16,589 matches
-
povestirea nu va fi publicată de către Fondul Doyle, dar s-a precizat că era cu siguranta scrisă de Doyle, deoarece manuscrisul conținea aparent scrisul de mână al scriitorului. Cu toate acestea, conform lui Jon L. Lellenberg în "Nova 57 Minor", manuscrisul nu a fost scris de mână lui Conan Doyle, ci a fost dactilografiat. Revista "Ștrand Magazine" a publicat extrase din ea în august 1943, si a fost în cele din urmă publicată în 1947 ca urmare a cererii exprimate de
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
cei mai mulți fani ai lui Sherlock Holmes că Gillette a scris totul el-însuși. Haining susține însă că Gillette i-ar fi putut cere lui Doyle să "scrie ceva rapid pentru el". Cu toate acestea, nu s-a găsit niciun astfel de manuscris în lucrurile lui Doyle, iar el nu a lăsat nicio referire la această piesă. Ea a fost asumată de cei mai multi că nimic mai mult decât o curiozitate a lui William Gillette.
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
doi ani. Filmul se încheie cu Blackadderii triumfând în cele din urmă, urmașul lor devenind conducătorul Marii Britanii. În film, după întâlnirea cu regina Elisabeta I, Blackadder iese în grabă din sala tronului și se ciocnește cu William Shakespeare, care aduce manuscrisul piesei "Macbeth" pentru a-l prezenta Majestății Sale. Din punct de vedere istoric, "Macbeth" a fost scris de fapt pentru succesorul Elisabetei I, regele James I, care era de fapt un monarh scoțian, și un autoproclamat "expert în vrăjitorie" (ambele elemente joacă
Blackadder: Back amp; Forth () [Corola-website/Science/324752_a_326081]
-
Harta administrativă a țării Românești din 1833 pe noul amplasament, având ca nucleu cătunul Moșteni, sub denumirea de Râca-Nouă. Într-un Extras din catagrafia statistică făcută în anul 1810 din ordinul armatelor rusești de ocupație (document păstrat la Academia Română în manuscris cu litere chirilice) satul Râca-Nouă, cu biserica cu hramul Sf. Dumitru, avea șase preoți și doi diaconi la o populație de 435 de suflete, din care 250 de suflete erau bărbați și 185 de suflete erau femei, în timp ce satul Râca-Veche
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
o serie de elemente din film, pentru ca acestea să poată fi refolosite la filmări. Pentru a reduce costurile ecranizării, Foster a ales ca loc al acțiunii o planetă cețoasă. După afirmațiile lui Foster, singura cerință a lui Lucas după consultarea manuscrisului a fost schimbarea tipului de navă folosit de Luke și Leia înainte de prăbușirea pe Mimban, pentru a reduce cheltuielile de filmare. Cristalul Kaiburr are la bază talismanul "Kiber" care amplifica Forța, inclus în primele schițe ale "Războiului stelelor", dar eliminat
Ochiul minții () [Corola-website/Science/324795_a_326124]
-
a fost sărbătorit în Germania, în special în Mainz și Fulda. Unul dintre punctele culminante ale festivităților a fost de afișare a "Codex Vaticanus latinus Reginensis 124", un împrumut al unei lucrări extrem de rară de la Vatican pentru Mainz a unui manuscris care conține spectaculosul "laudibus sanctae Cruciș". La aniversare s-au publicat nu mai puțin de trei cărți de studii despre Maurus și operele sale. [4]
Rabanus Maurus () [Corola-website/Science/324857_a_326186]
-
a adus o contribuție importantă ladescoperirea și studierea surselor medievale ale istoriei naționale, fiind cel dintâi cercetător român al arhivei metocului Sf. Mormânt din Istanbul (Constantinopol). Multe din documentele inedite pe care le-a descoperit și publicat că și unele manuscrise și obiecte de artă le-a dăruit Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, Arhivelor Statului din Iași, Institutului de Istorie din Iași. În alte lucrări se ocupă de legăturile bisericești româno-ruse, studiul manuscriselor slave și românești, circulația vechilor tipărituri
Paul Mihail () [Corola-website/Science/326018_a_327347]
-
descoperit și publicat că și unele manuscrise și obiecte de artă le-a dăruit Bibliotecii Academiei Române, Bibliotecii Centrale Universitare din Iași, Arhivelor Statului din Iași, Institutului de Istorie din Iași. În alte lucrări se ocupă de legăturile bisericești româno-ruse, studiul manuscriselor slave și românești, circulația vechilor tipărituri românești. Alte studii istorice și peste o sută de recenzii în periodicele menționate în lista bibliografica, în unele publicații de peste hotare, articole în diferite ziare și reviste din Chișinău și București; Traduceri din literatura
Paul Mihail () [Corola-website/Science/326018_a_327347]
-
2012), Arta Poștală ,Kitschul e mort - trăiască ÜberKitschul, Mască tribala - Mască poetica, Mișcarea Cobră(2011), Israel - Colectivismul anilor 1906-1960, Anselm Kiefer la Țel Aviv, Amintiri despre Bateau-Lavoir , Claude Lorrain- Peisajului Redescoperit, Jan Sluijters - Un virtuos al expresiei, Max Brod și manuscrisele lui Kafka, De la Dada la Suprarealism: Artiști evrei în Avangardă Română 1910-1938, Artă Plastică în Israel (2012), Marga Grauenfels - Ceramică reinventată, Un Misterios domn Pi, Reevaluarea Primitivismului, Georges Hugnet, Pe urmele lui Rembrandt, Parcuri istorice, KITSCH-ul, Muzeul Yad va
Adrian Grauenfels () [Corola-website/Science/326058_a_327387]
-
editurii Nemira, Vlad Popescu. Acesta l-a îndemnat și îndrumat să scrie un roman pornind de la povestire, pe care intenționa să îl publice în "Colecția Nautilus" a editurii pe care o conducea. După o întârziere de două săptămâni în predarea manuscrisului, acesta a fost lansat în volum la târgul de carte din iarna anului 2002 cu titlul sugerat de editor, "Abația" , după ce în prealabil i-a fost înlăturat ultimul capitol pentru a deschide calea unei trilogii. Vlad Popescu afirmă că romanul
Abația (roman de Dan Doboș) () [Corola-website/Science/326067_a_327396]
-
9 ianuarie 1905 și a fost înmormântat în cimitirul Eternitatea din Iași. Informații despre Vasile Burlă (cu detalii succinte asupra asupra activității acestuia, accentul fiind pus pe studiile filologice scrise de Burlă și publicate în 1875), se regăsesc într-un manuscris al lui Iacob Negruzzi, păstrat la "Memorialul Ipotești - Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu"" din Ipotești, județul Botoșani. Vasile Burlă a fost unul dintre cei mai erudiți profesori pe care i-a avut Colegiul Național din Iași, unii din elevii
Vasile Burlă () [Corola-website/Science/326114_a_327443]
-
al IX-lea, în epoca de aur a islamului. Aceștia sunt cunoscuți pentru lucrarea "Cartea mașinăriilor uimitoare" (în arabă: كتاب الحيل Kitab al-Hiyal) și "Cartea de geometrie a celor trei frați". Aceștia au construit un observator astronomic propriu, au colectat manuscrise și au efectuat traduceri din arabă în greacă. Lucrările de matematică acestor frați au fost reunite și traduse în latină de către Gerardo din Cremona și tratează probleme ca: trisecțiunea unghiului, determinarea mediilor proporționale prin metode mecanice.
Banu Musa () [Corola-website/Science/326160_a_327489]
-
în paralel cu textele canonice recunoscute de instituția Bisericii. Sunt cunoscute două variante ale textului, una scrisă în limba greacă și una etiopiană de proveniență arabă. Textul Apocalipsei Fecioarei (bazat pe cea mai veche variantă în limba greacă - identificată în manuscris în Biblioteca Bodleiană), a fost publicat de "M. R. James" în 1893. Acesta a atribuit manuscrisul secolului al XI-lea și a emis supoziția că originalul ar aparține secolului IX. Însuși textul original, ar fi fost de fapt o compilație
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
scrisă în limba greacă și una etiopiană de proveniență arabă. Textul Apocalipsei Fecioarei (bazat pe cea mai veche variantă în limba greacă - identificată în manuscris în Biblioteca Bodleiană), a fost publicat de "M. R. James" în 1893. Acesta a atribuit manuscrisul secolului al XI-lea și a emis supoziția că originalul ar aparține secolului IX. Însuși textul original, ar fi fost de fapt o compilație târzie efectuată fără îndemânare, ce a avut la bază atât "„Legendele Răpirii”" cât și "„Apocalipsa lui
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
textul original, ar fi fost de fapt o compilație târzie efectuată fără îndemânare, ce a avut la bază atât "„Legendele Răpirii”" cât și "„Apocalipsa lui Pavel”" Varianta etiopiană a fost publicată în limba latină 1909 de către Chaine.. Spre diferență de manuscrisele în limba greacă, textul este aproape în întregime împrumutat din "Apocalipsa lui Pavel", fiind - în opinia lui Chaine o variantă arabă tradusă tot din greacă. Una dintre secțiuni relevă însă afinități cu Apocalipsa lui Petru. Trăsătura sa definitorie, intervenția pentru
Apocalipsa Fecioarei () [Corola-website/Science/326230_a_327559]
-
lui Paul de Samosata, întemeietorul sectei paulicienilor. Originalul a fost probabil redactat în greacă. Se cunosc mai multe versiuni ale acestui text în coptă, siriacă și arabă; cea mai bună este în siriacă. Una dintre versiunile siriace, provenită dintr-un manuscris Urumiyeh, a fost tradusă în engleză de un misionar american în 1864. Această traducere, sau mari porțiuni din ea, este tipărită de Tischendorf împreună cu ediția textului stabilit de el. Bazându-se pe niște probe destul de puternice, Tischendorf plasează textul în jurul
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
un misionar american în 1864. Această traducere, sau mari porțiuni din ea, este tipărită de Tischendorf împreună cu ediția textului stabilit de el. Bazându-se pe niște probe destul de puternice, Tischendorf plasează textul în jurul anului 380. Acesta se regăsește într-un manuscris milanez care nu este mai vechi de secolul al XV-lea. Mai există un manuscris cu două secole mai vechi, însă ambele par să fie copiate după același original. Cel siriac este cu siguranță mai vechi decât cel grec și
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
Tischendorf împreună cu ediția textului stabilit de el. Bazându-se pe niște probe destul de puternice, Tischendorf plasează textul în jurul anului 380. Acesta se regăsește într-un manuscris milanez care nu este mai vechi de secolul al XV-lea. Mai există un manuscris cu două secole mai vechi, însă ambele par să fie copiate după același original. Cel siriac este cu siguranță mai vechi decât cel grec și, în acord cu tradiția răsăriteană, mai bogat în detalii. 1-2. Descoperirea revelației. 3-6. Strigătul creației
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
totuși, nu poate fi cartea atribuită lui Leucius, căci Pseudo-Melito afirmă că tratatul său, care din punct de vedere al conținutului este identic cu textul grecesc, a fost scris pentru a condamna ereziile lui Leucius. Există traduceri sau revizuiri ale manuscrisului în siriacă, sahidică și arabă. Textul în siriacă a fost editat și tradus de către Wright în 1865, în lucrarea sa "Contributions to the Apocryphal Literature of the New Testament". O altă variantă revizuită a fost publicată în "Journal of Sacred
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
dar chiar și variantele grecești prezintă mari variații, în special în părțile târzii. La sfârșitul secolului al VII-lea, Ioan, arhiepiscop al Tesalonicului, a scris un discurs despre adormirea Fecioarei Maria, derivat în principal din cartea lui Pseudo-Ioan; în unele manuscrise, acest tratat al lui Ioan tesalonicianul este atribuit Apostolului Ioan. Cu toate acestea, Epiphanius menționează separat cele două tratate. Pentru a edita textul grec, Tischendorf s-a folosit de cinci manuscrise, cel mai vechi datând din secolul al XI-lea
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
derivat în principal din cartea lui Pseudo-Ioan; în unele manuscrise, acest tratat al lui Ioan tesalonicianul este atribuit Apostolului Ioan. Cu toate acestea, Epiphanius menționează separat cele două tratate. Pentru a edita textul grec, Tischendorf s-a folosit de cinci manuscrise, cel mai vechi datând din secolul al XI-lea. Prima formă latină este editată pe baza a trei manuscrise italiene, cel mai vechi fiind din secolul al XIII-lea. A doua formă latină provine dintr-un manuscris venețian din secolul
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
Ioan. Cu toate acestea, Epiphanius menționează separat cele două tratate. Pentru a edita textul grec, Tischendorf s-a folosit de cinci manuscrise, cel mai vechi datând din secolul al XI-lea. Prima formă latină este editată pe baza a trei manuscrise italiene, cel mai vechi fiind din secolul al XIII-lea. A doua formă latină provine dintr-un manuscris venețian din secolul al XIV-lea. "", în "Apocalipse apocrife ale Noului Testament", Traducerea textelor și îngrijire ediție: Gheorghe Fedorovici, Monica Medeleanu, Editura
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
folosit de cinci manuscrise, cel mai vechi datând din secolul al XI-lea. Prima formă latină este editată pe baza a trei manuscrise italiene, cel mai vechi fiind din secolul al XIII-lea. A doua formă latină provine dintr-un manuscris venețian din secolul al XIV-lea. "", în "Apocalipse apocrife ale Noului Testament", Traducerea textelor și îngrijire ediție: Gheorghe Fedorovici, Monica Medeleanu, Editura Herald, Colecția Manuscris, București, 2007, ISBN 978-973-7970-62-6, pp. 117-165.
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
mai vechi fiind din secolul al XIII-lea. A doua formă latină provine dintr-un manuscris venețian din secolul al XIV-lea. "", în "Apocalipse apocrife ale Noului Testament", Traducerea textelor și îngrijire ediție: Gheorghe Fedorovici, Monica Medeleanu, Editura Herald, Colecția Manuscris, București, 2007, ISBN 978-973-7970-62-6, pp. 117-165.
Cartea lui Ioan despre adormirea Mariei () [Corola-website/Science/326228_a_327557]
-
însoțit numele toată viața. Activitatea științifică a lui Pamfil cuprindea în primul rând copierea lucrărilor lui Origen. Pe lângă această activitate, este plauzibilă și ipoteza conform căreia Pamfil ar fi redactat împreuna cu Eusebiu unele excerpte din scrierile origeniene. Mai multe manuscrise dovedesc continuarea activității biblico-critice de către Pamfil: încă aflându-se în închisoare, acesta corecta în colaborare cu un oarecare Antonin textul cărții Estera, așa cum dovedește o notă marginală scrisă de el însuși pe un Codex. Activitatea de colecționare a literaturii creștine
Pamfil din Cezareea () [Corola-website/Science/326278_a_327607]