripețiile petrecute, unele, uneori, pentru a fi mai explicite, gesticulau din aripi, lăsând să se vadă frumusețea penajului. Apropiindu-ne ușor de ele, din cauza zgomotului scos de vapor și de gălăgia ce se auzea de pe vas, erau puțin speriate, luându-și zborul, traversându-ne și ocărându-ne cu glasul lor minunat. Altele
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de gălăgia ce se auzea de pe vas, erau puțin speriate, luându-și zborul, traversându-ne și ocărându-ne cu glasul lor minunat. Altele ce păreau mai vesele se prindeau la întrecere, zburând în preajma vasului, fermecându-ne cu mișcările grațioase ale aripilor, privindu-ne de sus ca pe niște intruși ce au îndrăznit să pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pătrundă în minunata lor lume, în care liniștea e mai presus de orice. Câte un pescăruș ce era mai îndrăzneț poposea pentru o clipă pe balustrada de la pupa, odihnindu-se, privind peisajul ce era lăsat în urmă. Imediat își deschidea aripile largi luându-și zborul, întorcându-se în lumea sa pe tărâmul apelor și a văzduhului, lăsându-ne pe noi trecătorii să ne continuăm drumul în mica noastră drumeție. Sunetele de mirare și de bucurie pe care le scoteam cu toții
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
obligându-te să te prinzi în horă. Imediat o nouă formație începea să dea primele tonuri la un cântec vesel și hora continua mai departe cu noi mișcări mai săltărețe, transformând totul într-un spectacol plutitor, la care spectatorii cu aripi ce zburau deasupra scenei aplaudau din aripile lor minunatul spectacol al naționalităților ce le traversau teritoriul. În barul ce se afla la nivelul unde ne aflam noi se aprinsese din senin o adevărată discotecă în care voia bună și muzica
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Imediat o nouă formație începea să dea primele tonuri la un cântec vesel și hora continua mai departe cu noi mișcări mai săltărețe, transformând totul într-un spectacol plutitor, la care spectatorii cu aripi ce zburau deasupra scenei aplaudau din aripile lor minunatul spectacol al naționalităților ce le traversau teritoriul. În barul ce se afla la nivelul unde ne aflam noi se aprinsese din senin o adevărată discotecă în care voia bună și muzica se împrieteniseră formând o echipă care sculase
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
picături căzute pe podea din degetul nostru. Am urmărit o groază de imagini cu mașini care sar în aer sau se prăbușesc în prăpastie, dar ni se pare un capăt de lume dacă ne găsim propria mașină, în parcare, cu aripa înfundată. Și, de altfel, deși în imaginarul nostru nu ne mai spune nimic deosebit o armă, oricât ar fi de sofisticată, cei mai mulți dintre noi nau ținut niciodată în mână nici măcar un pistol. Prin intermediul televizorului, viața ni se umple zilnic de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mergea prin piețe, răsturna tarabele amărâților „care comercia li zau produsele în condiții improprii“ (și îi prezenta publicului ca pe niște afaceriști veroși) sau mângâia pe creștet băbuțe nea jutorate. Mai mare dragul să te ia un asemenea personaj sub aripa lui încăpătoare... De la comerțul stradal, Piedone șia extins apoi raza de acțiune. A ajuns chiar și prin unele județe ale țării să se intereseze, de exemplu, de soarta unor sinistrați, victime ale inundațiilor (ce căuta consilierul bucureștean prin județele patriei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sînt niște lei decorativi, fără mister, placizi și sterpi, degenerați parcă prin grădini zoologice. Cel desenat pe vasele antice grecești pentru ars mirodenii pare și el un monstru epigonic, o corcitură arbitrară. Are figura unei femei, ca mama sa Echidna, aripi ca Harpele, trup de leu ca Himera și coadă de șarpe ca Typhon, rudele sale mitologice. Rostește vorbe obscure care nu pot fi Înțelese decît de zei, după părerea lui Hesiod. Dar din clipa cînd Începe să pună Întrebări, părăsindu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un copil găsit de păstorii corintieni? Și nu vreau să accept că eram orb de-atunci. Prin rana mea se vede un cer frumos și pustiu...) Toată gloria acestei zile mi se arată sub forma unui pescăruș care zboară cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul ei lucid a țintit de sus; după care Începe iarăși dansul alb și ucigaș, deasupra
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se vede un cer frumos și pustiu...) Toată gloria acestei zile mi se arată sub forma unui pescăruș care zboară cu aripile pline de ploaie. Desenează cercuri albe deasupra marii și deodată reveria se sfîșie: pasărea coboară fulgerător umezindu-și aripile În valuri, să prindă ceea ce ochiul ei lucid a țintit de sus; după care Începe iarăși dansul alb și ucigaș, deasupra mării. E aici tot ce m-ar putea emoționa și revolta și n-ar mai fi nevoie să apelez
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cel mai trist? Cei care văd cred că au cucerit lumea, dar adesea nu fac decît s-o piardă În schimbul unor albume de fotografii care n-au mai multă valoare decît un insectar cu fluturi strălucitori și uscați; pulberea de pe aripile acestor fluturi va fi unica recoltă a celor ce n-au simțit niciodată singurătatea urlînd Într-o cameră de hotel. A fi universal, era de părere Burckhardt, nu Înseamnă a cunoaște mult, ci a iubi cît mai mult. Dacă acceptăm
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se poate) să clădim ceva deasupra ei. Și totuși pasărea Phoenix.. M-au tulburat imaginile unui zbor neobișnuit și zadarnic văzut la un televizor. Dar În ce măsură e oare zadarnic să reiei schițele lui Leonardo da Vinci, să faci după ele aripi artificiale, Întocmai cum le-a gîndit enigmaticul visător din Cinquecento și să izbutești ceea ce n-a izbutit el (dacă a Încercat Într-adevăr să zboare)? Ce importanță mai poate avea să planezi purtat de vînt prin golul unei prăpăstii, urmărit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Cinquecento și să izbutești ceea ce n-a izbutit el (dacă a Încercat Într-adevăr să zboare)? Ce importanță mai poate avea să planezi purtat de vînt prin golul unei prăpăstii, urmărit de helicoptere, cînd nimeni nu va folosi vreodată aceste aripi? Ele au plutit În văzduh prea tîrziu, la aproape cinci veacuri după ce-ar fi trebuit să-l Înalțe pe pictorul Giocondei. Totuși, știm acum că visul lui Leonardo n-a fost o utopie. El a fost confirmat; prea tîrziu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vechi rîvneau să uite noroiul și să viseze divinul. Trebuie sa adaug o subtilă observație a lui Jean Grenier: divinul nu este totuna cu Dumnezeu. Muntele Înseamnă o nevoie de transparență. Memoria Își pierde din greutate, fără să dispară, și aripile pline de pămînt nu mai doi. Iubim În cîmpie și ne Îmbătăm de puritate pe Munte. Acolo se află Parthenonul, ruinele de marmură, singurătatea În care Înflorește o Înțelepciune plină de soare, Prometeu legat de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Probabil și grecii antici erau destul de departe În viața practică de atitudinea olimpiană pe care le-o atribuim. CÎmpia nu e totuși eșecul muntelui, ci locul unde sîntem numai oameni și uităm tristețea de a nu fi nemuritori. Ne cad aripile și ne săpăm mormîntul. Dar Înainte de asta semănăm cîmpia și culegem grîul. E frumos că la greci aceeași zeiță care le-a dat oamenilor griul le-a descoperit și misterele eleusine. Don Quijote e un om al Muntelui. Aproape zeu cînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care ne deosebește de zei, care moare și speră, care se teme și ridică piramide, care suferă și iubește. Heraclit și-a scris opera uitîndu-se, desigur, continuu spre cîmpie... Cum să stea la masă Icar și să se culce cu aripi? Dacă ar renunța să mai zboare, ar Încerca să scape de ele. Însă Înlăuntrul său strălucește Muntele. Și Într-o zi va zbura. Numai că nimeni nu poate rîvni să urce Muntele trădînd cîmpia. Această cîmpie care ne hrănește și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fără speranță, ca să nu am nevoie de zei și să-i pot disprețul. Pentru că oamenii au focul și totuși se tem. Disprețul meu Îi va ajuta să descopere că luminînd cerul Îl vor vedea gol... Auzind cum vulturul bate din aripi, toate amintirile mele se stîrnesc. El Îmi aduce aminte mereu cine sînt. Nu-mi dă voie să uit, să mă asemăn cu stînca. Mă revăd furînd focul din cer și simt din nou mîndria ce mi-a umplut inima atunci
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dacă vrei să zbori. Sau să plutești. Limpede. Fără nici o amintire care să te Împiedice. Nu poți tîrÎ după tine memoria pe cer. De aceea trebuie să alegi. Sau Îți aduci aminte sau zbori. Mai bine renunță dacă simți că aripile nu sînt străvezii și o singură amintire nu-ți dă pace. Destinul celor stăpîniți de memorie e pămîntul, nu cerul. Ca să ajungi la soare trebuie să fii ca un fulg. CÎnd te vei prăbuși, din corpul tău nu va mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dar nu mă pot opri aici; există Înfrîngeri care valorează mai mult decît o victorie fără urmări; și sînt sigur că pe măsură ce se apropia de soare Icar surîdea fericit; nu-l mai interesa, probabil, nimic În afară de bucuria de a avea aripi și de a se lua la Întrecere cu păsările; se va prăbuși, dar scăldat de lumină; căci opera lui Icar nu este zborul, ci eroarea pe care o comite. Cei care văd În orice fel de moarte un eșec, vor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]