16,546 matches
-
(1992) (titlu original "") este al treilea român al lui Neal Stephenson și, la fel ca multe dintre românele sale, conține elemente de istorie, lingvistică, antropologie, arheologie, religie, informatică, politica, criptografie și filozofie. În eseul sau din 1992, "În the Beginning... was the Command Line", Stephenson a explicat faptul că titlul românului reprezintă termenul folosit de el pentru o anume cădere de sistem apărută la primele computere Apple Macintosh. Stephenson scria despre Macintosh: Atunci cand calculatorul
Snow Crash () [Corola-website/Science/323830_a_325159]
-
au părăsit-o marțienii. Romanul mai prezintă și idei desprinse din teoria selecției naturale a lui Charles Darwin, atât în ideile specifice discutate de narator, cât și în temele explorate de text. În 1896, Wells a publicat în "Saturday Review" eseul 'Intelligence on Mars', care emite o serie de idei despre marțieni și planeta lor care vor fi folosite ulterior fără modificări în "Războiul lumilor". În eseu, el speculează în legătură cu natura locuitorilor planetei Marte și despre modul în care progresul lor
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
și în temele explorate de text. În 1896, Wells a publicat în "Saturday Review" eseul 'Intelligence on Mars', care emite o serie de idei despre marțieni și planeta lor care vor fi folosite ulterior fără modificări în "Războiul lumilor". În eseu, el speculează în legătură cu natura locuitorilor planetei Marte și despre modul în care progresul lor evolutiv poate fi comparat cu cel al omenirii. De asemenea, mai sugerează că Marte, fiind o planetă mai veche decât Pământul, ar fi putut deveni înghețată
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
sale. La Universitatea Oxford, el a fost președinte al Oxford Union și secretar al Oxford Canning Club. Deși nu a reușit să obțină titlul academic „First-class Honours” în „Literae Humaniores”, el a reușit totuși să câștige premiul „Arnold” cu un eseu cu privire la Sir Thomas More. Despre acest premiu, Curzon avea să mărturisească mai târziu că nu știa mai nimic despre Thomas More înainte de a fi început studiul, lucrarea fiind terminată chiar în dimineața în care trebuia predată. A fost ales în
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
bizantinolog, lexicograf) și compozitor român. Este membru în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) din anul 1977. Doctor în Muzică (specialitatea muzică bizantină). A publicat 25 de cărți de autor și co-autor, ediții îngrijite și peste 700 de studii, eseuri, articole, cronici de carte și de concert. Profesor de muzică, dirijor de cor. Compune muzică corală și cântece pentru copii. Culege circa 2000 de piese folclorice, texte și melodii, din aria de investigație a etnografiei și folclorului autohton, în principal
Constantin Catrina () [Corola-website/Science/323392_a_324721]
-
care a văzut-o de atâtea ori. Ansset își pierde cântecele și vrea să afle ce urmează, oferindu-i-se în cele din urmă lui Josif. Card, care e mormon și conservator din punct de vedere social, a scris numeroase eseuri în care condamnă homosexualitatea. El a răspuns criticilor pe care conservatorii le'au adus romanului său într-un articol intitulat "Ipocriții homosexualității": Un critic a catalogat romanul ca "poate cea mai bună operă publicată de Card vreodată". Editorul l-a
Stăpânul cântecelor () [Corola-website/Science/323393_a_324722]
-
vălul zeiței din Sais”. Acest motto face referire la o inscripție care se afla în templul zeiței Atena (pe care egiptenii o considerau aceeași cu Isis) din orașul egiptean Sais, consemnată de istoricul și filozoful moralist grec Plutarh (46-125) în eseul „Περὶ Ἴσιδος καὶ Ὀσίριδος” („Despre Isis și Osiris”) din colecția "Moralia" (V, 26:9); textul inscripției este în traducere română: „Eu sunt tot ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce va fi, și nici un muritor nu a îndrăznit până acum
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Steaua României cu Spade, ca ofițer, cu panglică de Virtute Militară, pentru faptele de arme din timpul războiului (pe frontul de răsărit). 1943 - Apare volumul "Omul primei linii", Ed. Informația zilei, colecția “O nouă trăire”, București, 150 pagini. Lucrarea conține eseuri privind condiția ostașului în fața jertfei pentru țară. 1943 - Apare lucrarea "Cantonament în Ucraina", 19 pagini. 1943 - Publică piesa de teatru "Păcat pentru păcat", comedie, 8 pagini. vara 1943 - Octav Vorobchievici este chemat de la Ociakov și i se dă comanda Centrului
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
-și liniști conștiința încărcată, el acceptă să-și lege soarta de a unei pisici urâte și sălbăticite. Cei din jur nu înțeleg încăpățânarea lui de a îngriji pisica indiferent de situație, dar el simte că, astfel, a restabilit echilibrul lucrurilor. Eseul privește societatea modernă prin prisma evoluției pornită de la micul șoricel care a supraviețuit perioadei de supremație și de extincție a dinozaurilor. Pornind de la un articol fictiv din National Geographic, autorul descrie o societate primitivă pe care consumul unei plante o
Moara de apă () [Corola-website/Science/324180_a_325509]
-
ființei mitologice care păzește epavele. Abia după ce încep să moară unul câte unul își dau seama că ființa aceea nu este altceva decât Destinul, pe care ei, în nebunia lor l-au provocat și în fața căruia n-au nicio scăpare. Eseul ridică problema realității și a visului unui vizionar, încercând să determine unde se termină una și unde începe cealaltă, atâta vreme cât visul reprezintă pentru vizionar propria realitate. Ștefan Ghidoveanu consideră că "" va intra în istoria genului SF&F autohton, iar Cătălin
Moara de apă () [Corola-website/Science/324180_a_325509]
-
greu de admis’’. În această povestire este prezentat romanul tuturor romanelor, care poate fi tradus oricum, cu condiția să se găsească un înțeles fiecărei fraze a textului: "XXX XX XXXXX X XXXXXXX XXXXX XXXXXX XX XXXXXXX X XXXXX XXXXXX". Un eseu despre curgerea simultană a timpului spre viitor și spre trecut. Povestea unui muzeu-labirint în care oamenii rămân captivi în lumile iluzorii reprezentate de palierele sale, incapabili să înțeleagă că acestea nu există "per se". În viitor, lumea ajunge la capătul
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
să determine lumea să accepte aspectul său ca standard pentru frumusețe. Într-o lume în care aprecierea socială este dată de un joc al inteligenței, un aspirant are ocazia să constate că diferența dintre învingători și învinși este iluzorie. Un eseu despre esența iluzorie a fericirii. O pledoarie despre motivele pentru care arhitecții ar trebuie să fie considerați stăpânii lumii. O încercare de descifrare a unor căi de comunicare lingvistică între lumile rezultate după prăbușirea turnului Babel. Povestirea prezintă o lume
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
infinit și concluzionează că Pământul este o sferă în care este închis tot universul. Povestirea prezintă un viitor în care roboții au preluat conducerea planetei și sunt deciși să se debaraseze de rasa umană, care a pierdut cursa evolutivă. Un eseu ironic la adresa locului pe care maidanele ar trebui să le ocupe în cadrul orașelor viitorului. În viitor, cunoștințele se transmit pe cale genetică și omenirea devine incapabilă de gândire creatoare, mulțumindu-se cu parcurgerea traseului unei migrații atent programate. Consumul exesiv de
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
pielii oamenilor. Povestirea a apărut și în antologia " Timpul este umbra noastră" (1991) Prezentarea lumii așa cum se vede ea prin ochii unei molii. Un european descoperă un trib de indigeni care păzește monumentele străvechi înălțate de o civilizație extraterestră. Un eseu despre orașul arhetip din care se trag toate așezările posibile în orice loc și timp. Povestirea prezintă lupta de supraviețuire a omenirii în fața unei mutații a ciupercii "penicillium", care amenință cu ocuparea tuturor arealelor de viață. O viziune solipsistă în
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
anticipație românești" (1983). O repovestire a odiseei lui Ulise din perspectiva unei entități extraterestre oceanice, similare Solaris-ului lui Stanislaw Lem. O planetă dotată cu inteligență modifică realitatea cu ajutorul unui personaj-insectă. Povestirea prezintă o călătorie în timp realizată cu ajutorul muzicii. Un eseu despre realitatea și iluzia a două lumi aflate în oglindă una față de cealaltă. Visul unui cibernetician de a construi o mașină capabilă să se autoperfecționeze în jocul de șah, până la atingerea stadiului suprem. Un viitor în care Pământul a fost
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
de șah, până la atingerea stadiului suprem. Un viitor în care Pământul a fost invadat de junglă și este populat de vânători de capete. Povestirea prezintă explorarea unei pete albe de pe suprafața Pământului, care permite contactul cu o civilizație antediluviană. Un eseu care ridică problematica simbolurilor folclorice, care pot fi modul în care au fost încifrate învățăturile unei lumi străvechi. Publicat într-un tiraj de 150.000 de exemplare, volumul a atras atenția criticilor vremii și l-au propulsat de Mihail Grămescu
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
care critică unele serii SF&F, printre care "Războiul stelelor" și "Stăpânul inelelor". În ceea ce privește "Războiul stelelor", Brin s-a axat pe ceea ce a numit "agenda" lui George Lucas, descriind cum a observat că fundamentul universului Războiul stelelor este profund antidemocratic. Eseurile sale au dat naștere unei cărți de dezbatere, "Star Wars On Trial", care a realizat un proces cu "apărare vs acuzare" ce acoperă o serie de probleme politice, filozofice și narative din universul Războiul stelelor. El a criticat și "Stăpânul
David Brin () [Corola-website/Science/324263_a_325592]
-
a romanului, Jack Womack merge până acolo încât sugerează că viziunea lui Gibson asupra ciberspațiului ar fi putut sta la baza modului în care s-a dezvoltat Internetul (în special World Wide Web-ul) după publicarea romanului în 1984. În eseul său din 1986 intitulat "The Neuromantics", Norman Spinrad ia în considerare trei aspecte ale titlului: "neuro" - care se referă la sistemul nervos, "necromant" și "noua romanță". Conform lui, genul cyberpunk - ai cărui autori a sugerat să fie numiți "neuromanți" - reprezintă
Neuromantul () [Corola-website/Science/324268_a_325597]
-
de autoare pe pânză și „decorate“ cu șorțuri vechi femeiești din tezaurul costumului popular românesc din Banat, 2007; 23. "Cărțile de la Vidra III" • Cartea de Lemn, poeme pictate de autoare pe vechi obiecte din lemn, 2008; 24. "Discurs despre Prlicev", eseu + poezii, ediție română-macedoneană, Ohrid, R. Macedonia, 2008; 25. "Puțin mai mult (55 de poeme + 2)", ediția a III-a, (ilustrații de Mircia Dumitrescu; prefață de Theodor Codreanu), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2008; 26. "Cărțile de la Vidra IV" • Cartea Violetă
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2004; 21. 13 Poeme (Duble) de Dragoste, ediție bilingvă, Buk-Rek, Cernăuți, 2005; 22. Din foc și din gheață - De feu et de glace, Ars Multimedia, Metz, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2006; 23. Discurs despre Prlicev, eseu + poezii, ediție română-macedoneană, Ohrid, R. Macedonia, 2008; 24. Puțin mai mult, Editura Uniunii Scriitorilor, Moscova, 2011. 25. Puțin mai mult, Editura Matița Makedonska, Skopje, 2011; 26. Poemul scurt al lungii mele vieți - 13 Poeme (Duble) de Dragoste, Plurilingv II, adăugit
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
Ierusalim (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1996 (în colab.); 24. Paskal Ghilevski, Instinctul luminii (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1996 (în colab.); 25. Sîrba Igniatovici, Gâgâind în noul veac (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 26. Nikolai Stoianov, Viză de tranzit, (eseuri), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 27. Tașko Gheorghievski, Calul roșu (roman), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 28. Resul Șabani, Apa iubirii (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 29. Adnan Özer, Moartea clopoțelului, (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1997
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
Șabani, Apa iubirii (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 29. Adnan Özer, Moartea clopoțelului, (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 30. Visar Zhiti, Psalm (versuri), Editura Orient-Occident, București, 1997 (în colab.); 31. Fernando Ainsa, De aici, de acolo (eseuri despre exil), Editura Orient-Occident, 1998 (în colab.); 32. Suat Engüllü, Conversație cu întunericul (versuri), Editura Orient-Occident, 1998 (în colab.); 33. Adonis, Despre nebunie (versuri), Editura Orient-Occident, 1998 (în colab.); 34. Liliana R. Nikolici, Cealaltă față a visului (versuri), Editura Orient-Occident
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
numere (în cinci fascicule) într-un mic spațiu unde locuia în strada Amzei nr.11. Aici era declarat oficial sediul redacției revistei „Poezia” și tot aici a pregătit pentru tipar poezii, nuvele, fragmente din piese de teatru, povestiri, cronici literare,eseuri, comentarii despre artă, filozofie, muzică. Colaboratorii săi în paginile revistei erau George Murnu, Ion Alexandru George, Duiliu Zamfirescu, Arhim Scriban, Ovid Densusianu, Simion Mehedinți, Gala Galaction, Mihail Sorbul, Mihail Dragomirescu la care se adăugau alții mai tineri ca: Victor Eftimiu
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
strada Ismail nr. 5. Revista "Adam" și-a încetat apariția în aprilie 1940. Era o publicație de factură preponderent polemică, sarcastică, oarecum un echivalent al "Academiei Cațavencu" din zilele noastre. Pe lângă problemele comunității evreiești, periodicul găzduia, totodată, studii critice și eseuri docte pe teme evreiești. Isac Ludo a condus revista între 1929-1936, timp în care aceasta a fost un important propagator al culturii evreiești din România, dar a și tradus importante opere din literatura idiș europeană precum și literatură română în limba
Adam (revistă) () [Corola-website/Science/326911_a_328240]
-
importante opere din literatura idiș europeană precum și literatură română în limba idiș. Din 1929, Miron Grindea a început să colaboreze la revista "Adam", iar din 1936 a devenit coeditor și director al acesteia. În 1930, revista "Adam" a publicat un eseu al lui Benjamin Fundoianu despre arta lui Marc Chagall. În 1937, revista a dedicat un întreg număr poetului Itzik Manger. Istoricul Barbu Lăzăreanu a publicat "Însemnări istoriografice", în revista "Adam", nr. 114 (anul X), 14 ianuarie 1938. În 1939, Marcel
Adam (revistă) () [Corola-website/Science/326911_a_328240]