20,245 matches
-
asemenea emoție încât două secole mai târziu, libretiștii (Jules Barbier și Michel Carré) ai operei lui Gounaud Filemon și Baucis (1860) reiau versurile lui La Fontaine: nu numai "Imenul și amorul cu-a lor statornicie,/ legase a lor inimi din dulcea lor pruncie/ Nici timpul, nici imenul n-a stins a lor iubire"166 (p. 54, trad. rom. cit.) dar metamorfoza lor în copaci devine ocazia unui pelerinaj al cuplurilor de îndrăgostiți ("și dacă, din-tâmplare, sub dânșii s-au umbrit/ doi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îi oferă imaginea unei societăți ideale, el visează să stabilească o asemenea armonie în Itaca cu Penelopa. Itaca ar putea fi atunci imaginea însăși a unei idile utopice, dar totuși frântă de timp. Fiindcă, dacă Ulise acceptă condiția umană, întoarcerea "dulce precum mierea" (111-110) dezvăluie și faptul că nimic nu mai e ca înainte. Itaca este tot Itaca și nu mai este Itaca. În acest loc s-a insinuat timpul care alterează totul. Bătrânul câine Argos moare recunoscându-și stăpânul. Ulise
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din prima clipă, nu-i dezvăluie secretul identității pe care numai Telemah și doica îl știu, refuză să-l recunoască. Povestirea debutează cu o reflecție despre cumpăna apelor: de ce, întreabă Ulise care caută întotdeauna cauzele lucrurilor, fluviile au o apă dulce ca ploaia, iar marea este sărată? Itaca este cu adevărat locul de cumpănă. Lacrimile sărate ale pământenilor au și ele un rol. Fiindcă recunoașterea regelui în acel cerșetor ridică întrebarea asupra a ceea ce se petrece în absența sa, asupra a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
identitatea, fidelitatea care e cea mai mare distanță a sinelui față de sine în inima acelui care se întoarce și pe care Hölderlin o numește neliniște (Sorge) pe care poetul o duce în inimă și pe care cântecul de întoarcere 220, "dulce ca mierea", se străduiește să o aline. Și poetul ar putea să cânte atunci, ca și E. Von Wildenbruch, "Gartenbild von Ithaka": "O mein Garten, meine stillen Traume/ Holder Aufenthalt, ir lieben Baume,/ Blumen, mir ins Gartenkleid gestickte,/ Jetzt Vom
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
create de multiple incomodități și dependențe, viața sub același acoperiș se metamorfozează în alienare. Să stai la o gazdă înseamnă, mai întâi de toate, să suporți plictiseala conversațiilor inutile. Pentru cel care nu-și dorește decât "să ducă o viață dulce și tihnită" care nu depinde decât de sine, "vorbăria fără mișcare într-o cameră, așezați unii în fața altora și dând numai din gură" este o tortură. Astfel "să stea cu brațele încrucișate, vorbind despre vreme, despre muștele care zboară sau
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și dorința lor trăiesc singuratici sunt obișnuit de omenoși, primitori, drăgăstoși. Nu că ar urî oamenii, ci pentru că îndrăgesc odihna și liniștea se retrag departe de lume și gălăgie. Viața departe de societate face ca ea să le pară mai dulce și plăcută când li se oferă fără piedici. Ei se bucură atunci de ea și asta se vede. Societatea este pentru ei precum compania femeilor pentru cei care nu-și duc viața lângă ele dar care când petrec câteva clipe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
încorpora, făcând din el o ființă deja în exil). Rolul băuturilor la han, berea în care te bălăcești, laptele (evocat de numele Galater) sau cognacul care se dovedește a fi contrariul a ceea ce promitea și care din elixir magic, băutură "dulce și catifelată", filtru de dragoste și de juisare, se schimbă în gură în "băutură de birjar", sau acea figură de fecioară care alăpta fără a-și privi copilul, totul arată imposibilitatea satisfacției primare. Revelator este aici, bineînțeles, castelul care e
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înainte, ca nu cumva acesta să fie întârziat datorită traficului” (p. 119). Un alt amănunt observat cu finețe de Kirk este tratația oferită la întâlnirile lui Ceaușescu: dacă la început pe masă se găseau bomboane de ciocolată și un suc „dulce, grețos”, în ultimii ani bomboanele nu mai apăreau decât în cazul unor vizitatori străini importanți. Deși istoria anecdotică este extrem de importantă și poate scoate la suprafață dimensiuni subtile ale unor evenimente, insert-urile acestea „de atmosferă” sunt într-o proporție
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
moment, fie ele și foarte necesare. Sfântul Isaac Sirul: “Toate felurile și toate formele de rugăciune, cu care oamenii se roagă lui Dumnezeu, se întind până la rugăciunea pură, căci și suspinurile și îngenuncherile și rugăciunile inimii și plânsul cel prea dulce și toate chipurile de rugăciune, după cum am spus, își au hotarul în rugăciunea pură, pot să ajungă până acolo. Iar când mintea va trece de hotarul acesta, de la rugăciunea curată, până la cele lăuntrice, ea nu va mai voi nici să
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
nu e nimic. E OK. Ca ogarii amușină zarea sânii fetei lăutarului Dezgoliți în tufișuri. Dintr-un salcâm, o frunză de aur lent se desprinde Punând în grădina cât palma temelia morții lui viitoare. Iar eu beau la fereastră laptele dulce-nspumat al serii de vară târzie, și lumea îmi pare o femeie înarmată până-n dinți cu armele frumuseții sale. Am citit! A. V. Mai citești una? M. C. Mai citesc una. poveste din cartierul latin a treia zi după revoluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
fluturi moi Sub masă, pe pătrunjel și țelini ca finetul Lângă oglinzi cu căptușeală groasă. Iar seara, durdulii și-n pielea goală Scăpați de haine ca de o tortură Să facem baie într-o portocală Coaptă de-amor, cu vorbe dulci în gură. Vă place poezia? Mai doriți un argument? Iată încă unul, la întâmplare: O, azi sunt bucuros ca un cristal Fără cusur mi-s hainele de înger Mi-e fiecare nastur triumfal Încoronat de proaspete răsfrângeri. Luați-mă, oglinzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
la acest capitol, mai ales în cazul primelor cărți. Acolo este o poetică a departe-ului. Acest univers este foarte dens. Vă rog să observați că e o materie vâscoasă acolo tot timpul: ulei, bulion, parfumul greu al crinilor, mâluri dulci cu mormoloci. Apoi pluș, catifea, un pat gros cu libelule... Deci, acest univers vâscos îl găsim în poezia de început, în această perspectivă, repet, în poetica departe-ului, care ne duce și spre Nichita Stănescu, și spre Eminescu, dacă vrem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
descojitor", mi se pare că sună... rebarbativ. "Descojitor"... I.H. Pe vremea aceea, despre care vorbește Emil, un alt poet al generației, Dinu Flămând, zice, mi-am adus aminte acum un vers din poezia lui: "descojește tăcerea". E.B. Descojeam într-o dulce furie toți, pe vremea aceea... L-am citit totdeauna foarte atent pe Nichita Stănescu, știu că atunci când au apărut "Necuvintele", eu de-abia debutam, și mi-am spus că eu o să scriu cu cuvinte, nu cu necuvinte, cât mai concret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ca două mari pisici După ce-au lins smântâna, slup-slup din farfurie, Și-aș spune-ncet, dă-mi mâna, și poate că mi-ai da-o, Cu sufletu-n ruină, ca-n vechi foiletoane În care-n moi fotolii leșină dulci cucoane Vărsând pe sâni ceșcuțe de lapte cu cacao. Ți-aș da de-oparte părul cu gura, de pe gât Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuză Afară plouă laic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
scoateți un volum nu cu litere de tipar, ci cu scrisul Dumneavoastră, și cu desenele. E.B. Da, eu mă tot gândesc cum să scot un volum cu toate dedicațiile pe care le-am dat, pentru că, domnule, dădeam dedicații într-o dulce veselie, și la necunoscuți! Necunoscute, necunoscuți, îmi apărea câte o carte și dădeam dedicații și în versuri, pe vremea aia. Acum îmi vine foarte greu, nu-mi mai place să dau dedicații. I.H. Eu am, pe volumul " Dintr-o scorbură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o să spun câteva versuri din Eminescu: "Să smulg un sunet din trecutul vieții Să fac, o suflet, ca din nou să tremuri Cu mâna mea în van pe liră tremur. Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri. Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec." A.V. Pentru a vă da replica, pentru a vă contrazice că s-ar putea să fie ultimul film sau ultima discuție, am să reproduc și eu chiar trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cream șoc, cream controversă. Și asta a ținut până azi. Acum, când fac un spectacol, creez aceeași fricțiune între spectatori, pe care am creat-o cu 40 de ani în urmă, când am început. A.V. Aruncăm un ochi spre Dulcea pasăre a tinereții, și un ochi spre prezent. Când vreți să realizați un spectacol, de operă sau de teatru dramatic, la cine vă gândiți? Aveți un public țintă? Sau nu vă interesează, sunteți preocupat doar să vă puneți în aplicare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
zânelor despre care scrisese deja destule povești cam mălăiețe. Contesa, ea însăși o rafinată a plăcerilor, căuta să-și pipăreze puțin stilul, să fie în ton cu gustul cititorilor. Se împrieteniră, băură împreună rouă, își amenajaseră un cort din turtă dulce, cu frigider, televizor, computer, mașină de spălat (imperios necesară pentru împrospătarea lenjeriei intime cu balsamuri speciale). Mai în vârstă decât Degețica, De Segur o iniție în tainele necuviincioase ale dragostei. Și-acum hălăduiau amândouă în dorul lelii printre copacii înalți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
organizatorul său, a găsit de cuviință să reia o frază stereotipă ale cărei conotații sunt înrădăcinate în imaginarul războiului rece. Peña este mare amator de filme rusești și a intuit foarte bine, avant la lettre, ambianța de clar obscur, de dulce patetism și de reală, neașteptată strălucire afectivă, țâșnită după o lungă și dureroasă absență de comunicare, a acestui moment singular al cinematografiei românești. E greu să povestesc aici cât de emoționantă a fost reîntâlnirea lui Iosif Demian cu Anda Onesa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
pe care îl văzusem în viața mea. Doamna de la studio continua să nu zâmbească. Amintirile a generații întregi au forma pătrățoasă a fotografiilor Polaroid. Banda albă de sub fotografie, cu un spațiu generos pentru „legende“ haioase ale pozelor, porecle și cuvinte dulci pentru cei dragi, a rămas o marcă a filmelor Polaroid. Bucuria dezvăluirii, nuanță cu nuanță, a unei fotografii sub ochii celor care apar în ea va rămâne și ea doar o amintire, care nu a mai putut fi surprinsă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Isle, Prințesa Pupidulce, Prințesa Glaciala (prințesă a Ghețurilor și a Oglindeziei), Prințesa de la Crapaudine (cu o vară, Prințesa Diplodocus), Prințesa Papagnasse din Peloponez, Prințesa Matüvü (fiica unui maharadjah) etc. Să ne lămurim puțin cu săruturile lor: „Nimic nu e mai dulce, n-aduce mai a zahăr, decât sărutul de prințesă. Rar. A se conserva într-un flacon sau într-un colț al inimii, mereu, imponderabil, gata să-și ia zborul la cea mai slabă adiere. Fragil, nu suferă curentul. Sărutul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Vis. Vise. Visători Când timpul s-a crucificat, ceasul vechi de pe perete a înțepat liniștea în noua, mici sunete șterse. Le aud că bătăi de ciclop, apăsate în ușă visului ce m-a cuprins într-o îmbrățișare puternică, dulce, nu de mult. Deschid ochii, clipesc. Mă trezesc din somnul zbuciumat de vise sparte din amintirile sfâșietoare ale acelor zile apuse, ce și astăzi îmi aleargă cu pași rupți din timp prin mintea copleșită de faptul că în mine se
A doua oară unu by Ursuleanu Smaranda- Ioana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92949]
-
Niciodată n-am mîncat pâine cu așa dulceață, și nici nu am băut apă, precum am mîncat și am băut astăzi, a zis împăratul. Noi toate le facem cu rugăciune și mâncărurile chiar proaste de sunt, se prefac în hrană dulce. În casele voastre, totul făcându-se cu vorbe deșarte și duh de ceartă, nu primesc îndulcitoarea binecuvântare, a zis el. A mai fost un părinte cu același nume, Pimen, care era din Galatia și a trăit însă la 150 ani
Editura PimEN CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 by http://confluente.ro/27_august_Editura Pimen_cel_mare_ion_untaru_1377568741.html [Corola-publishinghouse/BlogPost/364948_a_366277]
-
fi. Ce dacă răcim?! Important este să ajungem repede la locul de muncă. În același timp, în psihologia umană funcționează acel gând ascuns, conform căruia ,,nu mi se poate întâmpla tocmai mie să răcesc". De fapt acest gând este o dulce alinare în fața ispitei de a intra în jocul dat de riscuri și profituri 30. Beția câștigului care există în economie în perioada de avânt economic nu se poate compara cu nimic. Toată lumea este veselă și toată lumea se află în joc
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
politicos cu gazda mea, interviul are loc la sediul ministerului... Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu mă iertați. Mircea Zamfir: ...și să nu ne plictisim, pentru că lumea probabil că asta o să spună: vorbești cu un diplomat... Mihai-Răzvan Ungureanu:...o să-ți spună numai lucrurile dulci. Mircea Zamfir: ...30 de minute de fraze pe care el le știe foarte bine, ca să nu înțelegi nimic, și pleci așa cum ai venit, adică la fel de puțin informat. Până una, alta, spuneți-mi... M-am uitat, pereții sunt plini de chipuri
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]